Ȋn ultimul număr al revistei „Viața Medicală”, prof. dr. Mircea - Ioan Popa de la UMF „Carol Davila” București publică un articol de excepție, în care face o radiografie exactă a sistemului medical. „Uneori este un haos indus. Nu întotdeauna este vorba de incompetență, de neprofesionalism – uneori chiar se dorește ca să existe haos”, afirmă prof. dr. Popa. Redăm în continuare articolul redactat de domnia sa.

„Am avut oportunitatea să discut cu un cantacuzinist. Nu îți mai vine să pleci. Există oameni care reprezintă o resursă nemăsurabilă de informație, de istorisiri adevărate. Ȋn același timp, resimt o presiune, a timpului și a programului haotic în care ne desfășurăm activitatea – este vorba și de lipsa de timp în a sta mai des alături de oameni care știu atât de multe și care nu au reușit să aștearnă în scris toate istoriile care merită să fie cunoscute de generația noastră și de toate generațiile de români.

Săptămâna trecută aminteam de înființarea specialității parazitologie medicală. Colegii care au început această muncă, având ca lider o reputată doamnă profesor, au trecut la acțiune. Nu doar pentru a dezvolta specialitatea, dar și pentru a pune la dispoziția pacienților un centru clinic și de cercetare. Viziunea doamnei profesor Simona Rădulescu s-a dovedit a fi foarte bine ancorată în realitate. Sumedenie de pacienți dificili și foarte dificili (prin patologie, prin problematica diagnosticului diferențial) au călcat pragul clinicii din Spitalul Colentina.

 

Ȋnsă nu a fost deloc ușor. S-a admis înființarea clinicii. Inițial, s-au admis și ceva fonduri, apoi «ordinul de la stăpânire» le-a stopat: «V-am dat aprobare și ați spus că nu cereți mai mult decât atât, trebuie să vă descurcați singuri» (nu am citat perfect, dar sentința a sunat exact așa). Atunci, câteva colege au descoperit misiunea obținerii de fonduri. Mulți au spus «da» (altfel nici nu era posibil), dar au fost și «colegi» care au spus «da» de douăzeci și șase de ori, pentru ca la ultima întâlnire rezultatul să fie «nu». Aveam un prieten în Viena. A mobilizat unul sau două camioane care au adus mobilier și ceva aparatură de la un spital care urma să se modernizeze; primul ecograf al clinicii de parazitologie a fost vienez. Nu a durat deloc puțin, dar rezultatul a fost spectaculos. Ȋn clinică au început să vină cazuri la fel de spectaculoase, multe după n consulturi anterioare. A fost o acțiune în echipă pe care o cunosc foarte bine și pot să o descriu aproape în amănunt. Colegialitate și muncă în echipă!

Dar (întotdeauna există și un «dar») au fost scoase la concurs și locuri pentru această specialitate, iar în anul despre care vorbesc au concurat și au devenit rezidenți ceva mai puțin de zece tineri. Totul era încă la început, clinica nu era pusă la punct, au început cursurile teoretice. Unele cursuri erau ținute de o somitate în domeniul parazitologiei medicale românești – e drept, mai în vârstă. Tinerii își dădeau coate și își spuneau că nu au ce să învețe. Dar nu s-au oprit aici în acțiunea lor «colegială». Cum - necum, au început demersurile pentru a trece la o altă specialitate, iar ideea «măreață» care le-a venit (sau le-a fost indusă) a fost să desființeze specialitatea proaspăt înființată și apoi să se transfere la ce specialitate își doresc. Din păcate, au reușit.

Spuneam mai sus și insist: există o presiune a sistemului haotic în care ne desfășurăm activitatea. Cititorul ar putea înțelege foarte bine că e vorba de prostia și de incompetența noastră de a ne încadra într-un program, de a respecta un program etc. Haideți să dăm și o altă traducere, din păcate foarte aproape de realitate. De unde «iese» oare programul haotic? Uneori, de la «vârf» în jos, de la modul cum sunt conduse lucrurile în domeniul administrativ.

 

Și am să apăs și mai tare pe cele spuse. Uneori este un haos indus. Nu întotdeauna este vorba de incompetență, de neprofesionalism, uneori chiar se dorește ca să existe haos. Diagnostice puse târziu, anchete epidemiologice începute după ce produsul ce putea fi examinat nu mai există, aprovizionare cu vaccinuri făcută haotic (sunt multe perioade în care vaccinurile lipsesc), carduri de sănătate care se blochează și irită tot sistemul (de la pacient la ministru) și câte și mai câte. Și am să adaug și lipsa de colaborare la aproape toate nivelurile.

