ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Luna aceasta se împlinesc 30 de ani de când pretindem că ne-am despărțit de comunism, precum și 72 de ani de la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947. Acest act samavolnic a constat în strivirea statalității Regatului României și înlocuirea ei cu Republica, o organizare statală complet străină istoriei și culturii de două ori milenare a poporului român, scria Valerian Stan în decembrie 2019.

Timp de trei decenii, după 1989, conducătorii României n-au fost obligați de nimeni – iar ei s-au ferit cu multă și subînțeleasă grijă – să se poziționeze, oficial, față de samavolnicia din decembrie 1947 și față de urmările ei de până astăzi. 

În virtutea dreptului constituțional la petiționare, recent m-am adresat principalelor autorități statale cerându-le, în principal, abrogarea Legii nr 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară și revenirea la situația de dinaintea pretinsei adoptări a acestei Legi; Legea este în vigoare și în prezent. Adoptarea ei – prin care comuniștii locali, unelte ale ocupantului sovietic, au încălcat practic tot ce s-a putut încălca din punct de vedere constituțional și legal, astfel cum va fi arătat în continuare – a survenit la numai câteva ore de la abdicarea forțată a Șefului Statului, Regele Mihai I.

Integrată comunității euro-atlantice, România poate conta astăzi pe solidaritatea partenerilor ei. Suntem încurajați de recenta Rezoluție a Parlamentului European, din 19 septembrie 2019, referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei. Rezoluția deplânge consecințele pe care Pactul Hitler-Stalin l-au avut și continuă să-l aibă în privința României, și invită inclusiv statul român „să efectueze o evaluare clară și principială a crimelor și actelor de agresiune comise de regimurile totalitare comuniste și de regimul nazist”. Privim de asemenea încurajați la consolidarea constantă a relațiilor cu Statele Unite ale Americii. La scurt timp după ce a fost numit ambasador în România, d-l  Adrian Zuckerman a făcut declarații care ne dau o bucurie și un optimism probabil mai mari ca niciodată: „Președintele Trump” […] „are o mare prietenie pentru România. Cred că relațiile cu România or să se dezvolte mult mai mult în viitorul apropiat. America este un mare prieten al României și cea mai bună țară din lume.”

Autoritățile publice cărora m-am adresat cu petițiile amintite sunt Parlamentul, Președintele României și primul-ministru. Prin lege, raportat la data petițiilor, fiecare dintre ele are ca termen maxim de răspuns 31 ianuarie 2020, în caz contrar fiind deschisă calea unei acțiuni judiciare care să le oblige la răspunsul prevăzut de Constituție și lege. 

Întrucât abdicarea forțată a Șefului Statului a fost determinată, efectiv, de primul-ministru de la acea dată, iar Legea nr 363 din 30 decembrie 1947 a fost adoptată, prin abuz și fraudă, de către Parlamentul de atunci, autoritățile deplin competente astăzi să revoce acele acte samavolnice sunt de asemenea primul-ministru și Parlamentul.  

La data la care vor fi primite răspunsurile, voi reveni cu noile informații.

                                                                             *

Mai jos se află cele trei petiții, iar la finalul acestora documentul „Considerente de ordin istoric și constituțional privind lovitura de stat de la 30 decembrie 1947”, document rezumând câteva dintre principalele argumente ale fundamentării demersurilor pe care le-am făcut.


From: Valerian Stan [mailto:…] 
Sent: Sunday, December 15, 2019 6:28 PM
To: 'cabinet.presedinte@senat.ro'; 'srp@cdep.ro'
Subject: Catre Parlamentul Romaniei

Domniei Sale
Domnului Teodor-Viorel MELEȘCANU 
Președintele Senatului
cabinet.presedinte@senat.ro 

Domniei Sale
Ion-Marcel CIOLACU
Presedintele Camerei Deputaților
srp@cdep.ro 

Domnilor președinți,

Istoriografia română și cea mondială sunt unanime în concluzia că instaurarea regimului comunist și consecințele acestuia în România au fost extrem de grave. Este de asemenea unanim apreciată ca fiind justificată definirea acestui regim drept  „ilegitim și criminal” (am citat din Discursul președintelui României  în cadrul ședinței Parlamentului român din 18 decembrie 2006, pe marginea Raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România). Pasul decisiv în instaurarea acestui regim în România, aflată sub ocupația comunist-sovietică, l-au constituit falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, respectiv abdicarea forțată a Regelui Mihai și adoptarea prin fraudă, în cursul aceleiași zile, a Legii nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română. Cu privire la alegerile amintite, Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România din 2006 consemneză că „au reprezentat o fraudă electorală imensă, care a permis PCR și aliaților săi să facă un pas important spre obținerea monopolului puterii” (p. 39). Același Raport (p. 41) a concluzionat și cu privire la actul din 30 decembrie 1947: „Pe  data de 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice și, în aceeași zi, a fost anunțată crearea Republicii Populare Române”).

