Doi suntem în plus în sala de judecată. Eu și Trandafirescu. Trandafirescu s-a trezit târziu probabil și a întârziat la prima strigare a dosarului, așa că acum trebuie să aștepte. Speră la o reabilitare judecătorească. Condamnat pentru trafic de droguri la 6 ani, a executat 751 de zile, o fi scris niște rebusuri, ceva, că s-a eliberat la termen, iar acum vrea să dea totul uitării. Judecătorul îl întreabă dacă a achitat cheltuieile de judecată, 750 de lei, căci chitanța nu e la dosar. Trandafirescu zice că a achitat, dar nu mai știe exact pentru care dintre procese, că a mai avut o reabilitare. Și-acum stă și speră. Ascultă cuminte declarațiile de inculpat din procesul HEXI PHARMA, căci i-a promis judecătorul că-i ia și lui dosarul, la final. Ispășește Trandafirescu. 

Judecătorul a lăsat HEXI PHARMA la urma listei de azi. Știa că va începe cercetarea judecătorească. La 9:45 se face apelul părților. Sunt 132 de părți civile și 137 de persoane vătămate în dosar, toate unități sanitare, dar la termenul de azi nu sunt reprezentate decât opt: Spitalul Clinic Colentina, Spitalul din Brazi, Spitalul Floreasca, Institutul „Ana Aslan”, Spitalul Județean de Urgență Zalău și instituțiile medicale din cadrul MApN.      

La dosar au fost depuse noi cereri din partea unor spitale care solicită despăgubiri (Spitalul „Sf. Ioan”, suma de 1.924.991 lei), dar și cereri venite de la spitale (șase la număr) care au precizat că renunță la orice fel de pretenții. 

Judecătorul Stegaru Mitu constată că procedura e legal îndeplinită și anunță că, deși Curtea de Apel București a decis că Tribunalul, și nu Judecătoria, e competent să judece cauza, „vom merge mai departe pe această încadrare pe care am schimbat-o eu. Pe parcursul cercetării judecătorești, mai vedem. Abia aștept să mă luminați”, le spune el avocaților și procurorului de ședință.  

Apoi întreabă dacă vreunul dintre inculpați dorește să meargă pe procedura simplificată. Adică pe recunoaștere faptei, care reduce cu o treime limitele de pedeapsă. „Eu ceva aș recunoaște”, spune Leva Mihail, primul inculpat audiat.

Dar la procedura simplificată trebuie să recunoști totul, nu doar „ceva”. Fost șef de producție la HEXI PHARMA, Leva Mihail a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (33 acte materiale) și pentru complicitate la participație improprie la infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor.

După ce-i citește acuzațiile, judecătorul îl întreabă: „e adevărat ce spune procurorul?” „Ceea ce zice procurorul e că am falsificat niște acte. Din fișele de prezentare, fiecare avea o singură parte de completare”, spune Leva. „Ați săvârșit aceste infracțiuni?”, insistă judecătorul. „Recunosc tot ce am scris în declarația...” „Haideți să-l audiem la termenul următor”, îl întrerupe avocatul. „Nici vorbă! Domnule, ați avut un an și-o lună să-i explicați ce înseamnă procedura simplificată”, îi amintește judecătorul. „Dar eu nu pot să-l oblig!”, se apără avocatul. „Eu consider că e infracțiune când o faci cu bună știință”, explică Leva. Apoi dă declarația de inculpat.

„Nu recunosc infracțiunile puse pe seama mea și, în consecință, nu înțeleg să beneficiez de procedura simplificată”, își începe Leva declarația din fața instanței. 

„Sunt de profesie inginer chimist și m-am angajat la HEXI PHARMA la 1 iunie 2012, pe post de inginer chimist. La acel moment, activitatea de producție era condusă de Popa Ioana”. Judecătorul îi pune întrebări, spunând că vrea „să meargă pe firul apei”. Iar Leva răspunde: „Procesul de fabricație a acelor dezinfectanți se derula în baza unui rețetar elaborat anterior venirii mele în unitate, pe care eu așa l-am găsit. 

Arăt că produsele deja avizate de Comisia Națională pentru Produse Biocide nu mai necesitau avizarea pentru fiecare «șarjă» produsă ulterior. Numai noile produse lansate de către firmă necesitau avizarea Comisiei Naționale. 

La fabricarea unei «șarje» se urmărea rețetarul, se prelevau două probe sau mai multe, iar pentru anumite produse se trimiteau probe pentru analiză la Unilab, pentru a se verifica dacă produsul e sau nu contaminat cu bacterii. 

