Cu siguranță, e mult mai ușor să credem că tragedia care a dus la moartea a 63 de tineri și la mutilarea altor zeci e doar rezultatul unor simple erori umane. E mai convenabil să admitem că există o înlănțuire a prostiei oamenilor, decât să acceptăm ideea că o inteligență diabolică chiar ar fi fost în stare să pună în scenă o astfel de tragedie.

Nu cred în teoriile conspiraționiste. E și ușor, și riscant să cazi pe această pantă. Să lansezi teorii și să faci scenarii. Cred însă în dovezi și în coroborarea lor. Și, în același timp, știu că inteligența diabolică există. Un prieten mi-a amintit deunăzi de doborârea avionului de la Vișina, din 28 decembrie 1989. Ȋn acea aeronavă se afla un jurnalist de la Sunday Times care avea asupra lui filmele foto și video realizate de corespondenți de presă străini în București, în zilele Revoluției. La scurt timp după decolare, în apropiere de comuna Vișina, avionul a fost doborât de o rachetă lansată de o unitate militară din Boteni. 6 membri ai echipajului și jurnalistul britanic au murit. Și astăzi moartea lor este considerată a fi „un tragic accident”. Anchetatorii au concluzionat că „avionul s-a lovit de un obiect neidentificat și s-a prăbușit”. 

Mințile diabolice există. Oamenii dispuși să facă curat în urma lor există și ei. Ȋn decembrie 1989 „a fost nevoie să moară” 1.140 de oameni, ca să se schimbe un regim politic. De câți oameni credeți că e nevoie, ca să se schimbe un guvern? Și de ce înscenarea unei tragedii ar fi un lucru absolut imposibil, de vreme ce există precedente în istoria noastră recentă? Dar și oameni care încă mai trudesc și astăzi la îngroparea definitivă a acelor adevăruri? 

Ȋn Club Colectiv, o jerbă de scenă, așa cum sunt cele aprinse la valsul mirilor, a aprins buretele de pe un stâlp. Care ar fi aprins buretele de pe tavan. Fumul degajat, deosebit de toxic, i-a gazat pur și simplu pe tinerii aflați în club. Iar plasticul fierbinte și șipcile în flăcări ar fi căzut peste ei, arzându-i de vii. Numai tuburile de carton au rămas pe scenă, aproape toate întregi, pe post de probe.

 

  

 

10 ani mai târziu, în ianuarie 2013, 242 de oameni au murit într-un incendiu similar, în clubul Kiss din Santa Maria, Brazilia. 

 

„A fost un accident stupid, generat de o înlănțuire de erori umane”. Aceasta va fi concluzia rechizitoriului în dosarul Club Colectiv. Procurorii o spun deja, în referatele întocmite pentru mandatele de arestare. Un inconștient a aprins greșit o artificie. Că era con, că era cilindru, că avea sau nu instrucțiuni și în limba română, că era cu flacără rece sau caldă, nici nu va mai conta. Morții se îngroapă, lumea uită, viața merge înainte. Oamenii nu vor ține minte decât că scânteile dintr-o artificie de tort au lovit un burete. 

Ȋnsă și la primă jerbă de artificii scânteile au atins acel burete, fără ca el să se aprindă. Cum e posibil ca scânteile provenind din același tip de artificii, montate și acționate identic, să atingă buretele fără nicio consecință, în prima situație, și să-l aprindă, în cea de a doua?

Se muncește la asta, există răspunsuri deja pregătite. Ȋn raportul de constatare a cauzei probabile a incendiului, întocmit de Inspectoratul de Situații de Urgență „Dealu Spirii”, se menționează ca sursă de aprindere scânteile generate de artificii, „una dintre acestea fiind direcționată greșit, astfel încât mai multe scântei au ajuns pe stâlpul din apropierea scenei care era tapetat cu burete fonoabsorbant combustibil”.

Ȋnsă, așa cum se observă și din fotografiile document realizate în acea seară, chiar la momentele aprinderii celor două jerbe de artificii, e greu de crezut că traiectoriile lor sunt categoric diferite (v.foto 1).

