Călin Popescu Tăriceanu face o amplă analiză, în care acuză 'vraciul FMI" că a distrus viitorul României, a prescris tratamente-șoc, amputări de venituri și de investiții, provocând migrația românilor și furtul de creiere:

"Vraciul FMI a făcut în România o mulțime de vizite. De fiecare dată a prescris tratamente-șoc, amputări de venituri și de investiții, tratamente care au stopat dezvoltarea României și care au mărit decalajele față de statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Acum, vraciul FMI publică un raport în care își analizează rezultatele politicilor pe care le-a încurajat, dacă nu chiar impus. Unul din aceste rezultate este migrația românilor și „furtul de creiere.

Eu l-am parcurs cu interes și am fost uimit de cinismul celor care l-au redactat. Ni se spune că România este una din cele mai afectate țări din Uniunea Europeană de migrația forței de muncă bine pregătite, „skilled labour”. Sunt prezentate grafice care arată interdependența clară a migrației forței de muncă de nivelul de salarizare și de investițiile pe care statul le face. Adică două din zonele unde vraciul FMI a făcut amputări. Tăierea cu 25% a salariilor tuturor bugetarilor, închiderea spitalelor – două din măsurile pe care guvernul Boc le-a luat la presiunea FMI – au condus la accentuarea fenomenului migrației. I-am auzit pe promotorii politicilor FMI servindu-ne și acum, în guvernarea Cioloș, argumente reciclate din guvernarea Boc. Argumente care nu iau în calcul evidențe strigătoare la cer: este aproape imposibil să convingi un medic tânăr bun să rămână în România pe un salariu din care nu poate trăi și care este de 6-7 ori mai mic decât ce ar putea câștiga dacă ar pleca din țară. Este un adevăr economic de bază care nu s-a schimbat de sute de ani.

Publicam acum mai bine de un an de zile o analiză, pe baza unui editorial scris de unul din cei mai cunoscuți economiști din Statele Unite, laureat al premiului Nobel, Paul Krugman. Spuneam atunci că majoritatea economiștilor s-au trezit și au înțeles că politicile FMI au fost contraproductive și au dus la adâncirea crizei și a decalajelor țărilor mai sărace.

Ce mi se pare neverosimil este faptul că în România rețetele vraciului FMI sunt respectate cu sfințenie, în continuare, de guvernarea Cioloș. Guvernul Cioloș a blocat cu cinism punerea în aplicare a legii de salarizare unitară care ar fi fost un pas spre normalizarea situației salarizării din România. Același guvern a bătut pasul pe loc în ceea ce privește proiectele de infrastructură și aud că CNADNR pierde sute de milioane de euro, pentru că același executiv nu este în stare să aibă reprezentare juridică în procesele cu firmele care au dat statul în judecată.

Discut periodic cu reprezentanții mediului de afaceri din România. Presiunile asupra capitalului românesc sunt majore și România este în pericol să nu mai aibă capital autohton. Pentru a spune lucrurile pe șleau: România se îndreaptă cu pași repezi, dacă deja nu am ajuns acolo, spre situația în care: cumpărăm mâncarea produsă în statele Uniunii Europene, de multe ori cu materia primă din România, ascultăm și ne uităm la televizoare produse de alții, ne îmbrăcăm și ne încălțăm cu produsele altora sau cumpărăm mobila produsă cu lemnul din pădurile românești, asta în timp ce state europene nu permit să se taie un singur copac. Efectele sunt directe și se simt: orașe întregi în care singurii furnizori de lucru sunt statul sau supermarketurile, din ce în ce mai mulți români care muncesc în slujbe la limita venitului minim, ajungând mână de lucru ieftină.

Întrebarea este ce se poate face? Se pot face foarte multe, începând cu stoparea distrugerii programate a capitalului românesc. Și dau un singur exemplu din agricultură, unde producătorii din România nu pot concura cu producătorii străini, în condițiile în care aceștia primesc subvenții mult mai mari și la timp, iar guvernul Cioloș nu reușește de luni bune să plătească subvențiile restante. Ministrul Agriculturii ne zâmbește în continuare la televizor, în timp ce premierul Cioloș îl păstrează în funcție și invocă greaua moștenire. 2016 este un moment decisiv pentru România. Trebuie să renunțăm la guverne la care telecomanda este la alții.

Din păcate, și o spun cu tristețe, guvernul Cioloș este un guvern Boc dat cu parfum de Bruxelles. În rest, diferențele sunt minime. România are nevoie de un plan de țară axat pe economie și dezvoltare, despre care am vorbit mult lunile acestea. Obiectivul de țară ar trebui să fie ca România să ajungă a șaptea putere economică a Uniunii Europene (a șasea, odată cu ieșirea Marii Britanii din Uniune), pe măsura populației și teritoriului. Doar așa, România va conta la masa unde se iau deciziile și doar așa vom putea să negociem momente economice dificile, cum a fost cel din 2010. (...)

Sper ca măcar în al 25-lea ceas să ne trezim și să înțelegem mizele deciziilor pe care le vom lua în lunile care vor urma. Eu voi continua să susțin acest proiect pentru că știu că numai așa România va avea un viitor. Alternativa este ca peste 20-30 ani, FMI să mai publice încă un raport în care să ne povestească cum a plecat ultimul român din țară", scrie Tăriceanu pe contul său de Facebook.