Ȋntr-o înregistrare video difuzată de România TV în ziua de 2 ianuarie a.c., Sebastian Ghiță a afirmat că, în decembrie 2009, firma Asesoft, al cărui patron era, a plătit pentru ca Nicolae Popa să fie adus din Indonezia.

„La cererea lui Kovesi, o firmă de construcții din Ploiești, care a primit bani de la Asesoft, a fost cea care a plătit avionul pentru aducerea domnului Nicolae Popa din Indonezia”, a declarat Sebastian Ghiță. „Realitatea este că o firmă privată, la cererea statului român, a plătit 200.000 de euro pentru a fi adus cel care a falimentat FNI și care a furat sute de mii de oameni. O întreb pe doamna Kovesi: ce fel de operațiune o fi asta? Oare suntem vinovați de spălare de bani? E doar dânsa sau sunt doar eu? Am acționat eu în numele statului român?”, întreabă Ghiță, retoric.

Ȋn ziua de 9 ianuarie, adică o săptămână mai târziu, Parchetul General a dezmințit această informație, precizând printr-un comunicat de presă că, „în urma verificărilor efectuate, a rezultat că aducerea în țară a inculpatului Nicolae Popa a fost efectuată de către Poliția Română, iar costurile aferente transportului au fost achitate integral de către această instituție.” 

La rându-i, IGPR a emis un alt comunicat prin care informa că, „referitor la achiziționarea de servicii în domeniul transportului aerian pentru aducerea în țară a inculpatului Nicolae Popa”, „procedura a fost derulată de către structurile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, conform O.U.G.34/2006, privind achizițiile publice. În cadrul acestor activități, negocierile au fost purtate cu trei operatori economici de profil, câștigând oferta cea mai mică.

Semnarea contractului și decontarea acestuia au intrat în sarcina Poliției Române. Costurile au fost achitate integral de către instituție, operatorului economic câștigător, suma fiind asigurată din bugetul Ministerul Afacerilor Interne.  

Precizăm că toate documentele mai sus menționate au fost puse la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care desfășoară activități în cadrul unui dosar penal.” 

Aducerea lui Popa din Indonezia a fost „o situație de urgență extremă”

ActiveNews a intrat în posesia anunțului nr. 107978/26.05.2011, prin care au fost atribuite aceste servicii de transport aerian.
 
Conform anunțului, autoritatea contractantă este Ministerul Administrației și Internelor, care a derulat procedura de achiziție, contractul fiind încheiat de către IGPR.

Contractul are ca obiect „servicii de transport aerian: transporturi de pasageri și de marfă, cu excepția transportului de corespondență” pe ruta „București - Jakarta și retur”.

Aeronava a fost închiriată cu echipaj, iar valoarea totală finală a contractului este de 234.207,3 RON (circa 57.000 de euro, la cursul valutar de atunci).    

Procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a fost „negociere fără anunț de participare”, iar MAI a justificat asta invocând o „situație de urgență extremă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă, în conformitate cu condițiile stricte stabilite în directivă”.

Conform art. 122, lit. c din OUG 34/2006, „autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitației deschise, a licitației restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgență, determinate de evenimente imprevizibile și care nu se datorează sub nicio formă unei acțiuni sau inacțiuni a autorității contractante. (...) În cazuri de forță majoră sau în cazuri temeinic motivate autoritatea contractantă are dreptul de a emite un ordin de începere a serviciilor/lucrărilor concomitent cu inițierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.”

Care putea fi „situația de urgență extremă”? Potrivit ambasadei Indoneziei la București, citată de Mediafax, președintele Indoneziei semnase la 22 martie 2011 decretul de extrădare a lui Nicolae Popa, acesta urmând să fie predat autorităților române în termen de 30 de zile.
 
Deși IGPR susține azi că „negocierile au fost purtate cu trei operatori economici de profil”, în anunțul de atribuire se precizează că a fost primită o singură ofertă.

Contract nr. 1388511 a fost atribuit în data de 14 aprilie 2011 firmei SC ION TIRIAC AIR SRL, pe criteriul „prețul cel mai scăzut”. 

„Această cursă a costat statul român 120.000 euro”

Arestat la Jakarta (Indonezia) în data de 2 decembrie 2009, Nicolae Popa a fost adus în România la 21 aprilie 2011, cu un avion de tip Gulfstream Aerospace G200 al companiei Țiriac Air (SC ION TIRIAC AIR SRL, firma care încheiase contractul cu MAI).

Numai că, la acea dată, toată presa românească susținea că „această cursă a costat statul român 120.000 euro”.

 
Realitatea TV preciza că acest preț, de 120.000 de euro, a fost stabilit în baza informațiilor obținute de de la companiile din domeniu, despre închirierea unui avion de acest tip și pe o asemenea distanță (București - Jakarta).

Cum, conform contractului, MAI nu a plătit decât jumătate din această sumă, rezultă de aici că ori jurnaliștii au dezinformat, iar autoritățile n-au simțit nevoia atunci să iasă public cu vreo dezmințire, ori Ion Țiriac, în mărinimia sa, a făcut un discount de 50% statului român, ori altcineva a completat diferența de bani.