Cum - necum, au avut ideea să scape de această specialitate prin desființarea ei. Au mers în surdină și, la un moment dat, pur și simplu s-a aflat că specialitatea parazitologie medicală nu mai există. A fost vizitat ministrul din acea vreme (n.r. – cel mai probabil este vorba de Iulian Mincu, ministru Sănătății în perioada 1992 - 1996), care «s-a jurat» că nu a semnat un atare ordin. Nu am fost de față atunci, dar sunt persoane care pot depune mărturie și pot descrie acest nou exemplu de situație în care viața bate filmul. Astfel, printr-o demonstrație de «colegialitate» și «muncă în echipă», situația particulară a bolilor parazitare din România a beneficiat de o rezolvare prin... desființare. Oare asta se dorește și pentru Institutul Cantacuzino?

Profesorul Dan Panaitescu, despre care își permiteau să comenteze tinerii noștri «colegi», a jucat un rol important în eradicarea malariei în România. Sunt multe de povestit, de la momentul începerii activității medicale «niciunde» (i s-a comunicat la absolvire că, din cauză că provenea dintr-o familie necomunistă, nu are dreptul să profeseze medicina) la modul în care s-a «strecurat» într-o localitate mititică din județul Tulcea, la ideile pe care le-a avut pentru a scădea problematica foarte gravă a malariei în țara noastră, la modul în care a fost ales personal de profesorul Mihai Ciucă, la modul cum a intrat în echipa profesorului și multe, multe altele. Dar și atunci era gata - gata ca Institutul Cantacuzino să fie desființat prin «decapitarea» echipei de la conducerea acestuia. Povestiri adevărate! Oare să le fi păsat tinerilor «colegi» că Dan Panaitescu a fost ales în structuri medicale la nivel internațional sau că somități ale lumii parazitologice stăteau «cu gura căscată» ascultând cum s-a implicat în eradicarea malariei în România – ca să învețe? Nici pomeneală. Le-a fost îndeajuns că pot, cumva, să aleagă altă specialitate decât cea pentru care concuraseră la rezidențiat. 

Nu doar în eradicarea malariei s-a văzut de-a lungul timpului rolul Institutului Cantacuzino. Mă întreba deunăzi un student: «Suntem disperați, de unde facem rost de un vaccin antitetanic?». Așa ceva nu se întâmpla când Institutul era lăsat să își îndeplinească funcțiile și era susținut în acest scop. De curând a avut loc o conferință națională privind vaccinurile și vaccinarea. Din ce știu, într-o zi întreagă de dezbateri, nu s-a pomenit niciodată în mod corespunzător numele Institutului Cantacuzino, rolul acestuia atât ca tradiție, cât și ca prezent, dar mai ales pentru viitor. Dacă crede cineva că o lege poate îndrepta racilele unui sistem, este fie naiv, fie altcumva. Aștept să citesc documentul atunci când va apărea pe site-ul ministerului și să descopăr ce lipsea sistemului medical din România ca să îndeplinească toate activitățile în mod corespunzător, înainte de apariția unei legi.”

 

Conferința la care face referire dl. prof. dr. Mircea-Ioan Popa este Conferința Națională „Actualități în Vaccinologie – RoVaccin 2016” care a avut loc în 2 aprile a.c., la Hotel Ramada Parc București. Conform programului conferinței, MSD (Merck Sharp & Dohme Limited, producătorul vaccinului Gardasil) a beneficiat de o prezentare pe tema „Actualități în vaccinarea anti HPV”, susținută de dr. Victoria Aramă, medic primar boli infecțioase la Institutul National de Boli Infectioase „Matei Balș”. Mylan, un producător de vaccinuri din SUA intrat anul trecut pe piața românească, a beneficiat de un moment intitulat „Mylan – partener național de încredere în Programele de Vaccinare”. Prezentarea PFIZER, companie farmaceutică ce a înregistrat anul trecut în România vânzări de 531,3 milioane RON, a fost intitulată „Dovezi ale eficienței și impactului asupra sănătății publice”, fiind susținută de prof.univ.dr. David Greenberg de la  Universitatea Ben-Gurion din Negev, Beer-Sheva (Israel). Prezentare Sanofi (vânzări de 836,4 milioane RON pe piața românească în 2015), „Este importantă introducerea vaccinului cvadrivalent în vaccinarea antigripală?”, l-a avut ca protagonist pe însuși Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie, cea care de altfel a și organizat evenimentul. 

Institutul Cantacuzino?! Institutul Cantacuzino n-a mai avut loc la masa bogaților de când marile companii farmaceutice au monopolizat piața vaccinurilor din România.   

(N.r. – Sublinierile din textul domnului profesor Popa aparțin redacției.)