România, ultimul bastion al UE din Estul Europei, se găsește, după cum voi arăta în curând într-o amplă analiză dedicată evenimentelor grupate în jurul celebrei ordonanțe 13,  sub o puternică ofensivă a instituțiilor globaliste europene și a trompetelor, acoperiților și descoperiților, activiștilor, mercenarilor, spălaților pe creier locali și internaționali, aflați în slujba ideologiilor promovate prin intermediul uniunii: globalism financiar și politic, adică sexualitate, avort, migrație, spălare pe creier, sclavagism fără limite.

În această notă trebuie citite și contestarea aprinsă, criticile vehemente și reproșurile supărate ale presei și societății civile progresiste față de un demers perfect democratic și normal: apelul unor academicieni pentru România. Nu știu câți dintre dumneavoastră l-ați citit, așa că pentru a discuta despre el îmi permit să vă redau aici fragmentul ce cuprinde temele care îi preocupă pe respectivii semnatari și care reprezintă centrul lui de greutate:

„îngrijorați de evoluțiile interne și internaționale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă și alarmantă încercare de erodare a identității, suveranității și unității naționale a României, cu multe acțiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar și cu multe acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român (rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoștenirea generațiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor tensiuni sociale,
preocupați în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calității vieții în aceste zone,…”

Urmează chemarea adresată intelectualilor, autorităților, nouă tuturor de acțiune pentru remedierea acestor defecțiuni. Care din problemele de mai sus nu este o problemă reală? Despre care dintre ele nu s-a vorbit și nu s-a scris pe larg. Care nu a fost obiectul unor aprinse dezbateri? Este, oare, măcar una dintre aceste teme, subadiacente identității, suveranității și unității, o diversiune? O pălăvrăgeală goală?

Și atunci, ce i se reproșează apelului?

Că, zice Hot News alături de alte medii progresiste și glasuri vigilente ale societății civile progresiste, „Academia Romana preia propaganda PSD: In pline proteste anticoruptie, face apel la cetateni sa lupte pentru integritatea teritoriala a Romaniei.”
1.1 Aceasta se vrea o știre a unei agenții de știri. Un mod „ireproșabil” și „nepartizan” de informare, o adevărată „lecție de jurnalism”: pui un titlu sentință, apoi prezinți inocent fragmente din apel. Evident, cititorul va citi pasajele având deja formulată concluzia.

1.2 Temele enumerate în apel au fost și sunt teme politice și au făcut/fac parte din propaganda tuturor partidelor. A le reduce apartenența numai la PSD e un mod grosolan de a manipula.

1.3 Dar, dacă, prin absurd, ar fi adevărat că ele aparțin PSD-ului, care ar fi problema? Sunt inventate, nerealiste? Sau sunt bubele concrete ale României 2017? Ar reduce sau anula acest lucru, importanța demersului academicienilor? Necesitatea dezbaterii publice a tuturor acestor teme? Păi atunci să nu mai vorbim nici despre integrare europeană, căci este propaganda principală a PNL-ului și USR-ului, mai puțin a PSD-ului. Sau despre pace. Că ne-au omorât comuniștii (chiar și la propriu) cu lupta pentru pace.  Sau despre democrație, că și Republica Socialistă România era o democrație.

1.4 Sau se vorbește despre și se dezbate numai ceea ce decid „elitele luminate” că e voie?

1.5 Și pe urmă, dacă PSD-ul chiar ar fi preocupat de toate cele de mai sus, nu ar fi extraordinar? Nu ar merita votat cu două mâini pentru următorii 25 de ani?

1.6 De când anticorupția este în coliziune cu integritatea teritorială a României? Sau ele trebuie puse pe agenda publică pe rând? Măi, azi vorbim despre corupție. Marș în Piața Victoriei. Mâine, despre integritate. Marș la Miercurea Ciuc. Poimâine despre sănătate. Marș la Belu.

2. Că, ne spune digi 24 „este un apel cu un accent puternic naționalist”.

2.1 Chiar așa? Zice apelul că românii sunt cei mai tari? Cei mai buni? Cei mai viteji? Cei mai inteligenți? Că numai noi merităm să trăim, restul să moară, sau să ne slujească nouă? Zice oare ceva despre etnicitate? Cum că românii 1 (100 %) sunt ok, iar românii 2 (unguri, sârbi, țigani etc.) sunt  mai puțin?