Un număr de informații în plus cu privire la cele două acte din 30 decembrie 1947, informații care probează caracterul lor samavolnic, anti-constituțional și ilegal, sunt cuprinse în documentul pe care vi le anexez – „Considerente de ordin istoric și constituțional privind lovitura de stat de la 30 decembrie 1947” (parte a acestor informații se constituie și în argumente suplimentare, de fapt și de drept, pentru fundamentarea solicitărilor obiect al petiției de față).

Față de cele de mai sus, și față de motivările cuprinse și în documentul atașat – la 72 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1947, și la 30 de ani de la prăbușirea comunismului din România – vă solicit, dumneavoastră și celor două camere ale Parlamentului:
     1.-să constatați caracterul anti-constituțional și nelegal al abdicării forțate a Regelui Mihai I și să declarați acest act ca atare;
     2.-să abrogați Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română;
     3.-să repuneți în vigoare Constituția de la data de 30 decembrie 1947 și să o amendați în scopul punerii ei în acord cu situația de drept și de fapt din România de la data prezentei petiții;
     4.-să suiți pe Tron pe moștenitorul desemnat de către fostul Șef al Statului forțat să abdice la data de 30 decembrie 1947.

Cu aleasă considerație,
Valerian Stan                                                            


From: Valerian Stan [mailto:...] 
Sent: Sunday, December 15, 2019 7:49 PM
To: 'procetatean@presidency.ro'
Subject: Catre Presedintele Romaniei

Domniei Sale
Domnului Klaus IOHANNIS
Președintele României
procetatean@presidency.ro 
Domnule președinte,

Istoriografia română și cea mondială sunt unanime în concluzia că instaurarea regimului comunist și consecințele acestuia în România au fost extrem de grave. Este de asemenea unanim apreciată ca fiind justificată definirea acestui regim drept  „ilegitim și criminal” (am citat din Discursul președintelui României  în cadrul ședinței Parlamentului român din 18 decembrie 2006, pe marginea Raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România). Pasul decisiv în instaurarea acestui regim în România, aflată sub ocupația comunist-sovietică, l-au constituit falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, respectiv abdicarea forțată a Regelui Mihai și adoptarea prin fraudă, în cursul aceleiași zile, a Legii nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română. Cu privire la alegerile amintite, Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România din 2006 consemneză că „au reprezentat o fraudă electorală imensă, care a permis PCR și aliaților săi să facă un pas important spre obținerea monopolului puterii” (p. 39). Același Raport (p. 41) a concluzionat și cu privire la actul din 30 decembrie 1947: „Pe  data de 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice și, în aceeași zi, a fost anunțată crearea Republicii Populare Române”).

Un număr de informații în plus cu privire la cele două acte din 30 decembrie 1947, informații care probează caracterul lor samavolnic, anti-constituțional și ilegal, sunt cuprinse în documentul pe care-l anexez – „Considerente de ordin istoric și constituțional privind lovitura de stat de la 30 decembrie 1947” (parte a acestor informații se constituie și în argumente suplimentare, de fapt și de drept, pentru fundamentarea solicitării obiect al petiției de față). 
Față de cele de mai sus, și față de motivările cuprinse și în documentul atașat – la 72 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1947, și la 30 de ani de la prăbușirea comunismului din România – vă solicit respectuos să vă adresați Parlamentului României cu un mesaj (prevăzut de art. 88 din Constituția României) prin care să-i cereți:
     1.-să constatate caracterul anti-constituțional și nelegal al abdicării forțate a Regelui Mihai I și să declare acest act ca atare;
     2.-să abroge Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română;
     3.-să repună în vigoare Constituția de la data de 30 decembrie 1947 și să o amendeze în scopul punerii ei în acord cu situația de drept și de fapt din România de la data prezentei petiții;
     4.-să suie pe Tron pe moștenitorul desemnat de către fostul Șef al Statului forțat să abdice la data de 30 decembrie 1947.

Cu aleasă considerație,
Valerian Stan                                                                          


From: Valerian Stan [mailto:…] 
Sent: Sunday, December 15, 2019 6:24 PM
To: 'drp@gov.ro'
Subject: Domnului prim-ministrul al României

Domniei Sale
Domnului Ludovic ORBAN  
Prim-ministrul României
drp@gov.ro 

Domnule prim-ministru,

Istoriografia română și cea mondială sunt unanime în concluzia că instaurarea regimului comunist și consecințele acestuia în România au fost extrem de grave. Este de asemenea unanim apreciată ca fiind justificată definirea acestui regim drept  „ilegitim și criminal” (am citat din Discursul președintelui României  în cadrul ședinței Parlamentului român din 18 decembrie 2006, pe marginea Raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România). Pasul decisiv în instaurarea acestui regim în România, aflată sub ocupația comunist-sovietică, l-au constituit falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, respectiv abdicarea forțată a Regelui Mihai și adoptarea prin fraudă, în cursul aceleiași zile, a Legii nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română. Cu privire la alegerile amintite, Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România din 2006 consemnează că „au reprezentat o fraudă electorală imensă, care a permis PCR și aliaților săi să facă un pas important spre obținerea monopolului puterii” (p. 39). Același Raport (p. 41) a concluzionat și cu privire la actul din 30 decembrie 1947: „Pe  data de 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice și, în aceeași zi, a fost anunțată crearea Republicii Populare Române”).

Un număr de informații în plus cu privire la cele două acte din 30 decembrie 1947, informații care probează caracterul lor samavolnic, anti-constituțional și ilegal, sunt cuprinse în documentul pe care vi le anexez – „Considerente de ordin istoric și constituțional privind lovitura de stat de la 30 decembrie 1947” (parte a acestor informații se constituie și în argumente suplimentare, de fapt și de drept, pentru fundamentarea solicitărilor obiect al petiției de față).

Față de cele de mai sus, și față de motivările cuprinse în documentul atașat – la 72 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1947, și la 30 de ani de la prăbușirea comunismului din România – vă solicit, dumneavoastră și Guvernului pe care îl conduceți:
     1.-să constatați caracterul anti-constituțional și nelegal al abdicării forțate a Regelui Mihai I și să declarați acest act ca atare;
     2.-să inițiați abrogarea Legii nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română;
     3.-să inițiați repunerea în vigoare a Constituției de la data de 30 decembrie 1947 și amendarea acesteia în scopul punerii ei în acord cu situația de drept și de fapt din România de la data prezentei petiții;
     4.-să inițiați suirea pe Tron a moștenitorului desemnat de către fostul Șef al Statului forțat să abdice la data de 30 decembrie 1947.


Cu aleasă considerație,
Valerian Stan                                                                          
 

Considerente de ordin istoric și constituțional privind lovitura de stat de la 30 decembrie 1947
 
I. Considerente privind neconstituționalitatea

Pentru a da o aparență de legalitate abdicării forțate a Regelui Mihai, survenită în cursul zilei de 30 decembrie 1947, în seara aceleiași zile, membri ai Partidului Comunist Român au convocat o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română. Membrii Parlamentul se aflau în vacanță parlamentară, iar deputații erau plecați în circumpscripții pentru perioada 20 decembrie-20 ianuarie. În aceste condiții, o adunare legal constituită, conform Constituției și Regulamentului Camerei, nu se putea face în aceeași zi întrucât nu existau, pe de o parte,  o hotărâre legală de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, iar pe de altă parte timpul fizic necesar pentru revenirea deputaților în București.
Cu toate acestea, s-a improvizat adunarea cerută, prin numeroase încălcări ale legii. Totodată, Camera nu avea prerogative de revizuire a Constituție (prin care era stabilită și forma de guvernământ a statului). În aceste condiții, în seara aceleiași zilei de 30 decembrie au fost publicate în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) Legea nr. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română și Legea nr. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române, ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947.
În consecință, neconstituționalitatea Legii nr. 363/1947 a constat mai ales în aceea că revizuirea Constituției în privința formei de guvernământ a fost făcută prin violarea Legii fundamentale în vigoare la data de 30 decembrie 1947. Relevant este de asemenea și că Legea nr. 363/1947 s-a întemeiat (art. 1) pe pretinsa abdicare a Regelui Mihai, abdicare survenită în fapt în condițiile unei lipse totale a consimțământului Șefului statului. El a fost amenințat cu uciderea altora, respectiv a 1.000 de tineri dintre cei arestați la o manifestație pro-regală. 