Arăt că pentru verificarea concentrației compoziției produsului și a eficacității în combaterea bacteriilor, sporilor, virușilor, etc., se prelevau probe și se făceau analize numai în cazul avizării produsului sau la cererea expresă a patronului. 

Arăt că se făceau analize de eficacitate la anumite produse numai când se semnalau nereguli cu privire la calitatea acestora. 

Arăt că pe perioada în care Popa Ioana era șef de producție la HEXI PHARMA, eu eram angajat pe postul de inginer chimist, iar fabricarea unei «șarje» era efectuată de către preparatori, aceștia urmând indicațiile din rețetar. Pentru anumite produse se făceau la Unilab teste de contaminare, respectiv de eficiență în combaterea bacteriilor, dar nu am cunoștință dacă Unilab avea capacitatea de a efectua analize cu privire la compoziția produsului respectiv. 

Arăt că pe parcursul perioadei de timp în care Popa Ioana a fost șef de producție, la HEXI PHARMA s-a respectat rețetarul, în sensul că cantitatea de materie primă ce compunea produsul respectiv era întocmai cu cea prevăzută în rețetar.

Arăt că, deși acele produse respectau rețetarul, compoziția chimică a unor produse finite nu era conformă cu cea înscrisă pe etichetă. De exemplu, produsul SUPRASEPT în rețetele aprobate de directorul general figura cu o concentrație de 1,13%, iar pe etichetă era trecut 7,5%. L-am întrebat pe patron (n.r. - Dan Condrea), când am aflat că SUPRASEPT e ineficient (inițial primisem o sesizare de la directorul general Dinu Flori, iar ea primise sesizarea de la un agent de vânzări), și el a spus că să trimit produsul la Unilab, pentru o analiză de contaminare. În urma analizei, s-a concluzionat că produsul nu este contaminat, dar întrucât se reclamase ineficiența acestuia, am cerut apoi test de eficiență”.

Judecătorul trebuie să repete întrebarea și să reformuleze răspunsul lui Leva, înainte de a-l dicta grefierei. Nu-l menajează deloc pe inculpatul care parcă ar fi recunoscut ceva, parcă nu... Îi tot amintește că e absolvent de facultate și-l întreabă apoi dacă e basarabean, adică, pe ocolite, dacă din cauza asta înțelege mai greu întrebările. Leva le înțelege din prima, dar simte nevoia să explice în amănunt tot contextul, pentru că, în fond, e vorba de libertatea lui. În plus, subiectul nu e deloc unul ușor accesibil, e chimică organică la propriu, iar noi suntem departe de filmele americane unde lucruri precum acestea le sunt explicate juraților cu planșe foto și-ntr-un limbaj accesibil. 

„S-a constatat că produsul este ineficient”, continuă Leva, „în sensul că nu distruge viruși, bacterii, spori. L-am întrebat pe patron de ce produsul este ineficient, eu apreciind că asta este din cauza faptului că una e compoziția din rețetar și alta pe aticheta produsului scos la vânzare. «Concentrația de pe etichetă poartă un caracter comercial», mi-a spus domnul Condrea, «nu e obligatoriu ca produsul să aibă compoziția de pe etichetă, ceea ce contează e eficacitatea produsului». I-am cerut apoi patronului efectuarea  unor teste suplimentare, adăugarea de substanță activă și să se determine apoi dacă produsul devine eficient.”

Judecătorul vrea să știe dacă Dan Condrea era parcimonios cu substanța activă din rațiuni strict financiare și-l întreabă pe Leva ce procent din preț i se aloca acesteia. Și-l ia pe departe pe basarabean: „Vreau să fac vișinată”, anunță judecătorul. „Cumpăr alcool, vișine, zahăr. Alcoolul m-ar costa cel mai mult, nu?” „Dacă plătiți și acciza”, îl previne Leva. Renunțăm la vișinată.

„Patronul nu a fost de acord”, continuă inculpatul, „pentru că adăugarea de substanță activă făcea produsul urât mirositor, iritant, consecința fiind aceea că nu va fi acceptat în spitale. SUPRASEPT a avut concentrația de pe etichetă, iar Colentina l-a refuzat, pentru că mirosea urât. Rețeta fusese copiată după produse similare, aduse de afară, care erau folosite în spitale. Dan Condrea s-a întrebat de ce aceste produse nu miros și a ajuns la concluzia că sunt concentrațiile mai mici și că așa trebuie procedat.

