Aseară, de curiozitate, am deschis televizorul. O fac rar, mă feresc de intoxicaţiile de pe micul ecran, mai ales că am trecut prin câteva bucătării și știu cât de mizerabil se prepară știrile. Ȋnsă aseară eram prea curioasă și am dat pe Digi24. Două ferestre, cu oamenii manifestând în Piaţa Universităţii și-n Piaţa Constituţiei.

 

Două Românii. Şi cu a mea, trei, că eu mă uitam la televizor. Prelipceanu și invitaţii săi erau (cu discuţiile) ba la Universitate, ba prin faţa Parlamentului. I-a adus cu picioarele pe pământ CTP-ul. Ȋmbrăcat în negru, ascetic, cu obrajii supţi de grijile ţării, gurul presei a început să ţină o dizertaţie despre viitorul acestei ţărișoare, despre speranţele ce reizvorăsc privind înspre generaţia tânără (tineret, mândria ţării), despre resetarea clasei politice și renașterea României. Mă rog, CTP a folosit cu totul alte cuvinte, dar așa au rămas ele în memoria mea...

Discursul lui, bine construit și inteligent dozat, aproape că m-a scos din casă. Spre Universitate, Parlament sau oriunde s-or fi aflat manifestanţii de aseară, ca să revendice... Nu știu ce, că asta n-am putut afla de la televizor. Eram gata - gata să ies pe ușă, ca să tremur de frig pe străzi pentru viitorul aceste ţărișoare, când, brusc, mi-am adus aminte ce frumos vorbea și scria CTP, acu’ vreo 25 de ani, despre Piaţa Universităţii... Despre acei tineri care credeau că România mai poate fi salvată. Atunci, când încă nu era prea târziu. „Proștii și deștepţii” felia CTP poporul, în 1990. „Ceea ce se petrece acum la noi este pur şi simplu înspăimântător”, scria el. „Interesant e că nici una dintre aceste „minţi înaintate” (ce perfect stalinistă sintagmă) nu bănuieşte că prin demersul tip Piaţă face un serviciu uriaşi tocmai nomenclaturii pe care o tot vestejeşte cu străşnicie”. 

Sunt unii născuţi mai târziu și alţii care uită repede. Dacă n-aș mai fi avut memorie, aș fi fost aseară în stradă. Laolaltă cu cei care scandează împotriva hingherilor, a Parlamentului și a Prefericitului Daniel. Mă descurcam, găseam pe-acolo o gașcă de protestatari care să aibă nemulţumiri convergente cu ale mele. Şi dacă n-aș fi știut cum se face, dacă n-aș cunoaște tehnicile de manipulare și de dezinformare, acum aș scrie un text emoţionant despre frumuseţea tinerilor trimbulinzi care s-au trezit din somn, pentru a salva viitorul părinţilor. Şi v-aș manipula, dezinteresat sau nu, profitând la maxim de vulneabilitatea emoţională.

Manipularea este o tehnică prin care se urmărește acreditarea unor imagini false sau cu elemente eronate, prin filtrarea tendenţioasă a informaţiilor, prin omiterea aspectelor esenţiale și accentuarea amănuntelor, prin decontextualizarea faptelor relatate. Oricât de mult aţi vrea să vă hrăniţi artificial speranţele, ceea ce se întâmplă zilele acestea în stradă este doar o manipulare ordinară, adică obișnuită, a unor nemulţumiri legitime și acumulate în timp, pe fondul unei puternice emoţii colective. Cine știe cum se face, pregătește din timp terenul, așteaptă contextul și  profită de el.

Tehnicile de manipulare sunt redarea conștient falsificată sau trunchiată a unor evenimentre, ascunderea până la voalare a surselor de informare. Rainer Geissler deosebește două tipuri de manipulare, pe care nu le consideră opuse: anumite elite, respectiv o clasă, ocupă mass media, respectiv, prin mecanisme ale economiei de piaţă (maximizarea receptorului) se produce o cultură apolitică de masă. 

Mass-media este instrumentul ales cu precădere pentru a manipula. Are o capacitate mare de diseminare a informaţiilor, este rapidă în răspândirea „zvonurilor” și reprezintă o autoritate („a patra putere în stat”). Atacul la imaginea Bisericii s-a făcut prin presă, dozat și calculat, și a atins apogeul într-un moment propice, cel în care oamenii se clătinau, loviţi de o tragedie. Inducerea vinovăţiei către Patriarh și BOR nu este deloc întâmplătoare. Este parte a unei îndelungi campanii de discreditare a Bisericii, dusă de către unele instituţii media. Deloc întâmplător, ele sunt și cele care au apăsat acum pedala de acceleraţie, după ce și-au încărcat remorcile cu rătăciţii pe care i-au cules, în drumul lor. 

Profesioniștii cunosc mecanismele care „pun în mișcare” oamenii, ce îi face pe aceștia să creadă, să asculte, să-și modifice opiniile în mod negativ. 

Aseară, recunosc, eram gata să ies pe ușă, în stradă. Fără să mă mai întreb pentru ce. Sau pentru cine! E greu să le reziști. Dar nu imposibil... Ȋnchide televizorul. Ia o pauză de pe facebook. Gândește. Ești vulnerabil, pentru că ai sentimente. Sunt unii care se vor folosi de ele. Ești om și ai îndoieli. Nu ţi le scrie pe-o pancartă de carton, pentru că sunt alţii care-și vor face scară din ele, pentru a ajunge unde vor. Tu crezi că acolo-i Raiul și că te vor lua cu ei și pe tine. Dar ei nu urcă, ci coboară. Tu nu te coborî. 

Ia o pauză și gândește. Adu-ţi aminte istoria recentă. Stai de vorbă cu tine sau întreabă-i pe alţii, care știu. Nu te lăsa folosit. Nu te lăsa manipulat. Şi mai ales, fii cu băgare de seamă, să nu devii, din prietenul celor care te manipulează, dușman al sufletului tău.