Alte aspecte ale neconstituționalității (deopotrivă și ale nelegalității) actelor de la 30 decembrie 1947 sunt menționate la punctul următor

II. Considerente privind nelegalitatea

La data de 30 decembrie 1947, în România a avut loc abdicarea forțată a Șefului Statului român, Regele Mihai I, abdicare survenită în fapt în condițiile unei lipse totale a consimțământului acestuia. Regele a fost amenințat cu uciderea altora, respectiv a 1.000 de tineri dintre cei arestați la o manifestație pro-regală. Abdicarea Regelui și lichidarea forțată a monarhiei din România au fost decise la întrunirea Cominform-ului din septembrie 1947 și s-au produs sub ocupația comunist-sovietică asupra României și cu intervenția brutală și ilegitimă a ocupantului comunist-sovietic. Cei care au determinat abdicarea forțată a Șefului Statului au inclus în actul de abdicare formula de abdicare pentru sine și pentru urmașii săi la Tron, formulă fără valoare juridică sau constituțională întrucât în dreptul privat nimeni nu poate renunța pentru altul, iar în dreptul public succesiunea la Tron nu era lăsată la libera voință a titularului, ci era reglementată prin norme specifice.

În seara aceleiași zile de 30 decembrie 1947, în care s-a produs abdicarea forțată a Șefului Statului, membri ai Partidului Comunist Român au convocat o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română. Membrii Parlamentul se aflau în vacanță parlamentară, iar deputații erau plecați în circumscripții pentru perioada 20 decembrie-20 ianuarie. În aceste condiții, o adunare legal constituită, conform Constituției și Regulamentului Camerei, nu putea avea loc în aceeași zi întrucât nu existau, pe de o parte,  o hotărâre legală de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, iar pe de altă parte timpul fizic necesar pentru revenirea deputaților în București.

Cu toate acestea, s-a improvizat adunarea cerută, prin numeroase încălcări ale legii. Totodată, Camera nu avea prerogative de revizuire a Constituție (prin care era stabilită și forma de guvernământ a statului). În aceste condiții, în seara zilei precizate a fost publicată în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) Legea nr. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română.

Această Lege a fost adoptată prin încălcarea Constituției și legilor în vigoare la data precizată, în principal după cum urmează:

1.-prin Lege s-a procedat la o revizuire a Constituției în vigoare la acea dată, cu privire la forma de guvernământ, acțiune care a violat Legea fundamentală; Adunarea Deputaților era o adunare legiuitoare ordinară, iar nu una constituantă, și, în consecință, nu se putea pronunța asupra problemelor constituționale și a schimbării formei de guvernământ, conform Decretului regal nr. 2218 din 13 iulie 1946 contrasemnat de prim-ministrul Petru Groza (art. 17:  „Adunarea Deputaților nu va putea proceda, nici în total, nici în parte, la revizuirea Constituției”);
2.-Legea s-a întemeiat (art. 1) pe pretinsa abdicare a Regelui Mihai, abdicare survenită, astfel cum am arătat, în condițiile amenințării Șefului statului cu uciderea altora;
3-din chiar Procesul verbal de ședință a Adunării Deputaților (publicat în Monitorul oficial, P.III, Dezbateri parlamentare, nr. 33 din 20 ianuarie 1948) rezultă încălcarea Regulamentului interior al Adunării Deputaților (publicat în Monitorul oficial, nr. 50 din 1 martie 1947), între altele:
     3.1.- nu s-a făcut încrederea în apelul nominal al deputaților (art. 35);
     3.2.- nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți (art. 34);
     3.3.-au fost votate două proiecte de lege care nu figurau pe ordinea de zi, ordine de zi care de altfel nici nu a existat (art. 35) – legile care, deși nu figurau pe ordinea de zi, au fost votate prin numeroase și grave încălcări ale Constituției și altor acte normative, erau Legea nr 363/1947, respectiv Legea nr. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române;
4.-proiectele celor două legi nu au avut expuneri pe motive și nu au fost examinate în prealabil de către comisiile parlamentare (art. 71);
5.-nu a fost consultat în prealabil Consiliul Legislativ (art. 74);
6.-au fost încălcate dispozițiile Decretului regal nr. 2218 din 13 iulie 1946, care reitera art. 49 alin. II din Constituția din 29 martie 1923: „Un proiect de lege nu poate fi adoptat decât după ce s-a votat articol cu articol”; din Procesul verbal al ședinței Adunării Deputaților rezultă inclusiv această gravă încălcarea a legii și Constituției.

