Personal, nu mi-a plăcut niciodată acest Victor Ponta, iar antipatia mea este cauzată, în primul rând, de culoarea politică a fostului premier ca și de apartenența sa la partidul-stat cu rădăcini clare în lumea de dinainte de 1989. Pe de altă parte, am fost mereu siderat de minciunile politice sau mai puțin politice ale acestui Mickey Mouse bonom și veșnic binedispus.

 

Să admitem, însă, că faptul de a minți în timpul exercitării unui mandat este lucrul cel mai puțin rău care i se poate imputa. Dacă minciuna este un factor de apreciere, atunci Putin ar trebui ghilotinat, Sarkozy trimis la muncă silnică pe viață, iar Berlusconi exilat pe o insulă Lesbos pustie și păstrată ca atare doar pentru el.

 

O spun cu părere de rău, dar trebuie să admit că acest Ponta a făcut destule lucruri bune. Iar faptul că sunt destui oameni pe care îi simt îngrijorați de posibilitatea implicării lui Ion Iliescu în jocul de culise menit a hotărî numele viitorului șef al cabinetului este o dovadă a faptului că nu sunt singurul care gândește în acest fel.

Nu sunt de acord cu ideea de a lansa cărți albe ale guvernării, nici cu practica aruncării unor cifre care să demonstreze ceva cuiva, sunt de principiul judecății drepte. După faptă și răsplată. Și, din acest punct de vedere, Victor Ponta mi se pare a fi mai mult o victimă. Adică, un soldat dispus să se sacrifice pentru o idee, fie ea bună sau rea. Sigur, vor fi acum destui care-l vor acuza pe Ponta că oricum nu mai avea niciun sprijin politic, era deja pe făraș etc etc etc. Atunci, hotărâți-vă, oameni buni! Ponta a făcut bine sau rău demisionând? Și-a ales bine momentul? Dar, acum veți spune că tot el este cel care profită de tragedia care s-a întâmplat deunăzi?

 

Dimpotrivă, Ponta a dat dovadă de demnitate și și-a asumat răspunderea pentru o dramă de care era vinovat tot atât de mult pe cât sunt eu însumi. Sincer, nu putem schimba această țară peste noapte, tot la fel cum nu îl putem acuza pe Ion Iliescu pentru cutremurul din 1977. Ponta este, totuși, cel mai puțin arogant șef de guvern din epoca post-decembrista și, parcă, cel mai uman. PSD-ul a încercat un joc de imagine și cred că din acest motiv l-a și sprijinit de-a lungul acestor ani. Bineînțeles, a avut și rezultate economice peste așteptări, dar am stabilit deja că nu vreau să discut cifre.

Din acest punct de vedere, să convenim cu toții că sfârșitul practic și politic al mandatului său a fost reprezentat de alegerile prezidențiale, acolo unde a pierdut jenant și inadmisibil o luptă cu un bizon a cărui prestație a fost mai mult decât penibilă. Atunci cred eu că ar fi trebuit să demisioneze, intuiesc că a și dorit să facă acest lucru, dar nu a fost lăsat de greii din propriul partid. Pentru că aici rămâne marea enigmă: oare este Victor Ponta un om terminat din punct de vedere politic?

 

Îndrăznesc să cred că nu. Dar, rămâne de văzut dacă rolul de pompier i se va mai potrivi și în viitor. Nu poți stinge focul la infinit, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit clar că există focuri și focuri. Oricum, sper ca și ceilalți politicieni să dea dovadă de cel puțin la fel de mult bun simț ca Ponta. În rest, drum bun, d-le Ponta! Aveți one way ticket sau v-ați cumpărat, la ofertă, un bilet dus-întors?