ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De-acum celebrele ordonanțe privind grațierea unor pedepse și modificarea Codului Penal au stârnit proteste vii în rândul unei părți a electoratului din România.

Despre efectele acestor ordonanțe s-au spus vrute și nevrute, au apărut diferite liste cu nume ce ar fi beneficiarii acestor măsuri, dar prea puțini specialiști în drept s-au pronunțat, public, acestor măsuri.

Doctor în drept constituțional al Universității Babeș-Bolyai, profesor de drept constituțional, avocat al Baroului Cluj, specalist în libertățile publice în dreptul penal, Radu Chiriță este președintele  Asociației de studii în dreptul constituțional și drepturile omului.

Acesta a scris un articol despre manipulare, ordonanțe, și efectele reale ale acestor acte normative.

Iată textul:

Trăim o epocă ciudată. Explozia Internetului a schimbat lumea. În bine și în rău, dracu’ știe dacă mai mult bine sau mai mult rău. Din punctul meu de vedere, un lucru e cert: Internetul și explozia comunicării au creat, între altele, raiul băieților care trăiesc din manipulare. Dacă prin mijloace clasice era al dracu’ de greu să manipulezi mulțimi importante de oameni, netul și presa modernă (aia clasică a decedat din cauza netului) a făcut-o extrem de ușoară. Oamenii au astăzi tendința naturală de a nu citi decât chestiile cu care sunt de acord dinainte de a le citi, nu se uită decât la cei cu cate sunt, din start, de acord etc. Targetarea publicului țință e atât de facilă încât manipularea s-a transformat dintr-o chestie subtilă într-una "pe față”. Nici măcar nu e nevoie să minți, adevărul e atât de gri zilele astea, că e suficient să îl prezinți incomplet unor oameni care vor, din start, să vadă numai alb sau negru.

Hai să luăm vânzoleli ultimelor perioade pe post de exemplu:

Grațierea și modificarea codurilor prin ordonanțe de urgență. Juriști de renume mondial, de la Danileț până la înfierbântații de la Curtea de Apel Constanța susțin că nu se poate constituțional asta, pentru că o grațiere se dă numai prin lege organică. Ba se poate! Domeniile în care nu pot să intervină ordonanțele de urgență sunt scrise în Constituție, iar Curtea Constituțională a clarificat de mult (prost, din punctul meu de vedere) ce se poate reglementa prin ordonanțe și ce nu. Că nu e legitim, e adevărat. Dar e valabil pentru 99% din OUG-urile date în neștire de toate guvernele. E cel puțin bizar faptul că acum prostestăm că cică nu schimbăm legile justiției prin ordonanțe de urgență (foarte corectă afirmația, de altfel) dar nimeni nu a zis nici mâc când acum un an Guvernul a schimbat prin ordonanță de urgență vreo 70 de articole din codul de procedură penală. Fără aviz de la CSM, fără dezbatere publică, de la cel mai european guvern din istoria României. Am aflat de acea ordonanță de urgență în sala de judecată, judecându-mă pe unul dintre articolele modificate. Cel mai ironic în toată lupta asta între "penali” și "instituțiile anti-corupție” este că și DNA-ul a fost înființat tot prin ordonanță de urgență. Și încă nu protestează nimeni pe tema asta. Iar acea ordonanță de urgență a fost aprobată în Camera Deputaților cu mai puține voturi decât era nevoie pentru o lege organică…

Pe scurt, e adevărat că nu e firesc să modifici coduri prin ordonanțe de urgență. E la fel de adevărat că nu e firesc să protestezi pentru asta numai când instituții înființate prin ordonanță de urgență cer asta.

Grațierea în sine este o instituție perfect legitimă. E adevărat că, în urma grațierii, unii ies din pușcărie, iar alții nu mai merg. Dar, pentru numele lui Sauron, dacă asta este un dezastru pentru omenire, de ce mai avem această instituție? De ce s-au mai dat grațieri (ultima acum vreo 10 ani parcă) și nu o fost atâta scandal? E de discutat textul ordonanței/proiectului de lege sau ce dracu o fi. Acel articol 2 este stupid din punct de vedere juridic și extrem neclar în ceea ce privește aplicarea sa (nu scrie când trebuie să ai 60 sau copii: la data comiterii faptei, la data condamnării, la data aplicării grațierii etc.). Lista de infracțiuni excluse de la grațiere e discutabilă, dar nu știu de unde ideea că vine Apocalipsa peste noi. Cine citește până la capăt lista aia constată că, prin referire la art. 5 din Legea 78, toate faptele de corupție sau asimilate sunt excluse.