Cunosc faptul că materia primă și substanța activă erau cumpărate de către patron de pe piața din Germania, China, etc., fiind trecută apoi printr-o firmă din Cipru care o revindea către HEXI PHARMA la un preț mai mare, aspect pe care l-am aflat atunci când cei de la DNA au venit și au cerut documente. 

Știam că produsele fabricate de HEXI PHARMA aveau o concentrație în realitate și o alta în fișele de prezentare și în fișele cu date de securitate pe care le semnam eu.”

„Nu toate produsele erau așa”, adaugă Leva. „SUPRASEPT și THOR, sigur.”

„Nu toate cele 16 fișe apreciau împrejurări nereale între concentrațiile reale și cele trecute acolo”, se consemnează în declarație. „Din discuțiile pe care le-am avut cu Dinu Flori, am aflat că aceasta știa de faptul că compoziția chimică e alta decât cea declarată în fișa cu datele de securitate și pe etichetă.

Cunoșteam că laboratorul Unilab aparține patronului, respectiv lui Dan Condrea. Probele prelevate de la produsele care plecau la Unilab pentru testele de eficacitate sau de contaminare erau însoțite de o fișă, iar răspunsul se primea pe mail. Eu personal am dus de două ori astfel de probe și știu că Unilab înregistra cererea noastră de efectuare a analizelor. 

Arăt că pe parcursul în care eu și doamna Popa eram angajați la HEXI PHARMA (aproximativ o lună și jumătate), ea nu mi-a spus că ar exista neconcordanțe între concentrații, și nici n-am asistat la vreo discuție în care ea să-i reproșeze lui Dan Condrea aceste neconcordanțe. 

Arăt că la izbucnirea scandalului privind concentrația, respectiv eficacitatea produselor fabricate de HEXI PHARMA, la cererea patronului, împreună cu acesta, am distrus o serie de documente care atestau că se respectau rețetele în fabricarea produselor, respectiv că există o concordanță între rețetă și ceea ce se punea efectiv în produs.” „Erau documente incriminatoare pentru HEXI PHARMA?”, vrea să știe judecătorul. „La acel moment nu am realizat că pot fi probe incriminatoare”, spune Leva și-și continuă declarația. 

„După ce am constatat că SUPRASEPT nu este eficient, i-am solicitat patronului să respectăm compoziția produsului finit, cum e trecută pe etichetă sau să facem produsul eficient, prin adăugare de substanță activă, însă patronul m-a refuzat, spunând că produsul va deveni urât mirositor și va fi refuzat în spitale, fapt care s-a întâmplat în trecut, în perioada 2006 – 2008, iar al doilea motiv de refuz a fost economic, creșterea concentrației ducând la creșterea consturilor de producție. 

Cunoșteam că și la alte produse există deficiențe între concentrații”, dictează judecătorul. „Dar THOR a ieșit eficient”, îl asigură Leva. „Nu am făcut chiar toate testele, dar, cu concentrația mai mică, cele pe care le-am făcut au ieșit!”

Declarația de inculpat continuă. „Arăt că după ce am aflat că SUPRASEPT e ineficient, am continuat să fabricăm alte produse care aveau o concentrație inferioară celei scrise pe etichetă, deoarece, odată cu testarea SUPRASEPT a fost testat și THOR, iar rezultatele au fost pozitive. Nu aveam cunoștință însă câte teste trebuie efectuate și în ce condiții, astfel că testele efectuate la Unilab mi s-au părut edificatoare. 

Arăt că SUPRASEPT și THOR aveau două substanțe active, una fiind comună, astfel că, pentru a face și SUPRASEPT eficient, am considerat că trebuie crescută concentrația produsului comun...” („Clorură de didecildimetil amoniu”, îndrăznește inculpatul. „Credeți că-și bate cineva capul?”, îl întreabă judecătorul, părintește. „Treceți în paranteză totuși”, îi spune el grefierei, iar basarabeanul se apropie de ea și-i dictează pe litere. Pe urmă, continuă declarația de inculpat.) „...fapt pe care l-am și făcut, dar produsul finit nu a trecut nici de această dată testul de eficiență. Am vrut apoi să cresc concentrația celeilalte substanțe active, dar nu m-a lăsat patronul, motivat de faptul că cealaltă substanță e mult mai scumpă”, dictează judecătorul grefierei. „De fapt, nu era scumpă, dar era urât mirositoare”, precizează inculpatul, iar declarația lui e rectificată.

