ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De când a început procesul istoric de revizuire a Constituției României pentru protejarea familiei naturale, în lipsă de argumente juridice, activiștii pro homosexualitate și ciracii lor din presă au început o campanie prin care se urmărește acreditarea ideii că familia înseamnă violență. În ideea acestora, violența este asociată numai cu heterosexualitatea, în timp ce homosexualii ar fi niște ființe sublime, incapabile să facă rău măcar unui pui de muscă.

Așa se face că pe facebook circulă imagini din care s-ar deduce că femeile se machiază în România doar pentru a ascunde vânătăile provocate de soți. 

Pentru că trebuia o demonstrație publică a violenței ce s-ar naște în heterosexuali, iată că acum câteva zile s-a găsit și pretextul: un apel telefonic în care un activist homosexual ar fi amenințat telefonic de un susținător al Coaliției pentru Familie, bun prilej pentru Levente Vișki să scrie în Scânteia globalistă despre "Violența Coaliției pentru Familie".

Lăsând problema pe seama poliției, să stăm puțin să vedem cum e treaba cu violența în rândul homosexualilor. Știți care, aceia care nu sunt violenți precum "tradiționalii".

Să începem în ordine cronologică. 

În 2014, Iulian Capsali decide să candideze ca independent pentru alegerile europarlamentare, cu un program axat pe protejarea familiei . Imediat, activiștii homosexualitate au luat foc. Unii dintre ei, la propriu, așa că s-au gândit să incendieze unul dintre corturile de campanie ale lui Capsali. Numai șansa și prezența unor persoane în apropiere a făcut ca acțiunea piromanilor să nu fie dusă la bun sfârșit, cortul alegându-se doar cu o pată neagră de fum. Spre cinstea lui, la momentul respectiv, Capsali a decis să nu folosească electoral momentul, pentru a nu se încinge spiritele în societate.



Pe repede-înainte ajungem în februarie 2016. Atunci, în Grecia, un grup de stânga a vandalizat Episcopia de Salonic a Bisericii Ortodoxe a Greciei, aruncând cu vopsea roșie peste tot. Inclusiv în oameni, unul dintre aceștia ajungând la spital.

Ce face Levente Vișki, pacifistul din paginile Scânteii Globaliste? Aplaudă incidentul, afirmând pe facebook că reprezintă „idei de acțiune politică, direct din Grecia, de la mama ortodoxismului” și că „revoluție fără violență nu am văzut”. Campania de strângere de semnături pentru susținerea inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției era în toi.
 

O lună mai târziu, din nou cort, din nou vandalizare. De data aceasta, susținătorii homosexualității au mâzgălit cortul Coaliției pentru Familie cu diferite simboluri și expresii, arătându-și în acest fel latura sensibilă, non-violentă.

Septembrie 2016. De data aceasta, crucea din Piața Unirii din București este profanată cu mesaje pro-homosexualitate.

Bun, am văzut cum e cu pacifismul activiștilor, să vedem cum stă treaba în cuplurile homosexuale. Îl mai țineți minte pe Ioan Luchian Mihalea? A fost o crimă care a îngrozit România prin violența sa. Unul dintre ucigașii săi era fostul său partener de „nebunii”, care l-a ucis cu o violență greu de închipuit:  „L-am ucis pe Mihalea și ca să mă răzbun pentru că s-a purtat urât cu mine, deoarece eu nu am vrut să întrețin cu el relații sexuale”.

În 2013, un cuplu de homosexuali a cumpărat un copil din Rusia și l-au abuzat sexual timp de mai mulți ani. Dar nu oricum, ci l-au dat și prietenilor lor pentru a-l abuza și ei, iar isprăvile le-au înregistrat și le-au distribuit pe net.

Mai recent, două „partenere civile” din Marea Britanie, și-au nenorocit copilul adoptat, omorându-l cu o lovitură în torace care i-a rupt inima în două. Copilul avea 2 ani și 7 luni (FOTO jos). Înainte să-l ucidă, cele două „mame” i-au fracturat brațul și toracele. Specialiștii criminaliști au stabilit că înainte să moară, copilul fusese bătut în mod repetat, descoperindu-se peste 30 de leziuni externe pe trupul băiețelului, cele mai multe asociate unui „traumatism contondent”. 
 

După ce i-au rupt piciorul, cele două lesbiene l-au lăsat pe copil în dureri atroce, temându-se de reacția cadrelor medicale și ale asistenților sociali. După ce l-au găsit mort, cele două femei nu au sunat imediat la numărul de urgență, pentru că au trebuit să demonteze cușca din casă. Care cușcă? Cea în care îi țineau legați și goi - uneori, pe ceilalți doi băieți pe care îi luaseră în plasament. Asta când nu îi obligau să mânânce excremente de câine sau propria vomă. Cele două femei au încercat, de fapt, să dea vina pentru moartea copilului pe unul dintre cei doi, forțându-l pe unul dintre ei să-și bage pumnul în gura băiețelului mort, pentru a se găsi urme de ADN care să "confirme" faptul că el l-ar fi ucis.

Din fericire însă, anchetatorii au deslușit cazul și cele două „mame” și-au primit pedeapsa. Într-un caz recent din Statele Unite, un homosexual și-a ucis cu brutalitate partenerul, după care a mărturisit, pe facebook, că a făcut-o din dragoste. Același criminal spunea cu altă ocazie că „Sunt Dumnezeu. Pot da viață și o și pot lua”.Probabil era și el adeptul sloganului purtat prin centrul Bucureștilor, zilele astea, cum că iubirea nu se revizuiește.

Acestea sunt doar câteva cazuri. Poate ați observat că în presa "quality" din România nu transpiră decât știri pozitive despre homosexuali și lesbiene. În schimb, dacă iei la puricat presa din Occident și din SUA, se găsesc și altfel de știri.Mai greu, dar se găsesc. Inutil să precizez că niciunul din aceste cazuri nu a fost prezentat la Pro TV, cea mai nocivă televiziune din România. În schimb, mancurții s-au activat rapid când a sărit domnul Vișki cu acuzațiile împotriva Coaliției pentru Familie.

Toate acestea demonstrează două chestiuni:

1. Activiștii pro-homosexualitate din România sunt ipocriți când vorbesc de toleranță și acceptare, dar în același timp încurajează și practicile violente, protejați fiind de mass-media.

2. Violența și viciile, în general, nu țin cont de sexul persoanei și nu sunt apanajul familiei naturale sau al heterosexualilor. Atracția față de persoane de același sex NU face o persoană mai virtuoasă, mai blândă sau mai atentă cu cei din jur, așa cum fariseic sugerează activiștii pro homosexualitate din România.

P.S. Între timp, CCR a amânat din nou să se pronunțe în cauza celor doi homosexuali care cer să li se recunoască "mariajul" și în România. Este incredibilă lașitatea acelor judecători, care, deși nu au niciun argument juridic să le dea dreptate celor homosexuali, se tem totuși să se pronunțe. Nici Curtea de Justiție a UE, nici legislația națională și nici UE nu obligă statul român să-și încalce propriile norme pentru a recunoaște ce nu a recunoscut niciodată. Și totuși, judecătorii de la CCR se tem să spună ceea ce știm cu toții: nu există un drept la căsătorie homosexuală.

Când se va vindeca acest neam de lașitate?