O discuție pe care am avut-o cu niște oameni implicați în viața politică și publică a cetății – oameni cu neputințe sufletești provocate de o facilă și probabil nemeritată, rapidă ascensiune pe scara socială, de bogăție și putere, altfel spus oameni cu păcate așa cum este oricare dintre noi – m-a determinat să meditez, în rugăciune, la relația dintre valorile creștine și implicarea creștinilor (preoți și mireni) în agora cetății.

Înainte de toate, trebuie să spun am avut neplăcuta surpriză de a afla că mulți oameni politici și membri ai grupurilor de influență și putere din jurul partidelor politice, își doresc ca Biserica, ierarhul, preotul să fie doar o anexă de protocol a vieții de partid, a actului de guvernare, anexă pe care să o poată activa atunci când au nevoie de imagine, de voturi.

Dacă cumva Biserica, ierarhul sau preotul ar îndrăzni să mărturisească, concret și aplicat, în agoră, anumite valori creștine, anumite porunci ale lui Dumnezeu, care tulbură interesele omului politic – cea mai deranjantă poruncă dumnezeiască pentru politicianul român postdecembrist fiind SĂ NU FURI! – atunci acesta reacționează cu vehemență, în mod grobian și cu o duritate extrem de cinică asemănătoare activiștilor PCR și securiștilor din timpurile dictaturii lui Ceaușescu.

Dacă cumva preotul este și implicat în agora cetății – lider de ong, jurnalist etc., cum este și cazul meu– și promovează prin activități concrete (folosind comunicarea modernă, diferite mecanisme ale transparenței decizionale sau alte mecanisme civice legale) respectarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci politicianul ajunge, în neputința lui sufletească și în boala după înavuțire și putere care-i macină sufletul, să-l considere pe preot asemenea unui inamic politic.

Politicienii români îi vor pe preoți exilați între zidurile bisericilor, unde să predice cum vor, dar fără să tulbure interesele politice, ba dimpotrivă, dacă este posibil, să ajute la satisfacerea unor astfel de interese, de multe ori imorale.

Într-un asemenea context, cred că datoria preotului este să determine atât pe politician, cât mai ales pe cetățeanul de rând, să recupereze integritatea morală în funcționarea vieții politice, a mecanismelor de putere în administrația locală și guvernamentală.

Poruncile lui Dumnezeu se rostesc nu doar la predică, ci și în agora cetății. Enclavizarea – atunci când nu pot obține izolarea totală – spre care unii politicieni împing Biserica, iritarea lor când preoții se manifestă în agoră ca lideri de ONG-uri, oameni de presă, apărători ai familiei naturale, activiști de mediu etc. exprimă, de fapt, dorința acestor politicieni de a împiedica, până la eliminare, ca valorile creștine să fie asumate concret de către cetățeni și prin aceasta, să fie eliminată corupția, traficul de influență, jefuirea banilor publici etc. din statul român.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, sfătuia conducătorii politici ai vremurilor sale – iar sfaturile lui sunt valabile și pentru politicienii noștri de astăzi – la măsuri curajoase de guvernare și la un comportament moral în dregătoria cetății. Spunea Sfântul: „Îndepărtează-i pe boieri de la lucrurile nedrepte, poruncește-le să se lase de viclenie, căci, fiul meu, pe cât vatămă cel care face nedreptate, pe atât face rău și cel care îngăduie nedreptatea.” Acest sfat creștin-politic înseamnă pentru cetățeanul alegător: să nu votezi pe acei politicieni care au făcut nedreptate, prin dregătoria lor, asupra ta, a cetățeanului!

Tot Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul îl sfătuiește pe dregătorul cetății: „Gândește-te atent la faptele pe care vrei să le faci, privește-le ca într-o oglindă, iar faptele netrebnice le alungă de la tine ca pe niște tâlhari. Dacă vrei să fii chemat de către toți drept om folositor și renumit, și ca toți să te numească Domn și Părinte al lor, trebuie să îi consideri pe supușii tăi aidoma fiilor tăi.” Altfel spus – actualizând și așezând în contextul nostru sfatul Sfântului – cetățeanul alegător trebuie să-i voteze pe acei politicieni care nu comit fapte netrebnice și se manifestă ca niște părinți iubitori față de cetățenii care le-au mandatat puterea.

Vorbind despre respectul legilor cetății, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul sfătuiește pe dregător: „Să te arăți un apărător al principialității legilor și la acestea trebuie să cugeți și despre ele să vorbești cu toată inima.” Devine evident că sfatul Sfântului, aplicat timpurilor noastre și orientat spre cetățean, îi cere acestuia să nu-i voteze pe acei politicieni care încalcă legea și/sau adoptă legi nedrepte, anti-creștine.

Corupția generalizată care afectează spațiul public și instituțiile publice din România exprimă, din perspectiva poruncilor dumnezeiești, încălcarea flagrantă a poruncii SĂ NU FURI! De ce fură politicianul român, de ce se jefuiește bugetul național prin salarii nesimțite, prin ineficiența crasă a instituțiilor publice, prin achiziții nejustificate etc.? Pentru simplul fapt că politicianul român, funcționarul român au un nivel extrem de scăzut de moralitate. Grupări de tip mafiot infestează instituțiile publice și guvernamentale, controlează resursele financiare publice, decid arbitrar, imoral și de multe ori, ilegal, asupra utilizării acestor resurse.

Există o prietenie de tip mafiot, o loialitate de interlopi între membri acestor grupări, aproape o conspirație cu un singur scop: ajutorul reciproc acordat pentru îmbogățirea nemeritată, imorală, ilegală și conservarea acestei poziții de putere în cetate pe o perioadă cât mai lungă de timp.

Nu întâmplător, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul atenționa pe dregătorul cetății că „prietenia cu cei netrebnici are o temelie putredă”.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul descrie cele trei stări de fapt care sunt esențiale pentru ca o comunitate să fie prosperă, iar orice „domnie să fie bine condusă: dacă se găsește pâine, din belșug, în piețe, dacă, în tot locul, găsim o justiție luminată și dacă există siguranță pretutindeni, pentru ca oamenii să umble fără frică și fără opreliști.” Din păcate, în România postdecembristă, nu se găsește pâine din belșug – avem milioane de săraci și alte milioane de români sunt plecați printre străini, în căutarea unei bucăți de pâine pe care propria țară le-a refuzat-o. România noastră postdecembristă nu are încă o justiție luminată, iar faptele penale de corupție sunt aproape o regulă a comportamentului public al politicienilor români. Cât despre siguranța publică din orașele și satele noastre, nu este zi ca la jurnalele de știri să nu aflăm despre crime, ucideri, bătăi, pruncucideri etc. România a fost prost condusă și aruncată, în anii de pseudo-democrație postdecembristă, într-un abis demonic care macină ființa neamului nostru. Dregătorii cetății românești au o mare vină, iar noi, creștinii, suntem la rândul nostru, responsabili pentru că nu am reușit să-i determinăm pe dregători și pe cetățeni să-și asume valorile credinței noastre creștine.

Din păcate, viitorul este sumbru. În România post-decembristă asistăm la apariția unei noi generații de politruci, tineri, dornici de avere și de putere, ale căror acțiuni antinaționale au atins cote de o periculozitate întâlnită doar în anii 90, când România trăia sub teroarea mineriadelor și jefuirea economiei naționale pe care le instrumenta FSN-ul lui Ion Iliescu. Lupta pe care o poartă DNA și alte instituții abilitate ale statului trebuie susținută și de un mesaj moral, creștin, care să promoveze activ în rândul cetățenilor ideea ca aceștia să se implice în viața cetății pentru a da viață în cetate poruncilor lui Dumnezeu.

Vorbind despre politruci, trebuie să spunem că, probabil, goana acestora după avere și putere exprimă, de fapt, o gravă lipsă de înțelegere profundă a sensului creștinesc al vieții.

...cum Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul spunea dregătorului vremurilor sale:„Căci, deși ai ajuns Domnitor și chiar de te vei face și Rege, ai să lași viața aceasta și o să ai parte numai de trei coți de pământ.”

*** 

Post Scriptum – nădăjduiesc că celor care - atunci când sunt implicat în societatea civilă sau în mass-media, în activități publice de combatere a imoralității în viața cetății - mă acuză că „sunt în incompatibilitate cu calitatea de preot”, le-am demonstrat că preotul are datoria să transmită sfătuirile creștine-politice către dregătorii cetății. Sfântul Sfințitul Mucenic Antim Ivireanu a făcut-o prin mijloacele vremurilor sale. Noi urmăm exemplul Sfântului și folosim mijloacele (cu mult mai generoase) ale acestor timpuri pentru a-i determina pe dregătorii și locuitorii cetății să urmeze poruncile lui Dumnezeu în conducerea cetății românești.