Istoriografia română și cea mondială definesc actul de la 30 decembrie 1947 drept o lovitură de stat. Aceeași apreciere este cuprinsă și în Raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România din 2006 (p. 41: „Pe  data de 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice și, în aceeași zi, a fost anunțată crearea Republicii Populare Române”). Constituția din 1866 a introdus în România Monarhia constituțională, formă de guvernământ de care poporul român a fost lipsit în mod ilegal începând cu pretinsa adoptare a Legii nr. 363 din 30 decembrie 1947 de către un "stat” impus cu forța, în mod ilegitim, de către ocupantul străin, printr-o grupare politică rezultată din falsificarea alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946.  Istoriografia română și cea mondială sunt de asemenea unanime cu privire la falsificarea alegerilor din 1946. De asemenea, cu privire la aceste alegeri, Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România din 2006 consemnează că „au reprezentat o fraudă electorală imensă, care a permis PCR și aliaților săi să facă un pas important spre obținerea monopolului puterii” (p. 39).

Principala consecință a Legii criticate (și care s-a constituit într-unul din actele loviturii de stat din 30 decembrie 1947) a constat în aceea că Statul dictatorial comunist român, susținut de Statul dictatorial comunist-sovietic de ocupație, a deposedat poporul român – inclusiv pe bunicii, pe părinții mei, și pe mine și pe copiii mei, chiar și în prezent – de organizarea statală pe care acesta și-a ales-o în mod democratic și constituțional, și a impus cu forța o organizare statală cu totul străină și contrară întregii tradiții politice, statale și culturale – multiseculare – a acestui popor. Drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor români – inclusiv ale bunicilor și părinților mei, precum și ale mele și ale fiilor mei – au fost violate samavolnic. Dintre aceste drepturi și libertăți fundamentale – garantate de Constituția violată prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 – se numără:

     a).-libertatea conștiinței, libertatea învățământului, libertatea presei, libertatea întrunirilor, libertatea de asociație (art. 5); 
     b).-libertatea individuala (art. 11);
     c).-dreptul de proprietate (art. 17) – violarea acestui drept a avut și are consecințe inclusiv prin aceea că, în perioada dictaturii comuniste, începând cu anul 1955, subsemnatul (și ulterior și copiii mei), am fost lipsit de proprietățile confiscate bunicilor și părinților mei (cu toții foști țărani înstăriți); subsemnatul și copiii mei suportăm aceste consecințe și în prezent; 
     d).-libertatea conștiinței (art. 22) – subsemnatului mi-a fost interzis să urmez Academia militară din cauză că fratele meu era preot;
     e).-libertatea de a comunica și publică idei și opinii (art 25);
     f).-etc.

Legea nr. 363/1947 se află în vigoare și la această dată. Ea nu a fost abrogată nici explicit, și nici implicit – sub acest din urmă aspect fiind relevante inclusiv prevederile Constituțiilor ulterioare acestei Legi, după cum urmează:
     -Constituția din 1948, art. 105 teza a II-a: „Dela data intrării in vigoare a Constituției, prin publicarea ei in Monitorul Oficial, se desființează toate dispozițiile din legi, decrete, regulamente si orice alte dispozitiuni contrare prevederilor Constituției”;
     -Constituția din 1965, art. 121: „Constituția din 24 septembrie 1952, precum si orice dispoziții din legi, decrete si alte acte normative, contrarii prevederilor prezentei Constituții, sint abrogate la aceeași data”;
     -Constituția din 1991, art. 150 alin. (1): „Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura in care ele nu contravin prezentei Constituții”;
     -Constituția din 1991, revizuita în 2003, art. 154 alin. (1): „Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții”.

Abdicarea forțată a Regelui Mihai și pretinsa adoptare a Legii nr 363/1947 au constituit pasul decisiv în instaurarea în România, pentru aproape 45 de ani, a „regimului comunist ilegitim și criminal” (regim definit astfel în cuprinsul discursului președintelui României  în cadrul ședinței Parlamentului român din 18 decembrie 2006, pe marginea Raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România).