ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nicolae Moișiu și Salvina Stanc sunt doi bătrânei de 84 de ani și 80 de ani care locuiesc în vârf de munte, în cătunul Ciocănești, comuna Mogoș, din Apuseni. Locuiesc singuri de zeci de ani și au ajuns aproape la capătul puterilor. Rudele pe care le mai au fie au uitat de ei, fie sunt tot în vârstă și nu mai pot să îi ajute.

Tanti Salvina și Nea Niculiță, cum sunt cunoscuți cei doi în cătunul de pe munte, stau la circa 1 kilometru unul de altul. Au fiecare câte o locuință veche, din lemn, acoperită cu paie, cum numai în Apuseni mai există. Cei doi bătrâni reprezintă o clasă socială pe cale de dispariție: oamenii munților, care s-au născut, trăit și care, cel mai probabil, vor muri aici.
 
Femeia a fost căsătorită timp de șapte ani, dar a rămas văduvă de tânără și de atunci locuiește singură în bordeiul ei. Bătrânul nu a fost însurat niciodată. Amândoi au trăit din creșterea animalelor și din agricultura de subzistență pe care au putut să o practice pe lângă casă. Nefiind angajați niciodată, nu au pensie. Au, în schimb, fiecare un ajutor social în valoare de 100 de lei pe lună pe care îl primesc de la primărie. Cu această sumă de bani trebuie să supraviețuiască o lună întreagă. Nu au nici rude care să se intereseze de ei și să îi mai viziteze din când în când. Femeia mai are un frate care are aproape aceeași vârstă ca ea, iar bătrânul doar niște nepoți care au uitat de el.

Tanti Salvina mai poate avea grijă de doar 8 găini. Mai ține pe lângă casă câteva pisici și doi câini, pentru pază. Nea Niculiță mai are 11 oi, dar face cu greu față nevoilor de îngrijire a acestora. În cătunul Ciocănești mai sunt 10 case, în timp ce satul de care aparțin, Valea Barnii, este ceva mai mare având circa 60 de locuitori, potrivit adevarul.ro. Nevoile imediate ale celor doi bătrâni sunt lemnele și petrolul. Au nevoie de lemne pentru a se încălzi pe perioada iernii și de petrol pentru a avea lumină la lămpi.
 
Au trăit toată viață doar la lumina lămpii, s-au obișnuit cu acest lucru și nu vor mai mult din acest punct de vedere. ”Dacă nu reușesc să aduc ceva lemne, nu știu ce o să fac la iarnă. Este greu aici pe munte, singur, dacă nu ai ajutor. Am cerut la primărie, da nu știu dacă o să dea. Nu îmi trăbă multe, câteva acolo ca să pot trece iarna”, spune tanti Salvina.

Nea Niculiță este printre ultimii oameni din Apuseni care extrage mierea albinelor cu ajutorul stupilor primitivi. Are acasă cinci stupi realizați din tufe împletite și lipiți cu pământ. Astfel de stupi erau folosiți încă de pe vremea dacilor. ”Nu mai au producția care o aveam altădată. Cam 4 kile de miere pot să iau în fiecare an”, spune bătrânul din Apuseni. Și pentru acesta lemnele sunt cel mai prețios lucru în această perioadă. ”Până acum mai mergeam și aduceam singur, da am îmbătrânit și nu mai pot să merg la pădure. Nu știu ce o să fac la iarnă”, afirmă acesta.
 
Un prim pas în sprijinirea celor doi bătrâni a fost făcut de un tânăr inimos din Abrud. Ion Crișan, împreună cu Olga Narcisa și Gabriela Pop, l-au dus celor doi pachete cu alimente. 
 
Comuna Mogoș în ansamblu este una dintre cele mai sărace din România. Are o populație de aproximativ 700 de locuitori, majoritar îmbătrânită, care locuiește la o altitudine de peste 800 de metri, pe dealuri, vârfuri muntoase și în depresiuni formate de văile din zonă.