Hotnews preia un articol din Irish Times despre criza demografică a Estului. Citez din concluzie: „Până acum strategiile naționale au dat greș, întrucât guverne naționaliste sprijinite deopotrivă de Biserica Catolică și de Biserica Ortodoxă continuă să facă apel la patriotismul populației în loc să-i asigure acele nevoi elementare care i-ar ține pe cei tineri, pe cei educați și familiile lor în țară, cum ar fi locurile de muncă și împrumuturile pentru locuințe.

În cele din urmă, nu e greu să-ți dai seama: oamenii ar rămâne în țară dacă ar putea să întrevadă un viitor pentru ei și copiii lor. Însă acesta e ultimul lucru pe care guvernele îl asigură. Din contră, minciunile și falsele lor promisiuni alimentează neîncrederea în elitele politice - lucru care devine la rândul său încă un motiv de a emigra.

În fața scăderii ratelor natalității, reforme precum cele din Finlanda, unde luna aceasta ministrul sănătății și afacerilor sociale Aino-Kaisa Pekonen a anunțat introducerea concediului parental de șapte luni plătit egal pentru ambii părinți, vor fi cu siguranță eficiente.

Însă, pentru Europa de Est, ele nu sunt realiste.”

Titlul Hotnews este: „Irish Times: Europa de Est se confruntă cu o criză demografică pe care și-a făcut-o cu mâna  ei / România va pierde 30% din populație”

Ce e adevărat: că Europa de Est și-a făcut-o cu mâna ei. Ce lipsește? Cealaltă mână, lungă și hrăpăreață, a Vestului, care i-a sucit mâna Estului ca să-i ia gâtul. Economic, desigur. Adică i-a forțat mâna Estului, uneori mai europenește, adică mai subtil, mai cu degetul mic ridicat în sus, delicat, alteori mai grobian, cu cealaltă mână înfiptă în gâtul sărăcanului, să-și deschidă piețele și să-și ofere populația drept „resursă umană” ieftină și disponibilă.

Au existat și grade de rezistență - se vede din faptul că nu peste tot în Europa de Est e la fel. Au existat și complicități docile, pe undeva chiar sado-entuziaste. A se vedea cazul românesc. Dar, în esență, raportul dintre Est și Vest NU a fost unul de parteneriat, așa cum zicea Clotilde Armand în FT, ci unul de competiție. Vestul a mințit asupra acestui raport spunând lumii și electoratului său că e vorba de filantropie, de generozitate, de ideea de „Europa”. Aiurea. Era vorba de piețe și de profit. Însă funcția acestei minciuni era aceea de a obține un avantaj în plus în fața aspiranților agasați din Est. Estul a spus poezia parteneriatului, iar în interiorul taberei fiecare a făcut tot ce a putut pentru a câștiga statutul de „elev silitor”, „băiatul bun cu unghiile tăiate” din gașca dezordonată care strică clasa. Rolul a fost interpretat cu abnegație de Ungaria, Polonia și Cehia până când n-a mai ținut și s-au prins că trebuie să-și asume un rol nou - dizidența estică față de Bruxelles.

Noi am păstrat aceeași poziție - cea docilă, uneori entuziast, alteori mai pe lentoare. Însă esențialmente ne-am mințit pe noi înșine că relația cu Vestul e un parteneriat. Aveam toate datele, spre deosebire de alții, să nu facem asta. Nu avem amintiri plăcute cu rușii. Nu avem nostalgii despre cine știe ce blocuri estice alternative. Aveam deschidere față de Vest. ne mai trebuia discernământ, spirit critic, realism. Trebuia să nu ne mințim și să-i mințim pe cei mici. Pentru că nu e vorba de niciun parteneriat. E vorba de competiție. De niște interese ce trebuie apărate, promovate, negociate. De segmente de piață ce trebuie păstrate/cucerite. De companii ce nu trebuie vândute/date și altele care nu trebuie lăsate în interior. Nu e nicio problemă cu a spune asta. Ăsta e capitalismul, asta e piața comună. O problemă este când fardezi realitatea, când preiei discursul mincinos al celor care vor să profite de pe urma ta. Deci da, a fost vina noastră, și, mai ales, a celor care au vândut oamenii, și-au vândut semenii, pentru propriile lor privilegii dobândite din relația de „parteneriat” cu Vestul.

Până la urmă, despre asta e vorba. Nu despre „nu ne vindem țara”, nu despre naționalism ceaușist, cum se tem domnii conservatori de la Trinitas. Ci de faptul că aici, în Est, la noi, elitele și-au vândut la preț ieftin, de nici 30 de arginții, propriii lor semeni.