„Concentrația pe substanța activă comună pentru SUPRASEPT a fost de 5,5%, echivalentă cu cea a THOR-ului, deși pe etichetă era 7,5%. Nu am ridicat concentrația, patronul nu mi-a permis pentru că produsul devenea urât mirositor, și atunci am căutat în literatura de specialitate un potențiator de activitate biocidă, substanță care să nu modifice mirosul, prin adăugarea ei. Am găsit acea substanță, am adăugat-o în compoziția SUPRASEPT și am ieșit cu produsul pe piață”, își încheie declarația Leva Mihail.

Judecătorul îl întreabă pe procurorul de ședință, care reprezintă Parchetul de pe lângă Tribunalul București, dacă vrea să pună vreo întrebare inculpatului. Procurorul nu vrea. Pun întrebări avocații din sală, iar Leva răspunde, prin intermediul judecătorului.

• „La momentul venirii mele în HEXI PHARMA nu se țineau dosare de lot, pe «șarje» de produs. Dar și anterior venirii mele, produsele fabricate în HEXI PHARMA aveau o dublă concentrație.”

• „În declarația dată în faza de urmărire penală am precizat o dată exactă, momentul în care am luat la cunoștință de ineficiența produsului SUPRASEPT și, dacă-mi aduc aminte bine acum, era mai-iunie 2013.”

Judecătorul vorbește despre infecțiile nozocomiale, despre sănătatea publică și despre TNT-ul (Trinitrotoluen) pus în medicamente care explodează în măsele. Poate că Leva ar fi trebuit să citească mai bine cum e cu procedura simplificată... 

• „Nu am sesizat organele de drept referitor la concentrațiile neconforme întrucât nu am sesizat eventualele consecințe asupra sănătății populației și nici consecințele penale asupra mea”, declară el, în formularea instanței. 

• „Rețetele erau făcute de mine și aprobate de patron.”

• „Arăt că, la un moment dat, eu eram cel care trimitea comenzi de materie primă, vânzători fiind cei din Germania sau din alte țări, locul de furnizare indicat fiind depozitul HEXI PHARMA, iar materia primă ajungând aici direct.”

• „Arăt că inculpata Dinu Flori știa că produsele finite au o altă concentrație decât cea declarată de la mine personal; din rețetele aprobate și trimise pe e-mail pentru aprobare inculpatei Dinu Flori; din discuțiile telefonice cu Popa Ioana, fosta șefă de producție, care mi-a spus că-i adusese la cunoștință lui Dinu Flori despre concentrația produselor.

Arăt că inculpata Dinu Flori a fost de câteva ori în sediul de producție. A venit pentru a discuta situația stocului de marfă și, cu acea ocazie, a văzut și cum se fabrică aceste produse.”

• „Din 1 iunie 2012, când m-am angajat, și până în martie - aprilie 2013 am fost angajat pe funcția de inginer chimist, iar apoi șef de producție, până în mai 2017.”

• „Arăt că preparatorii erau cei care combinau substanțele în vederea obținerii produsului finit, fără a fi necesară o supraveghere din partea mea; în fișa postului nu-mi amintesc să fi avut obligația de supraveghere.”

• „Eșantioane din produse care participau la vreo licitație erau trimise pe baza unui aviz. Aceste eșantioane erau prelevate din loturile de fabricație, fără a fi produse speciale. 

HEXI PHARMA participa la târguri internaționale la care își promova produsele, eu fiind o singură dată, la Minsk, în Belarus. Mostrele prezentate la aceste târguri erau prelevate din loturi, nefiind produse speciale.”

• „Arăt că eticheta produsului era întocmită de Dan Condrea și trimisă spre tipărire tot de către el. Și inculpata Dinu Flori avea cunoștință de cele scrise pe etichetă, înainte de tipărire. Pot proba acest lucru cu un e-mail pe care Dan Condrea i l-a trimis, cu eticheta unui produs. Acea etichetă cuprindea mai multe informații, fiecare dintre noi, eu, Dinu Flori, Nedeloiu Marilena (n.r. - administratorul lui HEXI PHARMA) furnizând informații inserate în acea etichetă.”

• „Cunosc că în protocolul de organizare și funcționare a societăților administrate de Dan Condrea erau inserate și responsabilități cu privire la etichetele produselor. Acest protocol nu a fost însușit de mine. Protocolul s-a schimbat și de 20 de ori. Îl schimba domnul Condrea de câte ori vroia.”

