Ce ne-ar putea oferi concret Inițiativa celor Trei Mări (Baltică, Adriatică și Marea Neagră)? Mica antantă economică regională, din Estul Europei, are un caracter și un scop preponderent geopolitice. Aceasta este sponsorizată politic și economic de SUA, în primul rând, cu aprobarea UE și asentimentul Chinei. Rolul declarat este acela de a:

1.Reduce decaljul socio-economic al est-ului UE față de statele mai dezvoltate infrastructural din vest;
2.Crearea unui fel de dig natural (pe considerente de prosperitate economică și colaborare în domeniul securității comune) în fața intereselor și popularității Rusiei în regiune.
Dar am mai fi un scop, un rol și o menire, mai puțin accentuate în public:
3.Contracarea puternicei zone euro (euro-land) a UE. Zona monedei comune Euro reprezintă nuclueul dur al UE, iar, după ieșirea Regatului Unit (Marea Britanie), tinde să fie tot mai dominată de Germania, statele scandinave și establishment-ul european (propriu-zis) de la Bruxelles.

S-a vorbit mult despre această „Inițiativă a celor Trei Mări”. Inclusiv pe acest site (ActiveNews) s-au publicat zilele trecute câteva opinii pe acest subiect. 

Tema a fost puternic dezvoltată de prezența axiomatică a președintelui Trump la Varșovia, săptămâna trecută. Președintele Trump a făcut referire la ceva concret, tangibil: oferta americană de GPL/GNL pentru Polonia, eventual și pentru România și Croația – statele pilon ale acestei inițiative geopolitice regionale. Președintele Iohannis, cam puțin interesat de această inițiativă regională, s-a grăbit să susțină ideea GPL/GNL-ului american pentru Europa de est. 

Deoarece primul summit al Inițiativei a avut loc anul trecut la Dubrovnik iar summit-ul actual a fost la Varșovia, desigur că președintele Iohannis a propus ca, anul următor, România să găzduiască al treilea summit. Totodată, președintele Iohannis a părut favorabil ofertei de GPL/GNL și în cazul României. 

Aici, lucrurile ar trebui abordate mai în detaliu – în ce măsură pragmatică, GPL-ul ar fi o alternativă consistentă la oferta perenă, „tradițională”, a Gazprom-ului? Personal, nefiind un cunoscător al domeniul energetic, aș porni de la prejudecata că tehnologia GPL/GNL este încă insuficient de evoluată pentru a înlocui confortabil gazul natural adus prin gazoduct, mai ales în situația unui consum intensiv pentru industrie și populație. În sfârșit, nu aș insista pe tema aceasta … mi s-a părut un pic ideal ca buteliile (containerele) aduse de peste ocean să pună capăt necesității gazoductelor tradiționale. 

Câteva aspecte:
-Toate statele înscrise sunt membre UE și/sau NATO, (cu excepția Austriei).

-Sunt incluse state europene care au adoptat moneda euro și state care încă nu au adoptat euro.

-Lucrurile cele mai concrete sunt cooperarea politico-militară și coperarea energetică.

-Turcia nu pare a fi binevenită în această "Inițaiativă”, din motive de actualitate. ... O surpriză poate și mai sesizabilă este Grecia, care nu apare printre membrii fondatori și nu pentru că ar fi dincolo de Marea Adriatică. Există doar planul unui terminal (un interconector) pentru gazele GPL care ar lega Bulgaria de Salonic – cam atât despre Grecia.

-Serbia nu face parte în mod oficial; nu știu dacă nu are un statut de observator, invitat (?) La fel, Ucraina. Până la urmă, nici Serbia și nici Ucraina nu sunt oficial în UE sau NATO – aceasta ar fi explicația primară. Muntenegru ar avea șansa aderării la Inițiativă. Statele din Grupul Visegrad fac parte integral.

-Este o zonă eterogenă d.p.v. istoric și politic, (de exemplu: Ungaria, România, Slovacia) dar asta nu pare să conteze mult. 

-Inițiativa a fost considerată drept „noul Plan Marshall (al SUA) pentru Europa de Est”.

-Principalii actori sunt: Polonia, Croația și România. Celelalte state înscrise în Inițiativă sunt, mai mult sau mai puțin, gravitaționale în jurul acestora trei.

Inițiativa reprezintă, de fapt, angajamentul SUA pentru aceste state de pe flancul estic al NATO – țări pentru care americanii au căpătat o apreciere aparte, dar care trebuie, în același timp, să fie și „adăpostite” de influența unei Europe (UE) neprietenoasă cu administrația Trump și de puterea crescândă a Germaniei în afacerile regionale și internaționale, concomitent cu descurajarea influenței și intereselor Moscovei.

Să deducem că țările din regiune rămase neincluse, (spațiul balcanic, Elada și Asia Mică) rămân ca spațiu de manevră pentru Rusia și pentru „one belt, one road” a Chinei? UE nu ar avea forța de a acoperi acest spațiu; poate doar Germania să încerce o sporire a influenței sale.

Considerente economice

Poate fi acest proiect împins mai departe? Poate căpăta mai multă substanță economică?
S-ar putea experimenta, după modelul inițial de integrare economică a UE, o zonă de liber schimb aprofundată, pornind de la o reducere suplimentară a regimurilor vamale, a investițiilor transfrontaliere și a circulației cetățenilor (fără vamă, roviniete, etc.) între toate cele 12 state membre.

Statele reunite în Inițiativă fac parte din UE. Acest lucru împiedică integrarea economică rapidă a Inițiativei celor 3 Mări. Tratatele, politicile și reglementările economcie ale UE sunt clare și restrictive. Și, totuși, trebuie încercată o aprofundare a schimburilor economice – o mică zonă de liber schimb și investiții reciproce – în cadrul acestei Inițiative. Este cea mai bună șansă de a compensa forța economiei zonei euro și de a face față încă ceva timp "asaltului” monedei unice a UE – euro.

Mă gândeam și la o monedă comună pentru estul Europei. Nu ar fi deloc oportună o monedă unică; cazul recent al tribulațiilor monedei euro arată că monedele unice tind șă eșueze dramatic, în lipsa unei integrări depline. Or, integrarea deplină nu este ceea ce statele est-europene caută la această Inițiativă.

Așadar, ar fi utilă o monedă comună, alternativă, pe lângă cele naționale în circulație. O monedă de decont – cum a fost „ecu” (European currency unit) înainte de a se ajunge la euro. O astfel de monedă a permite aprofundarea schimburilor comerciale și a investițiilor între cele 12 state est-europene.

Ar putea fi chiar dolarul american o astfel de monedă de referință? Americanii ar fi tentați de idee, mai ales că ar avea un motiv în plus să sfideze Germania și moneda euro. (Observație ironică: nu cred că bitcoin-ul ar putea reprezenta această alternativă).

Chestiunea rămâne în atenția economiștilor. 

Deocamdată, această Inițiativă este o afacere mai mult politică decât una economică. Totuși, ea constituie o oportunitate bună de a prelungi viața monedelor naționale, (suverane), din estul UE, față de implacabilul euro.