Sau e vorba despre îngrijorarea unora din afară și a cozilor lor de topor din interior despre posibilitatea de a scăpa din mână și România, după Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, vechile modele de democratizare reușită, azi doar, niște mizerabile „democrații iliberale” în viziunea constructorilor statului global? România, ultima  redută a UE, adică a globalismului financiar și politic promotor al războiului cu identitățile (fie personale, fie naționale), cu statele (vezi desființarea frontierelor), cu familia, morala, adevărul (adevărul este relativ, deci el nu există, căci există tot atâtea adevăruri câte sunt necesare ei).

3. Că așa este ne-o arată diversele declarații și comunicate ale progresiștilor îngrijorați, definitoriu și complet lămuritor fiind „contra-apelul” unui „grup de istorici simpatizanți și participanți la proteste”, care ne luminează cum că: „În numele identității, suveranității și unității naționale, se atacă tocmai nevoia de modernizare a României, într-un spirit care ne inspiră vremuri apuse. Principalele pericole identificate ar fi, în opinia academicienilor semnatari ai apelului, globalizarea și corectitudinea politică, „rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”, dar și „încercările recurente de «regionalizare» a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice”. Toate aspectele invocate în apel sunt false probleme, care au ca efect divizarea și mai accentuată a societății românești, adâncirea unor divergențe dintre comunitățile etnice care locuiesc în România.”

3.1 Ei nu, serios? Chiar așa? Discuția despre globalism și corectitudinea politică divizează societatea? Îngrijorarea privind repetatele demersuri pentru autonomie ale politicienilor și activiștilor civici maghiari(nu ale majorității cetățenilor maghiari) produc divergențe? Dar de ce nu produc divergențe aceste demersuri și manifestările ostile statului ale acestor personaje?

În ceea ce privește hulita temă a integrității, suveranității și unității am scris aici.

Lăsând de o parte faptul că semnatarii de mai sus reduc multele teme ale apelului la doar câteva, să vii tu, „istoric revoluționar” și să spui că cele câteva pe care le-ai ales sunt, toate, false probleme, adică minciuni, nimicuri, zero este mai mult decât a te descalifica. Poate că în societatea românească tema globalismului și a corectitudinii politice au penetrat încă, din cauza necazurilor locale, mai puțin. Dar  când în lume, pe aceste teme, sunt înfruntări tot mai aprinse, când din cauza acestora popoarele Europei și Americii se revoltă și dau de pământ cu progresiștii globaliști, să spui o așa gogomănie, nici de nivelul lui Gâgă nu te poți numi. Doar dacă nu nivelul e de vină, ci comanda, ordinul de zi pe unitatea progresistă din România. (Iar pe respectivii semnatari sunt sigur că îi putem găsi în diverse ong-uri finanțate de UE sau/și de Soros.) Și că, de fapt, așa stau lucrurile ne-o dezvăluie cu candoare  chiar comunicatul istoricilor progresiști, care iată ce ne spune:

„Încercarea actualului Guvern de a schimba printr-o procedură netransparentă a unor prevederi ale Codului Penal a fost doar ocazia și nicidecum cauza apariției acestei mișcări. Dorința noastră de a păstra parcursul european și euro-atlantic al României, de a continua politicile de modernizare și sincronizare ale instituțiilor statului român cu cele ale democrațiilor consolidate din Europa și din Statele Unite ale Americii, constituie adevărata cauză a manifestărilor de stradă.”

„Parcursul european” și „modernizarea și sincronizarea instituțiilor” (de parcă acestea ar fi niște instalații de tip tehnic, nu cu bază umană, reglezi ceva șuruburi și merg) astea sunt, în viziunea istoricilor militanți, marile probleme care frământă somnul românului; nu sabotarea viitorului prin vânzarea pământului, a resurselor solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor tensiuni sociale. Nu decăderea morală, relativismul moral rezultante ale ideologiilor globalismului progresist (socialiste, comuniste, marxiste, ca să fie mai clar).

Iată că ni se spune de-a dreptul: unii erau pregătiți și așteptau doar ocazia. Cauza (motivul ascuns): dorința lor de a păstra parcursul UE, mai precis implementarea politicilor și măsurilor progresiste amintite mai sus, și sincronizarea instituțiilor locale cu cele europene (falimentare democratic, expresii tot mai evidente ale unei dictaturi ideologice avansate din statele occidentale), adică instituții pentru măsurile și politicile respective.

În această ecuație, românii din stradă, supărați și nemulțumiți pe bună dreptate pe PSD pentru manevrele grosolan arogante și disprețuitoare, dar și pe toate partidele (Toate partidele, aceeași mizerie!), pe guvernele  și pe parlamentele succesive, devin pe zi ce trece mase de manevră pentru obiective deloc favorabile lor.

Apelul academicienilor în formula integrală îl găsiți aici.
 
Articol publicat inițial pe blogul autorului.