Mărturisesc că nu l-am votat pe președintele Iohannis, așa cum nu l-am votat nici pe (atunci) premierul Ponta. 

Cu toate astea, după inaugurare, mi-am spus că neamțul pare un upgrade la Băsescu, măcar prin prisma faptului că părea un tip calculat și mai reținut, care nu va mai vorbi ca să stârnească zâzanie între români. Adică ceva mai aproape de rolul constituțional de arbitru al scenei politice, atribuit Președintelui Țării.

Dar ce a făcut de la victoria PSD-ului în alegeri este intolerabil. Toată campania lui electorală, bazată pe un rasism antiromânesc fățiș, în care străinul cel bun era suprapus autohtonului cel rău, pare să se fi întors.

Ni s-a spus, în campanie, că  neamț fiind, se va ridica deasupra jocurilor politice balcanice, precum un Carol I din trecut și mai ales, va respecta regulile. Nu asta ne-au spus, influencerii, în campanie: că nemții sunt serioși și respectă regulile, nu ca noi, valahii cei leneși, înapoiați și hoți?

În realitate, herr Klaus s-a dovedit a fi un tablagiu ordinar, un combinator de ultimă speță.  De când a început cu combinațiile post electorale, din atitudinea chiriașului de la Cotroceni nu răzbate decât un dispreț profund pentru români și pentru românii care au votat PSD în mod special. De parcă respect i s-ar cuveni doamnei Merkel, stăpânei sale, nu și nouă. Atitudinea sa față de români îmi aduce aminte de atitudinea lui Hillary Clinton față de susținătorii lui Trump, pe care Hitlery i-a numit „deplorables”, adică demni de milă, mizeri. 

Nu am votat PSD-ul, fiind un susținător public al lui Marian Munteanu, dar ce se întâmplă acum e prea mult. După episodul cu SMS-ul, la inaugurarea Guvernului Grindeanu am avut parte de un spectacol horror, cu un neamț care a încercat să fie amuzant, dar n-a reușit decât să pară disprețuitor. Nu am făcut un sondaj de opinie, dar sunt destul de sigur că oltenii nu au primit bine tonul zeflemitor și peiorativ în care Iohannis a folosit perfectul simplu față de Dragnea. Avea dreptate un oltean de-al meu, Tudor Gheorghe, care deplângea că după ce am fost blestemați cu un președinte care a chinuit limba engleză,  acum am ajuns să fim cadorisiți cu unul care chinuie limba română. 

E clar ca lumina zilei că președintele are două unități de măsură: dacă e vorba de „guvernul meu”, atunci e mumă, în schimb, pentru guvernul desemnat prin vot, e ciumă. Nu zice nimeni să nu-i critici, dar nu din prima zi. Dă-le măcar o lună, o săptămână măcar! Ca o paranteză, nu pot să nu observ asemănările cu anul 1937, în care un alt neamț, Carol al II-lea, ignora și el votul popular și numea „Guvernul meu”, condus de Octavian Goga.„Este guvernul meu și trebuie să aibă aprobarea mea. În ziua când nu aș fi mulțumit de felul cum guvernează voi cere o schimbare”, spunea regele-playboy atunci. Cum s-a terminat aventura carlistă e bine-cunoscut.

În condițiile în care președintele și serviciile care îl susțin au început deja războiul împotriva rezultatului votului popular, e o chestiune de timp până ce vom avea din nou, parte, de tulburări interne, posibil violente.

Iohannis& Co vor face totul pentru a obține o reacție emoțională anti PSD din partea celor 60% care nu s-au prezentat la urne, aceasta fiind singura șansă pentru întoarcerea „Guvernului meu. În contextul acesta pun și pseudo-demisia propagandistei Ramona Ursu, de la Adevărul. Cea mai zeloasă și agresivă propagandistă a sistemului a decretat deja re-apariția „epocii Năstase și se revendică deja ca primă victimă a „dictaturii de o zi a cuplului Dragnea - Grindeanu.

Sunt convins că cei care-l susțin pe Iohannis nu se vor da înapoi de la nimic pentru a forța o lovitură de stat. Se va folosi din nou dezbinarea de tipul „români buni vs „români răi. Unul dintre ciracii neamțului, unul despre care Băsescu spunea că l-a  „lins voluntar pe vremea când era președinte, sugera zilele trecute chiar că Grindeanu n-ar fi un bănățean adevărat, ci unul care și-a trădat bunicul pentru că este pe jumătate...oltean. 


Se va marșa și pe învrăjbirea „elitelor” împotriva „țăranilor”, teleormăneni, olteni, dobrogeni sau moldoveni. De altfel, o televiziune titra zilele trecute că e un număr „record” de teleormăneni și giurgiuveni în Guvern, ca și cum oamenii din județele respective ar fi ciumați, apți doar să fie conduși de la București sau Cluj. Aparența de oameni normali, chiar simpli, pe care o au mare parte din titularii noului Guvern deranjează teribil auto-proclamatele „elite”, care parcă nu reușesc să accepte faptul că lumea se învârte și fără ei. De ce mai votăm? De ce nu ne anunță ei, mai bine, cine trebuie să ne conducă și să nu mai dăm miliarde aiurea pe alegeri inutile.

În opinia mea, nu asistăm la o luptă între doctrine politice, ci  la ceea ce George Friedman numea „noua dihotomie politică ce înlocuiește vechea diviziune stânga - dreapta: naționalism vs internaționalism”. Având în vedere reacțiile, în special din străinătate, e clar că internaționaliștii văd în PSD drept adversarul ce luptă sub stindardul naționalismului. 

Dacă PSD e naționalist sau nu, e mai puțin important. Important este însă că 2017 se anunță un an de foc, iar Țara ar fi avut nevoie de cât mai puține lupte interne la conducere, mai ales că rezultatul alegerilor a fost clar. 

Dar din păcate, se confirmă încă o dată că democrația nu este pentru căței, iar instituția prezidențială este doar moftul celui care o reprezintă. Ne trebuie un Rege.