 

 

De altfel, așa precum a declarat Zaharia Viorel, pirotehnistul care le-a montat pe acel stâlp, tuburile de artificii erau prinse cu coliere autoblocante. Răspunzând cel mai probabil unei întrebări, chiar el menționează, în declarația făcută procurorilor: „Nu cred că era posibil ca artificiile montate să se fi deplasat de la locul inițial unde au fost amplasate”. Formularea „nu cred că era posibil” lasă un spațiu de manevră pentru concluziile anchetatorilor...

Cel mai probabil, a fost vorba de artificii diferite. Că anchetatorii nu exclud această variantă rezultă dintr-un alt răspuns pe care l-a dat Zaharia Viorel. Fraza e rătăcită într-o declarație a lui, fără a fi inclusă și întrebarea. „Efectiv, eu ca pirotehnist doar instalez produsul, nu desfac artificiile pentru a le modifica structura.” Dacă există vreo suspiciune că asta s-ar fi întâmplat, cine a desfăcut artificiile, „pentru a le modifica structura”? 

Și cum a fost posibil, din punct de vedere tehnic, ca focul de pe buretele aflat pe stâlp să se propage pe buretele aflat pe plafonul sălii, atâta vreme cât între cele două materiale exista o porțiune de zid? Cum e posibil să ardă, precum o torță, un burete de doar 30 mm grosime? Și de ce, în fotografiile realizate la momentul incendiului, se observă că focul se extinde numai în partea de tavan dinspre scenă, atâta vreme cât acel burete acoperea tot plafonul încăperii?

Vom rămâne cu o groază de întrebări fără răspuns. Pentru că adevărul e azi doar un ort pus în mâna celui mort și îngropat odată cu el. 

La 3 noiembrie 2015, când românii încă organizau pelerinaje pe la Club Colectiv, iar cei morți aveau nu doar un număr, ci și un nume și-o poveste, Parchetul General a propus, iar instanța a admis arestarea preventivă a celor trei patroni ai clubului. Anastasescu Alin, Gancea Paul și Mincu Costin sunt cercetați penal pentru ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.

La 27 noiembrie, Judecătoria Sectorului 4 a dispus înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, pentru toți cei trei. Tribunalul București a admis contestația procurorilor, iar ei au rămas în arestul poliției. Separat, Gancea și Mincu au făcut o nouă cerere de înlocuire a măsurii. Judecătoria Sectorului 4 le-a respins-o, însă la 14 decembrie, Tribunalul București a admis-o. Iar Gancea și Mincu sunt acum în arest la domiciliu.

Anastasescu Alin și-a încercat și el norocul, de unul singur. Iar la 21 decembrie, Judecătoria Sectorului 4 a dispus, și în cazul lui, înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Numai că procurorii au făcut contestație, iar Tribunalul București a admis-o. Lui Anastasescu i s-a spus „pas” și a rămas în celulă. Reamintim, el e cel căruia un pirotehnist i-a spus că „artificiile ard cu flacără rece”, dar și cel care a văzut montate pe stâlpi conuri, și nu cilindrii, deci alte tipuri de jerbe. Tot Anastasescu e cel care susține că buretele de pe plafon era ignifugat. Arestul i-a reîmprospătat probabil memoria. Iar la 28 decembrie, Judecătoria sectorului 4 a decis că și el se califică pentru arestul la domiciliu. 

Ȋn ceea ce-i privește pe angajații firmei care a furnizat și instalat artificiile din Club Colectiv, Beșcu Florin (n.r. – din descrierea lui Anastasescu, prin eliminare, el fiind, cel mai probabil, cel care a dat asigurările că „artificiile ard cu flacără rece”) are doar calitatea de martor în acest dosar. Angajat ca șofer la firma Golden Ideas Fireworks Artists, Beșcu a rămas în club, în seara incendiului, cu pirotehnistul care manevra artificiile. A ieșit afară după prima jerbă de artificii, „pentru că îi era cald și nu îi plăcea muzica”.  

