Da, eu felicit familia Bucur, Dana și Dragoș, pentru curajul de a decide să nu-și trimită copilul în sistemul de învățământ actual. 

De ce nu mi-aș da copiii pe mâna școlii de stat? Din mai multe motive. Cel mai important, din punctul meu de vedere, este că nu am absolut niciun fel de control asupra a ceea ce învață el acolo și a felului în care i se predă. Câți părinți pot afirma contrariul?

Și totuși, ni se repetă aceeași placă obosită: învățământul se face în interesul nostru. Cum? Cine stabilește care e interesul meu ca părinte, ca familie, ca și comunitate? Niște funcționari rutinați de la București? Niște miniștri pentru care suntem doar niște cifre?

Am realizat, parțial, încă din timpul facultății, că sistemul e greșit de la concepție, și oricâte măriri de salariu ai acorda profesorilor și ori de câte ori ai modifica programa, tot slab o să rămână. De ce spun asta? Uitați-vă în jurul vostru: vă place ce vedeți? Știu ce-mi veți spune: sistemul este bun, dar este aplicat prost! 

Greșit. El nu este aplicat prost, el aplicat așa cum a fost proiectat să fie aplicat pentru a-și îndeplini obiectivul: acela de a scoate „idioți utili”. Să mă iertați, acesta este adevărul.

Vă dau un exemplu la îndemână: nu se enervează unii pe „publicul Antenei 3”, care se „lasă spălat pe creier de Gâdea”? Ba da. Precizare: de-obicei, cei care se ambalează cel mai mult sunt cei spălați pe creier de alții, gen Hotnews. Între cele două publicuri nu există decât o diferență de formă, nu de fond. Și unde au studiat oamenii de care vorbim? Da, la sistemul nostru de stat, evident.

Acesta este rezultatul sistemului de învățâmânt de stat românesc: oameni incapabili să discearnă o nuanță, care repetă papagalicește slogane și propoziții pe care nu le înțeleg. Vă mai amintiți de decembrie 89? Vă mai amintiți de bazaconiile care se spuneau la televizor ( elicoptere care ies de sub A1, teroriști care beau sângele copiilor în maternități, ape otrăvite la Sibiu, etc) și pe care telespectatorii le credeau orbește? De ce se întâmpla asta? De ce reacționau, uneori plătind cu viața, la astfel de mesaje inepte? Păi simplu: era un nene în spatele unei mese, ca la catedră, care repeta într-una mesajele, le spunea oamenilor ce să facă. Și ei „se uitau la el ca la Dumnezeu"...

În altă ordine de idei, școala de azi din România NU este gratuită, deși ne mințim într-una că așa este. Trăim într-o iluzie pe care o hrănim constant, în ciuda evidenței. Urmează a doua săptămână de școală, timp în care majoritatea claselor vor avea ședințe cu părinții. Întruniri în urma cărora se va decide că părinții trebuie să DEA BANI: pentru aia, pentru ailaltă, etc. Păi de ce mai dau bani, DACĂ E GRATUIT? De ce mai aduc de-acasă, DACĂ E GRATUIT? De ce mai plătesc taxe și impozite?

Și nu vorbim de 10 lei, ci de milioane. Această practică există inclusiv la grădinițe, acolo unde părinții megalomani sunt încurajați să cheltuiască, pentru că oricum nu există nicio evidență a acestor sume. Totul merge la "doamna", care achiziționează. Nu se respectă nici măcar actualele legi care reglementează educația, directorii fiind de fapt niște stăpâni care taie și spânzură după bunul plac: profesorii din gașca lor sunt promovați și li se tolerează orice exces, în timp ce "restul" trebuie să predea în două orașe diferite pentru a-și îndeplini norma de ore..

O să mi se spună: da, dar pe vremea noastră cum era? Nu se făcea carte? Și eu răspund: ai făcut meditații în școală? Păi de ce ai făcut, dacă se făcea carte? De ce te-ai dus acasă la un profesor, să-ți explice ție și altor 4-5 , ce n-ai înțeles la școală? Ți-a plăcut că îți dădea mai multă atenție și că răspundea nevoilor tale? Păi nu e cam homeschooling chestia asta? Ba da! Dar toate astea ne deranjează și nu dorim să le admitem public pentru că și noi suntem rezultatele acelui sistem. Și atunci ar însemna că admitem că avem niște lipsuri...Ori așa ceva este de neconceput pentru mulți semeni de-ai noștri, care țin să pară niște intelectuali autosuficienți, pentru care lumea nu mai are secrete.

Încă ceva: nu mi-aș da copiii pe mâna statului pentru că deși, școala e proprietate publică, adică a tuturor, în fapt e a nimănui. Cine e răspunzător dacă fiul meu nu înțelege istoria de clasa a 8-a? Profesorul o să spună că a predat la fel pentru toată lumea și dacă a înțeles Popescu, înseamnă că e bine. Directorul o să spună că s-au asigurat toate condițiile, conform legii, bla, bla, bla..Și atunci, cine-i de vină? Copilul! Ceea ce trebuie să recunoaștem e absurd: pentru că nu l-am dat pe mâna acelor oameni ca să mi-l dea înapoi la fel cum a plecat și pentru asta suntem vinovați, tot noi?!

Dar voi, domnilor profesori, voi nu sunteți vinovați cu nimic? Voi nu sunteți vinovați că încurajați mediocritatea și „atențiile”, că vă turnați colegii care își dau silința și care fac mai mult decât cere o programă ineptă?

În sistemul educațional de azi din România, practic profesorul nu poate fi tras la răspundere pentru nimic. El are doar merite - dacă are vreun olimpic, dar dacă sunt zeci de copii care au trecut prin clasa lui ca gâsca prin apă, nu are nicio vină. Niciodată, în școala românească, nu e vina nimănui! În afară de a elevilor și a părinților, bineînțeles...

Soluția este simplă: diminuarea controlului statului asupra școlilor. Să dăm școlile pe mâna familiilor și/sau a comunităților locale și a Bisericilor. Cele mai bune școli sunt acelea în care părinții se implică direct sau cele organizate de Biserică. Asta e realitatea. Verificați tonusul spiritual și intelectual al copilului dat unei astfel de școli, în comparație cu produsul unei școli obișnuite. Ne trebuie concurență între școli, trebuie să putem trage la răspundere un profesor și un director, dacă nu are rezultate. Avem nevoie de candidați la șefia unei școli care să vină cu programe din care să alegem pe cel mai bun. Și să dăm bani, fiecare după puteri și nevoi, o singură dată: ÎNAINTE. Și gata! Oricum, dacă faci un calcul, ieși mai scump cu banii pe care îi dai la școala „gratuită”...

Nu trece zi în care să nu se plângă cineva și să spună că „românii sunt oi” sau că avem spirit de turmă, dar în același timp, tot acel cineva apără cu dinții modelul școlii de stat, a tuturor și deci a nimănui. Vă îndemn să fiți sinceri cu voi înșivă, vedeți câți profesori v-au rămas în memorie ca persoane care v-au influențat viața. Vedeți cât v-a ajutat materia tocită la școală și cât sfaturile primite acasă. Vedeți câți din premianții dați ca exemple de profesori și directori sunt lideri în orice și câți au sfârșit ca roboței sau funcționărași de duzină...Și mai ales, să ne gândim la copiii noștri. Îi pregătim să devină slugi umile și traumatizate, dar care au un salariu, precum boul în grajd...sau îi pregătim pentru a fi OAMENI?

 

Închei cu un citat din filmul „Cel mai iubit dintre Pământeni”, ce-i aparține torționarului interpretat de Dorel Vișan:

Vedeți dvs, noi educatorii, pedagogii, suntem ca niște doctori. Așteaptă la căpătâiul bolnavului. Așteaptă până se face bine. Adică merge pe picioarele lui. Că de nu, o mierlește, în... - Duiosul, comandantul lagărului din „Cel mai iubit dintre pământeni”