Profesorul Vasile Ghețău, director al Centrului de Cercetări Demografie al Academiei Române, afirmă că „niciun proiect național nu poate fi mai important decât reducerea declinului populației”.

Într-un interviu pentru revista Cațavencii, profesorul Ghețău susține că menținându-se același ritm al numărului mediu de copii pe care o femeie româncă îl aduce pe lume, România va ajunge la 16 milioane sau chiar 14,5 milioane, conform ONU, în doar 34 de ani.

„Știu că este dur (și trist) ceea ce voi spune. Dar în situația demografică în care ne aflăm și a perspectivelor, lucrurile trebuie privite în față și spuse direct. De la 23,2 milioane de locuitori în anul 1990, populația rezidentă a României a ajuns la 19,8 milioane. Cu menținerea numărului mediu de copii pe care îi aduce pe lume o femeie, rezultat din natalitatea ultimilor 20 de ani (1,3-1,4) și fără o ipoteză asupra migrației externe, vom ajunge la 16 milioane de locuitori peste doar 34 de ani. După perspectivele elaborate de Divizia de Populație ONU în anul 2015, cu aceeași ipoteză (fertilitate constantă), vom fi 14,5 milioane. Pe măsură ce copiii țării vor proveni în proporție predominată (după anul 2025) și apoi totală (după anul 2035) de la generațiile mici născute după anul 1990, resursele interne de redresare se epuizează prin dinamica internă a demograficului (raportul stare-mișcare). Și dacă numărul mediu de copii la o femeie ar fi, de mâine, de 2, scăderea naturală ar continua pînă în jurul anului 2075 și abia apoi s-ar instala redresarea. Infernala mașină demografică are legile ei”, afirmă Profesorul.

Vasile Ghețău spune că scăderea natalității își află originile în primii 15 ani ai regimului comunist, atunci când societatea românească a suferit numeroase traume.

„Originile sînt vechi, dacă privim lucrurile în indispensabilă dimensiune istorică și dacă ne referim la natalitate, cea mai complexă componentă a mișcării naturale a populației, și se află în imensele drame și fracturi suferite de societatea românească în anii 1946-1960, prin colectivizarea agriculturii, masiva industrializare și urbanizare de tip comunist, teroarea instituită de regim,  îndoctrinarea și propaganda ateistă. Strămutarea a milioane de oameni din rural în urban a rupt definitiv un anumit echilibru demografic. Liberalizarea întreruperii sarcinii, în 1957, după modelul adoptat la Moscova, era tot ceea ce trebuia pentru ca natalitatea să ajungă, în anul 1966, la cel mai scăzut nivel din Europa. Regresul avea loc în contextul în care, în cele mai multe populații europene, fenomenul a fost în ascensiune după război, pînă prin anii 1970, prin recuperarea nașterilor amînate în anii de război (așa-numitul baby-boom). Altfel spus,  modelul preferat al noii familii – cu un singur copil sau fără copii – era deja instalat în anii 1960 și numai politica forțată a vechiului regim a menținut natalitatea  la un nivel peste media europeana pînă în anul 1990. Trebuie însă adăugat că, după anul 1970, o tendință de regres a natalității s-a instalat în multe populații europene”, a continuat el.

Atingând un subiect discutat recent, profesorul afirmă că măsura concediului și a indemnizației de creștere a copilului a dus la creșterea numărului născuților în mediul urban, astfel că din 2004 s-au născut mai mulți copii la oraș decât la sat.

„Începînd cu anul 2004, o schimbare spectaculoasă și istorică s-a produs: numărul născuților din mediul urban a fost în redresare și l-a depășit pe  cel din rural. În schimbare putem vedea sensibilitatea natalității la stimulente economice importante. Este vorba de măsura concediului și a indemnizației de creștere a copilului la femeile salariate (și la cele cu venituri asimilate), introdusă în primăvara anului 2003. Măsura este generoasă la nivelul veniturilor și resurselor din România, și  ea a determinat creșterea numărului născuților în mediul urban, unde se află majoritatea femeilor salariate. Este singura măsură consistentă de stimulare a natalității luată în țara noastră în context de acces neîngrădit la contracepție (din păcate, prin obtuzitatea celor care au aplicat măsura, nu s-a conceput și realizat nici un fel de analiză continuă a caracteristicilor profesionale, de venit, de educație, stare civilă, rang al copilului, etnie, condiții de locuit ale mamei; am ști astăzi mult mai mult în conceperea și aplicarea altor măsuri care să redreseze o natalitate printre cele mai scăzute în Europa). Rămîne de văzut dacă schimbările în cuantumul indemnizației introduse în vara acestui an vor consolida moderata redresare a natalității în mediul urban”, a declarat domnul Ghețău.

Directorul Centrului de Cercetări Demografie al Academiei Române mai face o afirmație care e menită să spulbere iluziile: majoritatea celor plecați din țară nu se vor mai întoarce înapoi.

„Există semne că prin masiva migrație pentru muncă s-au constituit în timp un număr de comunități foarte mari de români rezidenți în Italia și Spania, comunități care par a avea o anumită "autonomie demografică”. Ele sînt omogene ca proveniență a migranților, se reînnoiesc în timp, cei care se întorc acasă fiind înlocuiți cu persoane din aceleași locuri de proveniență. Și căsătoriile poartă amprenta aceluiași cadru. Fiind comunități mari și vechi, relativ bine consolidate economic, probabilitatea revenirii lor în țară este mică”, a spus academicianul.  

În ceea ce privește zonele cu cea mai mare natalitate, profesorul Ghețău arată că și aici s-a produs o schimbare. Moldova nu mai are supremația la acest capitol, fiind depășită de zona București-Ilfov.

„Regiunea Nord-Est (Moldova) nu mai are supremația pe care a avut-o dintotdeauna. Valorile natalității sînt mai omogene la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare economică. Creșterea numărului de născuți în mediul urban după anul 2003, de care v-am vorbit, a avut drept consecință o natalitate ceva mai ridicată în regiunile cu grad mai mare de urbanizare (și dezvoltare economică) – București-Ilfov, Cetru și Nord-Vest (cu 9 născuți la 1.000 de locuitori). În cele trei regiuni din sudul țării, natalitatea este ceva mai scăzută (-7-8 la mie). Putem însă spune că în toate regiunile nivelul natalității este unul scăzut, la nivel național avînd o rată a natalității mai mică de 9 la mie pentru prima dată în istoria demografică a țării (exceptînd anii de război)”, arată directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei.