Sorin Roșca Stănescu consideră că a venit momentul ca Parlamentul să stabilească statutul Primei Doamne, această slujind interesul național prin lobby-ul pe care îl face discutând cu oamenii politici de anvergură și soțiile acestora.

"În cele mai multe vizite de stat, în cele mai multe întâlniri la nivel înalt între doi președinți, cutuma este ca soțiile să participe. În această calitate, ele sunt prezente și la toate dineurile organizate. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că ele îndeplinesc un rol. Care nu este deloc decorativ. Sunt obligate de împrejurări pentru a sluji, cât mai bine, interesul național, să facă un mare efort, documentandu-se în prealabil, purtând convorbiri interesante cu ceilalți oameni politici și cu partenerele acestora, făcând lobby pentru statul pe care îl reprezintă alături de soț și, într-un mod mai mult sau mai puțin discret, practicând o formă de diplomație, care este consacrată de sute de ani în practica celor mai avansate state ale lumii. Exact asta încearcă să facă acum doamna Carmen Iohannis. Se îmbracă frumos și cu gust. Ținuta are personalitate. Este un om deosebit de agreabil. Are comportamentul unei doamne distinse. Și, evident, rolul ei nu poate fi decât benefic în stabilirea unor relații cât mai apropiate între Klaus Iohannis și alți șefi de state” spune Roșca-Stănescu.

Jurnalistul consideră că avem nevoie de o lege care să stabilească statutul Primei Doamne și de o retribuție pentru eforturile acesteia. Se oferă și o analogie cu soțiile diplomaților pentru a avea un reper valoric. "De cele mai multe ori, soțiile de diplomați fac eforturi comparabile cu ale soților pentru reușită unor întâlniri. În acest scop, se documentează în prealabil, dau dovadă de talent organizatoric, se îngrijesc de ținuta lor și se specializează în arta conversației. Transpiră pentru interesul statului respectiv. Iar statul le răsplătește. Soțiile diplomaților beneficiază și ele de un venit în schimbul efortului lor, care, de cele mai multe ori, reprezintă jumătate din venitul soțului. De ce nu s-ar întâmpla așa ceva și în ceea ce privește instituția Primei Doamne?” 

Mai rămâne ca legea să stabilească și un mod de pontare pentru Prima Doamna. Dacă nu participă decât la jumătate dintre întâlnirile diplomatice ale soțului mai ia leafă cât jumătate din salariul acestuia? Sau doar 25%? Cheltuielile cu garderoba se decontează din bugetul statului? Pot fi împrumutate bijuterii de tezaur pentru ca soția președintelui să facă o impresie cât mai bună? Va există și o fișa a postului-are voie Prima Doamnă să poarte discuții pe politică externă și internă, geopolitică și alianțe strategice sau doar pe chestiuni de istorie, religie, patrimoniu și cultură? Altfel, comparația cu soțiile de ambasadori e cam forțată. Acestea își urmează soțul renunțând la joburile din țară ( e greu de presupus că ar putea să-și găsească ceva similar fără efort în țara unde ajunge soțul în misiune) spre  deosebire de soția președintelui care ar putea să profeseze în continuare în România, și nu se bucură nici de componenta turistică ce ține de specificul funcției prezidențiale.