ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Radiografia sistemului universitar realizată de Curtea de Conturi arată o situație dezastruoasă în învățământul universitar, în care se instruiesc cu 30% mai puțini studenți decât în 1990. 
 
În pofida  scăderii numărului de studenți, raportul Curții de Conturi arată că a crescut numărul de universități și facultăți - 103 instituții de învățământ superior. De asemenea, potrivit raportului, fondurile de la buget nu sunt acordate universităților în funcție de performanță.
 
Numărul studenților a scăzut dramatic în perioada 2011-2015 din cauza scăderii natalității, pentru că nivelul de pregătire în rândul elevilor este tot mai slab și se resimte când aceștia ajung în universități. O altă cauză ar fi dispăriția examenele de admitere, iar învățământul superior nu este adecvat cerinței de pe piața muncii și nevoilor economice actuale.

Asta a descoperit Curtea de Conturi în urma analizei evoluției și situației învățământului superior din România, în perioada 2011-2015. 

Efectul natalității scăzute a început să se vadă tot mai mult din 2010. „Conform prognozei Eurostat, populația din grupa de vârstă 20-64 de ani va scădea cu 2 milioane în 2040 față de anul 2015. În această situație, cifre de 907.353 de studenți înmatriculați în învățământul superior (în anul universitar 2007/2008) sau 433.234 de persoane (din anul universitar 2013/2014) nu vor mai fi posibile. Concurența acerbă de pe piața serviciilor de educație superioară va obliga universitățile să se reformeze și să crească calitatea serviciilor educaționale furnizate”, se arată în raport.
 
Numărul de studenți s-a redus în perioada 1990/1991 – 2013/2014 cu 1,4 milioane de elevi ceea ce reprezintă aproape 30% din populația școlară din anul 1990/1991. Principalii factori care au determinat această reducere sunt scăderea natalității, emigrația și abandonul școlar.

Cauzele pregătirii deficitare a tinerilor se regăsesc încă din sistemul preuniversitar. Curtea de conturi arată că problemele sistemului universitar sunt moștenite, de fapt, din preuniversitar. Astfel, dacă ne uităm la gradul de cuprindere în învățământul preuniversitar a populației în vârstă de 7-10 ani și 11-14 ani, observăm că acesta a înregistrat o evoluție descendentă, astfel încât în anul școlar 2013/2014 nu era cuprinsă într-o formă de învățământ 7,2 % din populația de 7-10 ani și 8,5 % din populația de 11-14 ani.
 
Decizia de a desființa învățământul profesional (singura opțiune rămânând învățământul liceal) a condus la creșterea abandonului școlar. Din fericire, în anul școlar 2012/2013 s-a revenit asupra deciziei, însă consecințele au rămas. Încercarea de a atenua declinul populației școlare din învățământul liceal prin desființarea învățământului profesional s-a dovedit un eșec.

Potrivit raportului, după trei ani de creștere, aceasta a revenit în anul 2013/2014 la nivelul anului școlar 2008/2009. Numărul absolvenților de liceu s-a menținut constant la circa 200.000, însă numărul absolvenților care au promovat examenul de bacalaureat a scăzut drastic începând cu anul școlar 2010/2011, când au fost introduse camerele de supraveghere în sălile de examen.
 
Raportul arată că după anul 1990, numărul înmatriculărilor în învățământul superior a crescut vertiginos, România înregistrând cea mai mare rată de creștere dintre toate țările membre UE.

„Dar evoluția învățământului superior a avut o dinamică proprie, necorelată cu cea a economiei. Nimeni nu a definit calitatea și performanța sistemului în termenii indicatorilor de output și nimeni nu a tras la răspundere universitățile pentru eșecuri. Rațiunea de a exista a oricărui sistem de învățământ superior este de a produce absolvenți cu calificări, competențe și abilități compatibile cu standardele de calitate și cu piața muncii și care își găsesc loc de muncă pe această piață. Studenții nu au fost priviți ca beneficiari ai unei educații de calitate și ai unor riscuri reduse de neinserție pe piața muncii, corespunzător calificărilor și competențelor pe care trebuiau să le obțină”, se mai spune în raport, potrivit Mediafax.

Practic, numeroasele universități, facultăți, programe de studii și specializări, nevalidate prin prisma calificărilor și a standardelor, au constituit suportul unei expansiuni numerice importante, dar îndoielnică din punct de vedere al calității educației.