• „Nu am beneficiat de niciun avantaj material din partea patronului de la momentul luării la cunoștință că produsele HEXI PHARMA aveau concentrații diferite. 

Am deschis o firmă, BIZCHIM SRL, eu fiind singurul asociat. Banii necesari deschiderii acestei firme, aprox. 120.000 de lei, au fost o parte bani personali, o parte bani împrumutați. Nu am primit niciun ban de la Dan Condrea pentru a deschide această firmă. Am împrumutat apoi de la Ochinciuc Radu, fratele concubinei lui Dan Condrea, 400.000 de lei, pentru a obține fonduri europene, la sugestia unui consultant, pentru cercetare - dezvoltare și achiziție de utilaje.

Ochinciuc Radu îmi fusese prezentat anterior de către Dan Condrea, relațiile dintre noi fiind necordiale, lipsite de amiciție (n.r. - «nu ne cunoșteam», a spus mai exact inculpatul). 

Arăt că, la un moment dat, în anul 2015, în urma eșecului de a-l convinge pe Dan Condrea să îmbunătățim produsele pe care le fabricam, i-am comunicat acestuia că vreau să părăsesc firma, întrucât nu mai voiam să fiu părtaș la fabricarea acestor produse (n.r. - licența aparține instanței), care nu respectau etichetele, iar Condrea a promis că va testa produsele, dar avea nevoie de utilaje. La sugestia acestuia, am fost de acord să înființez o firmă ce avea ca obiect de activitate testarea de produse biocide.

Exista Unilab, dar Condrea nu putea accesa fonduri europene pe Unilab și nici nu voia să plătească pentru utilaje.” 

De unde avea inculpatul 120.000 de lei, dacă avea un salariu de 2.500 de lei plus rate?, vrea să știe un avocat „120.000 de lei reprezintă 26.000 de euro. 9.000 de euro au fost din economiile proprii, iar restul, aprox. 17.000 de euro, de la soacra mea, care lucrează în Italia, unde îngrijește persoane în vârstă.”

• „Arăt că, de la venirea mea în firmă și până la închiderea activității, numai o parte din produse nu respectau concentrația de pe etichetă. De pildă, CLORHEXIN B respecta concentrația de pe etichetă. CLORHEXIN B a fost redenumit ulterior HEXIO B, compoziția celor două produse fiind identică.”

• „Nu am cunoștință ca produsele să fi fost testate la vreun laborator din Cehia sau altundeva, în afară de Unilab.”

(În afară de ineficiența SUPRASEPT), „s-a mai reclamat că produsul se lipește pe mâini, după ce este dat, că irită, că se lipește talpa de pardoseală după ce aceasta e dată cu un produs...” „Să știți că așa mi s-a întâmplat și mie”, aprobă judecătorul, „și am și zis: e prea mult detergent aici.” „...că nu sunt suficient de vâscoase, că miros”, continuă inculpatul enumerarea reclamațiilor primite. „În afara produsului SUPRASEPT, eu nu am cunoștință să fi existat și alte reclamații cu privire la eficiență.”

• „Nu am ales eu să fac teste de eficacitate la Unilab, ci mi-au fost indicate de Dan Condrea.”

• „Eficacitatea unui produs dezinfectant poate fi afectată și de modul de depozitate, de desigilarea produsului, de modul de utilizare, de concentrația folosită și de suprafețele pe care se folosește acel produs, de timpul de acțiune. Asta spun standardele.”

• „Dosarul de lot era de fapt un singur act, semnat de preparator, care conținea concentrația de referință, de pe rețetă, cine a preparat, cantitatea care s-a obținut. Concentrația efectivă a produsului era în dosarul de lot. Ea era diferită, uneori, de concentrația de pe etichetă.

De când au început să se folosească dosarele de lot, scăderea din gestiune a cantităților reale se făcea pe baza lor. În lipsa acestor dosare de lot, scăderea din gestiune se făcea în baza rețetarului. Operațiunea o făcea gestionarul.”

Peste trei ore a durat audierea lui Leva Mihail. La finalul ei, avocatul lui Dinu Flori a solicitat judecătorului să declare ședința nepublică, deoarece clienta lui dorea „să ofere mai multe informații despre aspecte menționate la pagina 79 din rechizitoriu”. 

Singurele „ne-părți” din sala de judecată eram eu și Trandafirescu. Condamnatul pentru trafic de droguri care a învățat cum se prepară dezinfectanți în timp ce aștepta reabilitarea judecătorească.

VA URMA: Ce a declarat Flori Dinu în fața instanței de judecată.