Studenții din Iași care nu au prins un loc la cămin sau care nu au avut de unde să dea 120 de lei lunar, costul cazării în cămine, au bătut pe la porțile mănăstirilor din zonă, în căutarea unui adăpost. Stareții le-au deschis ușa și, dacă au putut, i-au primit și i-au ajutat.

La Mănăstirea Golia din Iași, locuiesc acum, cu binecuvântare de la stareț, nouă studenți, scrie Ziarul de Iași. Șapte dintre ei învață la Facultatea de Teologie Ortodoxă, unul la Litere, iar celălalt la Kinetoterapie. 

Mănăstirea este în inima orașului. Cei nouă tineri, care au cazarea și masa asigurată, ajută făcând cu rândul la bucătărie, unde așază masa sau spală vasele. Ȋn rest, ei se concentrează pe studiu.

La Golia, chiar dacă trebuie să se supună unor reguli mai stricte, studenții reușesc să se organizeze, să învețe și pot participa și la programul liturgic. „În mod normal ar trebui să ne întoarcem la mănăstire înainte de ora 21:00, când se închid porțile, dar ni s-a dat cheia de la intrare și acum putem veni și mai târziu”, spune Mihail Vrăjitoru, student în anul al II-lea la Facultatea de Teologie. 

Mănăstirile din Iași și din jurul Iașului au oferit mereu ajutor celor aflați în nevoie, chiar și atunci când posibilitățile erau puține. 

Cătălin Popescu e de loc din județul Suceava. Un elev bun, a ieșit pe primul loc la Olimpiada națională de Geografie în școala generală. În liceu, a luat locul I pe țară la Olimpiadele de Vechiul Testament, Noul Testament și Istoria Bisericii Universale. Apoi, a devenit student la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae" din Iași.

Ȋn 2015, a fost pe punctul de a abandona studiile. Având numai 10 și doar două note de 9, Cătălin a primit un loc într-un cămin studențesc dar, din cauza situației grele de acasă, nu putea plăti cei 120 de lei pe lună. Așa că a început să-și ia caute prin oraș un adăpost. Era octombrie, începuse deja anul universitar, și nu mai spera să găsească vreun loc la mănăstiri. La Golia, locurile deja erau ocupate, la Bucium la fel. Se temea deja că va fi nevoit să abandoneze facultatea, când un coleg i-a spus că ar putea avea noroc la Mănăstirea Vlădiceni, de lângă Iași. Era la o oră de mers cu tramvaiul și încă vreo 15 minute pe jos.

S-a dus imediat acolo și, după ce un frate de la mănăstire l-a recomandat starețului, acesta l-a primit, fără multe întrebări. Studentul își pregătise un dosar cu toate diplomele de la olimpiade, însă starețul nu s-a uitat pe hârtii. L-a primit și l-a pus să stea în aceeași cameră cu fratele care vorbise pentru el. Iar acesta din urmă a dormit pe jos o vreme, lăsându-l pe Cătălin în patul său, până ce au reușit să găsească o saltea și pentru el. 

Studentul a stat un an întreg la mănăstire și spune că această perioada l-a disciplinat. I-a fost greu să se adapteze la programul încărcat, cu rugăciuni, slujbe și dereticat pe lângă biserică, ori cu treburi la mica gopodărie a mănăstirii, la care se adăugau și drumul de mai bine de o oră până la facultate, temele și cursurile. Dar tot atunci, mărturisește Cătălin, a avut și cea mai mare medie din anii de studiu, reușind să acumuleze 295 de credite din 300.