Ia o pauză și gândește. Ai crescut, nu mai poți crede, ca la Revoluție, că teroriștii au otrăvit apă sau că-ți trag cu gloanțe în balcon. Azi ești prea mare și prea trecut prin viață ca să iei de bun tot ce auzi. Nu te încrede în vorbe, mai ales dacă ele vin de la cei care lucrează cu vorbele. Nu uită că-n ziua de azi un marketing bun poate să-ți vândă și-un rahat învelit în țiplă. Nu-l cumpără. Dacă te-ai păcălit și l-ai luat, nu-l mânca. Ia o pauză și gândește. Nu crede în cuvinte mari și frumoase, cu asta ai fost mințit 22 de ani. De aici ni se trage. Nu le-au rostit oare aceiași oameni? Ia o pauză. 

Deschide televizorul și dă-l pe mute. Urmărește imaginile și imaginează-ți. Ce-ai spune tu despre ele? Ce crezi tu, în adâncul sufletului tău, despre tot ce se întâmplă? Gândește. Cei care gândesc în locul tău, cei pe care-i vezi la televizor, văitându-te, nu se înghesuie alături de tine vara pe plaja de la Eforie Nord și nici nu stau în gazdă la Costinești. Și-n timp ce mor de grija salvărilor de stat, fiecare dintre ei are abonament la câte-o ambulanță privată. Par deștepți, vorbesc fluent și-ți apasă cu vorbele pe fiecare rană din inimă. Se pricep, dar asta nu înseamnă că au aceleași răni. Și nici că vor sau știu să le vindece pe-ale tale.

 

Ia o pauză și gândește. Nu crede în coincidențe. În istorie nu există coincidențe, există doar momente care pot fi speculate și evenimente special create. Noi ne jucăm „de-a vrem”. Alții se joacă „de-a putem”. N-avem aceleași jucării. Noi nu suntem decât așchia din lemnul pionului de pe tablă de șah. La mâna celor care făceau guverne prin telefon, la cheremul celor care trebuie să-și scoată profit din banii investiți în campaniile electorale. Cei care mai cred că guvernele se pot face în stradă, pe-un ambalaj de fornetti, pe-un colț șifonat de pancartă sau pe scutul unui jandarm, dormeau sau nu se născuseră în decembrie ’89. Democrația n-a însemnat niciodată și niciunde schimbarea mensuală a puterii, în funcție de dispoziția maselor din stradă. Pentru că întotdeauna se vor găsi câteva mii de oameni care să conteste o guvernare, oricât de cinstită sau de eficientă ar fi ea. 

Voința poporului se exprimă prin vot, la alegeri. Ia o pauză și gândește. Dacă mâine ar fi alegeri, ai avea cu adevărat sentimentul că ai învins? Ai avea de ales, ca într-o ruletă rusească, între aceiași oameni. Și ar merge la vot, ca într-o mascaradă de exercitare a drepturilor, aceiași votanți care pot fi cumpărați cu o găleată și-un kil de „zacăr”. Putem depăși vreodată acest handicap? Ne-învârtim în cerc, cu câte-o lozincă inspirată în mâini, într-o demonstrație demonstrativă. Mass-media nu mai e de mult preocupată de educarea maselor, ci doar de circul ce-i aduce rating. Oamenii de valoare nu mai apar la televizor decât pe masă, la priveghi, și-n ziua înmormântării. Poți schimba aceste lucruri? Ia o pauză și gândește. 

Azi ne dau poetice lecții despre libertate cei care înfierau proletar Piața Universității din 1990. Am trăit Revoluția din ’89. Am trăit și Golaniada. N-au fost în zadar. Ne-au învățat. Folosește-te de tot ce-ai trăit și ai învățat. Nu te urca în primul tramvai dacă habar n-ai unde duce el, doar pentru că ai înghețat așteptând în stație. Nu petici imaginea falsă a altora cu suferința ta reală. Toți îți vor binele. Nu ți-l lăsa luat. 

Ia o pauză. Gândește-te!

N.r. – Acest text, scris la 24 ianuarie 2012, e valabil și astăzi. Gândesc la fel.