Preotul Chris Terheș, slujitor român al Bisericii Catolice din Statele Unite, face o analiză necruțătoare a mass-mediei românești și a ingerinței diferitelor organisme ale statului în activitatea celei care ar trebui să fie a „patra putere în stat”.
 
Acesta afirmă că serviciile secrete din România și procuratura au acaparat total puterea din țară, după modelul rusesc.
 
Episodul Ghiță 3 confirmă că serviciile secrete din România, mână în mână cu procuratura neo-stalinistă românească, urmează modelul folosit de Putin în Rusia începând cu 2000 pentru a acapara total puterea din țară. Primul pas pentru a avea control absolut asupra statului, regula numărul unu în manualul oricărui dictator, este suprimarea presei libere. Ceea ce a spus Ghiță, cum Koveși l-a "educat” in sediul SRI K2 să ticluiască probe să poată pune mâna pe Realitatea TV, am auzit și de la alte persoane. Proceduri identice se folosesc în România pentru ca oamenii serviciilor, folosindu-se de procurori, sa scoată din afaceri ori să pună mâna pe firme private care fac competiție firmelor 'băieților'”, a scris părintele Terheș.

Acesta descrie experiențele sale cu diferiți jurnaliști din România și cum a ajuns la concluzia că presa din România este compromisă. Terheș exemplifică arătând niște reacții stupefiante ale unor jurnaliști în fața abuzurilor pe care acesta le-a semnalat.

„Vă spun experiența mea cu presa din România, ca să înțelegeți de ce am început să vorbesc despre faptul că presa din România este vândută.

În mai 2014, am fost în România și, în cadrul întâlnirilor pe care le-am avut în București cu persoane care cunosc măruntaiele justiției, mi s-a spus că SRI face dosare și e implicat la greu în activitatea DNA, activitate pe care o lăudasem în mai multe scrisori publice către oficiali americani. 

Idee nu am avut la acel moment ce înseamnă implicarea SRI în anchete, însă acest lucru nu mi s-a părut ok din principiu. Greco-catolic fiind, cunoșteam la propriu teroarea pe care Securitatea a instaurat-o în România folosindu-se de justiție. 

Am revenit în SUA și, pentru cca un an de zile, am început să studiez problema implicării SRI în justiție. 

Am început să citesc cărți, legi, articole, tratate de drept, recomandări internaționale, o mulțime de rechizitorii, hotărâri judecătorești, să vorbesc cu oameni. Am realizat că problema este foarte gravă și mă miram ca aproape nimeni din presa nu vorbește despre ea.

În mai 2015 am fost iarăși în Romania și m-am întâlnit cu aproape toți jurnaliștii care scriu despre justiție. Cu cei cu care nu m-am văzut față în față am vorbit la telefon sau pe email.

Tuturor le-am spus despre ce am aflat, despre faza cu implicarea SRI în justiție, despre cum anchetele sunt făcute încălcându-se drepturilor procesuale, despre hotărâri judecătorești date împotriva legii, etc.

Credeam ca am descoperit ceva ieșit din comun, despre care nimeni din presă nu știe.

Șocant pentru mine a fost să aflu, de fapt, că TOȚI știau de implicarea SRI în justiție și despre abuzuri. Dar și mai șocant a fost să aflu că pentru ei o astfel de situație era absolut normală, perfect acceptabilă.

"În orice război mai există și pagube colaterale”, mi-a spus un jurnalist.

Când am dat exemplu de abuz concret al unui procuror într-un dosar, un jurnalist mi-a spus că știe el că persoana respectiva "merita” să fie pedepsită, așa că să nu-i plâng de milă. 

 

Nu era vorba despre milă, ci despre justiție, care nu se poate face decât respectând legea și procedurile. Orice încălcare a legii și procedurilor duce la injustiție”, a notat el.
 
Preotul catolic a mărturisit că a aflat cum unii ziariști primesc articole gata făcute sau cum alții refuză să scrie despre abuzurile pe care le cunosc din motive ce par de necrezut.

„Le-am spus tuturor despre ce abuzuri am găsit. Mi-au spus ca și ei știu despre abuzuri, ba încă mi-au dat exemple și mai grave decât știam eu. Ei aveau "surse”, eu mă bazam pe ce am văzut în documente.

Le-am spus să scrie despre acele probleme, pentru că e singura soluție pentru a le corecta înainte să fie discreditat întregul sistem judiciar.

Le-am exemplificat cu faptul că în perioada aceea, în primăvara lui 2015, era un scandal monstru în SUA, când s-a aflat ca timp de 30 de ani FBI a mințit în dosare, zeci de oameni fiind condamnați la moarte, unii fiind deja executați pe nedrept, alții murind în închisoare așteptând să fie executați. Altor sute de persoane li s-au dat condamnări de zeci de ani pe probe ticluite. Până și președintele Obama, procurorul general și directorul FBI și-au cerut scuze public în 2015 pentru aceste erori judiciare și au promis că le vor corecta. Intre timp, însă, mii de oameni au fost nenorociți, iar compensațiile pe care americanii le vor plăti familiilor victimelor vor cumula miliarde de dolari. 

Răspunsul celor din presă la îndemnul de a scrie adevărul a fost că, dacă vor scrie despre abuzuri, "vor afecta lupta anticorupție".

Am aflat apoi de la alți jurnaliști că unii din presă primesc articole gata făcute, ori primesc punctaje pe baza cărora să scrie articole.

Jurnaliști mi-au spus că anumite știri sunt pur și simplu suprimate, ascunse de public pentru ca oamenii să nu știe ce se întâmplă în țară. 

Alteori știrea se publică pe site, însă e îngropată, nefiind pusă pe prima pagina, astfel că lumea nu o vede. Tehnica e folosită de diverse site-uri pentru a nu fi acuzate ulterior că nu au fost imparțiale. 

Destui jurnaliști din România sunt pur și simplu vânduți, sclavi. Exista și jurnaliști onești, însă le e frică și acceptă tacit situația să nu supere ori să creeze valuri. Speră că dacă stau cu capul plecat și se târăsc în coate și genunchi, nu vor fi striviți de "sistem”, putându-și astfel duce viața de azi pe maine. 

Ca să înțelegeți amploarea fenomenului, aduceți-vă aminte ce presiuni s-a făcut pe presă în toamna lui 2015 pentru a opri de la publicare știrea cu plagiatul lui Oprea. Dacă nu era Facebook-ul, subiectul murea. 

Sau cum pentru aproape 24 de ore nu s-a scris în presă că Oprea era în mașină când a murit polițistul Gigină. Ca o paranteza, multi polițiști au știut atunci ce s-a întâmplat, dar s-au temut sa vorbească pe același considerent: sperau că trăind o viață de târâtură nu vor fi striviți ei înșiși de "sistem”.

Acestea au fost motivele pentru care, după vara lui 2015, după ce m-am întors din România și am avut experiența amară cu presa românească, am început să vorbesc eu din America despre ce am considerat ca nu e ok în justiția din țară.
 
Preotul Chris Terheș scrie că orice sistem represiv se dezvoltă doar cu concursul jurnaliștilor care și-au vândut conștiința și a făcut un îndemn către români să demaște, oricum pot, lucrurile care li se par nedrepte, chiar dacă riscă să fie insultați pentru asta.

„Iar după ce am început să vorbesc, "jurnaliști” cu care m-am întâlnit, și care știu adevărul și mai ales ce am făcut de aici pentru România, m-au făcut ba acoperit, ba ca sunt prieten cu corupții ori în alte feluri.

Atunci le-am văzut nu doar lașitatea, ci și ticăloșia.

Partea cu presa și justiția controlată este doar o parte a răului care a cuprins societatea românească și tinde să o sufoce.

Dacă sunteți curioși și vă documentați o sa vedeți că Putin în Rusia a procedat identic. Pentru a obține puterea pe care o are azi asupra Rusiei primul lucru care l-a făcut a fost să înăbușe presa, să o cumpere forțat, să o șantajeze pentru a o controla total.

Același lucru se întâmplă și în România, unde nu mai există presă liberă, ci eventual câteva publicații libere ori jurnaliști independenți și cu adevărat profesioniști.

E bine ca a vorbit Ghiță. Sper să o mai facă. Dar sper sa vorbească cât mai mulți care au experimentat direct abuzuri din partea statului român. 

Actualul sistem represiv din România, ca și orice alt sistem represiv care a existat în istorie, nu s-ar fi extins și nu ar fi cangrenat toată societatea, cum este cazul acum, dacă nu ar fi fost ajutat de jurnaliști care și-au vândut conștiința.

Fiecare dintre voi, însă, puteți fi un jurnalist. Scrieți, vorbiți, dezbateți, criticați și dați share pe Facebook la mizeriile pe care le vedeți în jurul vostru. Veți fi surprinși câți alții văd răul pe care l-ați văzut și voi, însă au crezut ca sunt singuri și din acest motiv au tăcut, gândindu-se că sunt în minoritate.

"Fără dezbatere și fără critică nici o administrație și nici o țară nu poate fi de succes și nici o republică nu poate supraviețui." - John F. Kenneddy”, a încheiat părintele Terheș.