Moise Marian, pirotehnistul care a luat artificiile din depozitul firmei, le-a transportat, instalat și apoi le-a manevrat în timpul concertului, e singurul rămas în club la momentul declanșării incendiului. A suferit arsuri grave și apare pe lista pacienților internați la Spitalul Bagdasar din Capitală. La 6 noiembrie, el a fost transportat la un spital din Belgia. Ȋn dosar, are calitatea de suspect, fiind cercetat pentru ucidere din culpă. Teoretic, el nu a fost încă audiat de anchetatori. Practic însă, într-unul din referatele procurorilor apare următoarea informație: „aseară a venit asta de la spital, a venit asta, soția ăluia, a lui Marian, și i-au luat ăluia declarație cu camera de luat vederi, știi? Au pus camera, pac, și au început să-i ia, de la poliție, nu de la altceva.” (interceptarea convorbirii telefonice din data de 02.11.2015, ora 10:03:05, dintre Niță Cristian – Mihai, director al Golden Ideas Fireworks Artists și reprezentantul unei firme de avocatură). Dacă există, declarația lui are un regim special, pentru că ea nu apare menționată și în referatele procurorilor.

Zaharia Viorel, pirotehnistul care a instalat artificiile în club, se afla acasă la momentul incendiului și „a aflat de tragedie a doua zi, fiind sunat de mama lui”. El este inculpat în dosar, pentru ucidere din culpă, iar la 7 noiembrie procurorii au cerut, iar instanța a admis arestarea lui preventivă. A stat 10 zile în arest. A făcut contestație, iar la 17 noiembrie Tribunalul București i-a admis-o, dispunând plasarea lui în arest la domiciliu. 

Tot în arest la domiciliu sunt și Niță Daniela Ioana și Niță Cristian Mihai, administratorul și, respectiv, directorul firmei Golden Ideas Fireworks Artists, cercetați pentru favorizarea făptuitorului și sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri. Niță Cristian Mihai se retrăsese din acționariatul societății la 28 octombrie 2015, cu două zile înainte de tragedia de la Club Colectiv. 

Ȋn dimineața zilei de 31 octombrie, conform interceptărilor existente la dosar, Niță Daniela Ioana a fost contactată telefonic de Moise Adriana, soția pirotehnistului Moise Marian, internat la acea oră în Spitalul Bagdasar. Moise Adriana, care era la rându-i angajată a firmei Golden Ideas Fireworks Artists, are calitatea de suspect în dosar. Ȋntre cele două are loc următorul dialog:

NIȚĂ DANIELA: Și pe urmă, ce-am discutat noi rămâne în picioare, ferm! 

ADRIANA: Categoric! 

NIȚĂ DANIELA: Deci, nu există altă...

ADRIANA: Este perfect. 

NIȚĂ DANIELA: Da? 

ADRIANA: Da. 

NIȚĂ DANIELA: Ăăă... ȘI ÎȚI EXPLIC EU, PE URMĂ, CE-AM DECIS. 

ADRIANA: E-n regulă. 

NIȚĂ DANIELA: Da? 

ADRIANA: Da. Când terminați, ne dați și nouă un semn. 

NIȚĂ DANIELA:  Da. Da. Da. Nu știu, vroiam să vin să facem discuția acolo, dar nu am timp că vreau să-i trimit în depozit ... ăăăă... cu tot ce mai trebuie. Știi?

Noi nu vom ști. Ancheta va dura, așa cum durează și ancheta în cazul accidentului aviatic din Munții Apuseni. Iar într-un târziu, când lumea va fi deja plictisită de așteptare, se va da un vedict precum cel din dosarul Maternitatea Giulești. Un acar Păun, o pedeapsă simbolică și niște daune morale pe care statul le va achita la sfântu’ așteaptă. E o poveste cu final previzibil. E un „case closed”, vorba unui polițist celebru.