Nu cred că această grațiere poate rezolva problema enormă a suprapopulării pușcăriilor. O poate diminua, dar nu cred că o poate rezolva. În egală măsură însă, nici alte afirmații publice nu sunt reale, ci sunt făcute cu scopul de a manipula. Tocmai citesc o știre că ceva deșteaptă de la un ONG spune că grațierea ar închide dosarele revoluției și ale mineriadei. Era să îmi pice ochii din orbite. Dooooaaaaamnăăăăă, cred că nici la Spiru nu te putea învăța așa ceva! Președintele, repet Președintele, plus Președintele Senatului, repet al Senatului, primii doi oameni în statul ăsta cretin pe care îl avem vorbesc despre amenda pe care ne-o dă/nu ne-o dă CEDO. Nu te aștepți ca băieții ăștia să știe ce face CEDO, dar te aștepți ca ai lor consilieri să știe. CEDO nu dă amenzi. Eventual, îți spune că tu, ca și stat, te-ai pișat pe propria constituție atunci când ai ignorat niște drepturi fundamentale ale unor oameni. Și, eventual, te obligă să le dai niște bani acelor oameni ca despăgubiri pentru că ți-ai bătut joc de ei. Dar nu dă amenzi. Sau poate am lipsit eu în ultimii ani de pe planeta asta.

Alții or făcut lista celor care scapă. Nume, unu’ și unu’, suficiente cât să agite masa din ce în mai mare de IYI (intellectual yet idiot) funcționali pe care îi putem manipula. De unde Avraaam știți asta? Că acele procese sunt pe rol, se pot pronunța tot felul de pedepse, se pot schimba încadrări juridice etc. La mine în birou am făcut o analiză să vedem ce se întâmplă dacă intră grațierea aia în vigoare. O să iasă din închisoare 2 foști clienți: unul condamnat pentru ucidere din culpă (accident de circulație), iar altul condamnat pentru transferul unor date de carduri. Atât. Pe dosarele aflate pe rol, habar nu am și e imposibil de anticipat. Eventual, am un client în apel unde doar eu am făcut apel, omul are sub 5 ani și nu se mai poate mări, dar ăla cred că va fi achitat. Oricum, e cu suspendare, deci grațierea nu tare îl interesează. De unde Dumnezeu or ajuns unii la concluzia că scapă Udrea, de exemplu, să mor dacă știu. Că ar putea să o ajute grațierea e adevărat, dar până acolo drumul e lung.

Pe scurt, eu cred că, dacă eliminăm art. 2 din ordonanță și mai revizuim un pic lista de fapte exceptate, ar fi lege bună. Mai ales dacă ar fi adoptată de Parlament, nu de Guvern.

Abuzul în serviciu. A doua iritare maximă a societății oarecum civile este modificarea conținutului de la infracțiunea de abuz în serviciu. Ca să fiu sincer, eu aș abroga acel text. Cu totul, nu cu 200.000 lei sau orice alte sume. Încerc să explic.

Înainte de asta, pentru urechile fine i-auzi una de la Comisia de la Veneția (n-am chef să explic ce e asta, dar există google.): 

Comisia susține că asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atât cu privire la cerințele calitative ale articolului 7 al CEDO, cât și la alte cerințe fundamentale conform principiului suveranității legislative, precum previzibilitatea și acuratețea juridică și susține, de asemenea, că acestea sunt în mod special vulnerabile la manevre politice abuzive (conform Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009) […] 102. Pe această bază, Comisia de la Veneția considera prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu, excesul de autoritate și expresii similare trebuie interpretate în sens îngust și aplicate cu un prag înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi spre exemplu: infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice, șamd.


