Prima idee despre transportul subteran în București a apărut în anul 1908, când Dimitri Leonida a schițat o rețea subterană. Abia peste 71 de ani a apărut prima linie de metrou în București, primul tren de metrou plecând din Depoul Ciurel spre stația Semănătoarea (Petrache Poenaru) în luna noiembrie a anului 1979.

Metroul este una dintre cele mai mari realizări ale lui Nicolae Ceaușescu. Ca fapt divers, toate stațiile date în folosință după 1989 au fost construite tot în comunism. Prima linie construită de la zero în ultimii 27 de ani este Dr. Taberei-Eroilor, dar inaugurarea sa se lasă așteptată.


În prezent, lungimea rețelei de metrou a municipiului București se întinde pe 69,25 kilometri, distribuiți pe patru linii magistrale și 51 de stații.

În construcție este Magistrala 5, cuprinsă între Râul Doamnei ? Hașdeu (Operă), primul tronson al acesteia având o lungime de 6,8 kilometri, pe parcursul cărora sunt prevăzute 10 stații.

De asemenea, se continuă lucrările de extindere a Magistralei 4, Tronson Gara de Nord — Străulești. Secțiunea Parc Bazilescu — Lac Străulești cu o lungime de 2,10 kilometri, 2 stații de metrou — Laminorului și Străulești, și un depou. În curs de realizare este și modernizarea instalațiilor pe Magistralele 1, 2, și 3, precum și modernizarea instalațiilor de control acces pentru 41 de stații.

  • De la înființare, în anul 1979, și până în anul 1995 la metrou se intra cu monede, ulterior fiind introdus accesul pe bază de cartele.
  • Nicolae Ceaușescu a cerut explicit ca pe liniile de metrou să circule doar vagoane produse în România. În alte țări din fostul lagăr comunist unde există metrou circulau garnituri rusești.
  • Înainte de 1990 erau trenuri care aveau doar 4 vagoane, și nu 6. Acest lucru se anunța cu câteva secunde înainte de intrarea trenului în stație. 
  • În anii ’80, metroul bucureștean era pe locul 2 în lume în privința vitezei de construire, de 4 km pe an. În fruntea clasamentului se afla cel din capitala Mexicului a adus un ritm superior, de 5,5 km pe an.