ascultă articolul

Evenimentele din ultima perioadă au împărțit țara în două. În timp ce unii protestează în Piața Victoriei cerând demisia Guvernului format legitim în urma votului din 11 decembrie 2016, alții îi cer demisia lui Klaus Iohannis în fața Palatului Cotroceni.

Cornel Nistorescu a scris în editorialul său din Cotidianul despre un mesaj transmis de Academia Românâ, pe care unii au găsit de cuviință să-l critice sau să-l ignore complet.

„Dacă și apelul unui grup de membri ai Academiei Române a stîrnit dispreț, contestări, inclusiv retrageri, de parcă ar fi vorba despre niște dușmani ai României, atunci cu siguranță că avem o problemă. Multora le lipsește o doagă sau, pur și simplu, se cred mai deștepți decît membrii Academiei Franceze cu cea a României luate la un loc. Cunoscuta soprană Mariana Nicolesco s-a și retras, descoperind că nu este vorba despre dînsa. Acesta pare un argument rezonabil în raport cu criticile sau obiecțiile altora. Cristian Tudor Popescu, isteric și vituperant, ca o falcă de Dracula deschisă deasupra PSD, a găsit de cuviință să contribuie și el la campania de sprijinire a Pieței Victoriei și de demolare a valorilor pe care nu le pricepe. Și să se întrebe de ce n-au reacționat nemuritorii pe „vremea comunismului", de parcă pîrlitul de inginer Popescu ar fi fost atunci plecat pe o altă planetă, de unde se străduia să aducă nu zei, ci „semeni întru rațiune". În cele din urmă, Popescu poate fi înțeles și iertat. Așa a fost el lăsat de la Dumnezeu. Dacă nu scuipă vitriol, nu poate spune nimic coerent, logic și folositor. Isterie peste isterie și nimic altceva! Dar ceilalți ar trebui să aibă un strop de minte în plus. Pentru prima dată, Academia Română face pași mari spre principalele probleme ale societății românești.

Apelul grupului de academicieni a stîrnit însă și mînia unor profesori mai mărunți sau cu aspirații la Academie. Unii dintre aceștia și-au declarat nemulțumirea și chiar îndoiala privitoare la Apel. Cum de își permit academicienii să ignore acest mare pericol la adresa statului de drept? Adică emiterea ordonanței de urgență! Numai că nu sar să-i acuze de trădarea intereselor naționale și de pierderea celui de-al Doilea Război Mondial! Cum de Apelul grupului de academicieni ignoră tiradele patetice și găunoase ale lui Rareș Bogdan sau isteriile lui Cristian Tudor Popescu? Nu ar fi fost cazul ca Academia Română să vină și ea în Piață, alături de demonstranți, de Raluca Prună, Nicușor Dan sau Vlad Voiculescu? Cu alte cuvinte, profesorii nemulțumiți de academicieni au purces la întocmirea altui Apel, mai „înțelept", mai adaptat politic, mai la zi, care să-i solidarizeze pe profesori și profesorași cu demonstranții din Piața Victoriei și să-i transforme și pe ei în apărători ai „statului de drept" (pentru că numai de drept nu prea este, din moment ce nimeni nu-i întreabă de legalitate). Să fie și ei exact ca DNA, Klaus Iohannis, Parchetul General sau acoperiții implicați în supravegherea „cîmpului tactic", și el parte din operațiunea de consolidare a „statului de drept".
Este simplu de înțeles de ce s-a retras profesorul Mircea Dumitru, membru corespondent al Academiei și de ale cărui operă și membrie n-au auzit decît Gabriel Liiceanu și echipa. Este de înțeles de ce Apelul academicienilor a fost ridiculizat la Digi 24 și Realitatea TV, posturi super-bogate în materie cenușie zgomotoasă, este de înțeles de ce DNA și SRI nu iubesc Academia Română.

Toate acestea explică de ce și acest gest patriotic a fost șifonat sau minimalizat, devenind un alt prilej de gîlceavă în România.

Altfel, Apelul academicienilor, alături de proiectul de țară, reprezintă o primă importantă ieșire a elitei academice române din „muzeul" de pe Calea Victoriei. Fără a se implica în bătălia lui Klaus Iohannis și a binomului cu PSD, un grup de academicieni au făcut în inventar succint de mari probleme ale României contemporane și s-au încumetat să atragă atenția asupra lor.