Ce i-o fi apucat pe băieții ăia de la Strasbourg să spună o astfel de inepție? Și de ce dracu’ statele care susțin "lupta anti-corupție” precum SUA, Olanda, Franța sau Germania nu or incriminat drăcovenia asta de infracțiune, dacă asta este sursa binelui în lume. Răspunsul e simplu: pentru că incriminarea e atât de largă încât nu există funcționar care să nu fi comis fapta asta. Textul spune că merge la pârnaie orice funcționar (public sau privat) care o încălcat o lege în exercitarea atribuțiilor sale și o provocat o pagubă cuiva. Orice polițist care o făcut un proces verbal de contravenție anulat ulterior în instanță pentru că e nelegal merge la pușcărie. Orice procuror care o redactat sau avizat un rechizitoriu anulat în instanță merge la pușcărie. Orice judecător care pronunță o soluție casată de instanța superioară merge la pușcărie. Orice casier de la butic care nu îți dă 5 bani rest merge la pușcărie. Orice șef de instituție care semnează vreun act pe care îl pun sub nas departamentele de sub el, iar actul e anulat ulterior în instanță ca fiind nelegal merge la pușcărie. Etc. Aaaa, nu e normal să fie așa? Fix de aia o zis Comisia de la Veneția ce o spus, tocmai de aia învățătorii noștri mai din Vest nu au așa ceva prin legi. Sigur că nici la noi nu merg la pârnaie toți funcționarii. Dar legea asta permite organelor să aleagă pe cine vor, că sigur ceva îi găsesc. Așa cum mi-a spus un procuror: "o să luăm toate dosarele la care a lucrat dl. X până găsim ceva unde a făcut vreun act ilegal". Sau cum a spus un procuror de ședință atunci când am spus că am hotărâri judecătorești care spun că un act a fost legal: "Ministerul Public are o altă opinie". Pe scurt, vreți Kafka? Infracțiunea de abuz în serviciu este o subiect permanent.

Sigur, voci autorizate, mari juriști ai acestei țări până să descopere că sunt doar niște jurnaliști cu ochi albaștri, susțin altceva. Că scapă Dragnea, că scapă Udrea sau alte persoane pe care nu le adoră nimeni. De data asta, s-ar putea să fie adevărat. Dar, oricum o luăm și o punem, textul ăla de la abuzul în serviciu este o imbecilitate. Cu sau fără ăia 200.000 lei, cu sau fără decizia CCR. Iar apropos de isteria declanșată prin aceleași butoane, vă mai amintiți:

  • cum urla aceeași societate civilă despre pericolul pentru lupta anticorupție atunci când CCR a spus că nu e firesc ca SRI, SIPI, DIPI și alți I să ne asculte telefonul? Se spunea că scapă nu știu câți, erau liste prin presă, Moise Guran era cu ochii ieșiți din orbite, iar Mândruță plângea amar la radio. Or trecut aproape 2 ani. Câți or scăpat?
 
  • cum urla aceeași societate civilă despre pericolul pentru lupta anticorupție atunci când CCR a modificat oarecum textul de la abuz în serviciu? Se spunea că scapă nu știu câți, erau liste prin presă, Moise Guran era cu ochii ieșiți din orbite, iar Mândruță plângea amar la radio. O trecut vreun an. Îmi spune cineva numele unuia achitat?

PS. Vă mai amintiți de M10? :)) Care lupta masiv cu corupția, condus de un fost procuror care aresta studenți în perioada mineriadei… Care sprijinea statul de drept negociind politic funțiile înalte din parchet… Care se dădea mare că o înființat DNA-ul, când, de fapt, surpriză, DNA-ul a fost înființat de Adrian Năstase, un simbol al luptei anti-corupție. Ce mai face M10, chiar?

PS. Textul meu nu are concluzie. Are doar niște constatări și un îndemn: nu vă mai lăsați tâmpiți atât de ușor. Nici de Antena 3 și nici de hotnews. Mulți dintre cei care s-au separat în loc să se unească sunt la fel: oameni cinstiți, educați, care vor să fie bine. Pentru asta trebuie să folosim propriul creier. Să folosim informația, nu senzația. Și să verificăm acea informație. De la unii care se pricep la domeniul respectiv. Nu de la cei care se pricep la toate, pentru că atunci când nu știi nimic poți să faci orice. 
 
Articol apărut pe blogul autorului.