ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În premieră și în exclusivitate, Viorel Ene, candidat la Camera Deputaților în județul Prahova al Alianței Noastre România conduse de Marian Munteanu, și președintele Asociației Victimelor Mineriadelor, aduce la cunoștința opiniei publice datele unui Dosar cheie al României - dosarul Mineriadei - și o știre ascunsă opiniei publice:

 
Monica Macovei, procuror anchetator la Mineriadă, a dat pentru prima oară cu subsemnatul la Parchetul Militar, pe tema implicării sale în sângeroasele evenimente din iunie 1990. Însă, la fel ca în cazul lui Ion Iliescu, presa nu a fost anunțată iar ea, aflată într-un proces în care tocmai i s-a recunoscut calitatea de "procuror-anchetator" la Mineriadă,  a tăcut mâlc. Dacă Dosarul se finalizează, Ion Iliescu, "liberalul" Petre Roman și acoliții lor, deja inculpați, pot petrece următorii 20 de ani la pușcărie pentru "crime împotriva umanității".

Viorel Ene, povestea unei lupte de-o viață pentru dreptate și justiție

S-a pregătit pentru filozofie, dar nu avea dosar bun de partid, așa că a ajuns la inginerie. A fost participant activ la Fenomenul Piața Universității – și de acolo i s-a tras totul. Avea oleacă de barbă, în '90, și figură "dubioasă" de tânăr intelectual drept care pe 14 iunie minerii l-au prins la Universitate și l-au luat la omor. Un cadru de miliție i-a făcut și poză, să fie, în timp ce o încasa. Peste ani fotografia a fost de folos, a intrat la dosarul Mineriadei (foto). Bătut cu ranga bestial, tânărul viitor inginer a ajuns "legumă", într-un spital din RFG, unde a zăcut aproape doi ani, în semicomă. Der Spiegel, Europa Liberă, Amnesty l-au băgat în seamă, statul  lui Iliescu și ai lui sau "societatea civilă" formată tot din oamenii regimului, nu. 

Soția i-a fost alături zi de zi și l-a reînvățat să vorbească, pentru că răngile care i-au spart capul au afectat niște centri nervoși, memoria și centrul vorbirii. Chirurgii și medicii germani i-au salvat viața și l-au readus între oameni. Deși a primit imediat viză de America și de Germania a ales să se reîntoarcă în țară și să lupte pentru pedepsirea vinovaților de Represiunea sălbatică ordonată de Ion Iliescu. De peste 20 de ani se ocupă de Dosarul Mineriadei, a strâns mii de probe și mărturii, a organizat mitinguri și proteste, a scris nenumărate petiții, plângeri penale, a învățat elemente de Drept, a devenit un fel de avocat al poporului bătut de hoardele feseniste și a fondat Asociația Victimelor Mineriadei. Uriașul Dosar al Mineriadei, de peste 320 de volume, zeci de mii de pagini, i se datorează în mare parte. Asemena multora din cei care sunt alături de Marian Munteanu, în 26 de ani nu a renunțat niciodată la idealurile Pieței Universității 1989- 1990. (Alexandru Anghel)

Domnule Viorel Ene, ce va determinat să intrați în politică după 26 de ani de activitate civică?
Viorel Ene: De peste 20 de ani mă ocup de aflarea adevărului privind Mineriada din iunie 1990 și pedepsirea vinovaților. Am cunoscut sistemul bolnav și murdar al statului fesenist - pentru că fesenist a rămas - în profunzimea lui. Ei bine, m-am săturat. Cum zice și Marian Munteanu - venim să facem curățenie! Alianța Noastră România este singura formațiune care este în mod clar și direct o continuatoare a luptei din decembrie 1989 și a Fenomenului Piața Universității. Nu vedeți că de peste 26 de ani ne lovim de aceiași comuniști vopsiți și, acum, și de progeniturile lor? Cu toții deveniți milionari și milardari peste noapte. Or noi ce ceream în Piața Universității? Fără comunism! Fără activiști comuniști și securiști! Aceasta era cheia. Dacă s-ar fi aplicat Punctul 8 de la Timișoara altfel ar fi arătat România azi. Gândiți-vă că noi ceream integrarea în structurile euro-atlantice în '90! Dacă Marian Munteanu nu ar fi fost aproape omorât de mineri, încarcerat ilegal și apoi blocat prin sistemul securistic ani de zile, România ar fi fost azi una dintre cele mai puternice state ale Europei și Donald Trump nu l-ar fi invitat la Casa Alba doar pe Viktor Orban ci și pe Marian Munteanu. 
 
Interesantă perspectivă. De altfel, mi-aduc aminte că însuși Congresul SUA a dat o rezoluție pentru eliberarea lui Marian Munteanu atunci... Dar cum interpretați acuzațiile aduse azi lui Marian Munteanu?
Viorel Ene: Ticăloșii ale sistemului securist-kaghebist. Vă întreb eu pe Dvs, că sunteți ziarist. Cum s-a numit ziarul "Adevărul" înainte?
"Scânteia"!
Viorel Ene: Și al cui era?
 Al PCR. Ziarul central al propagandei de Partid.
Viorel Ene: Și PCR-ul cine l-a inventat?
 
Dacă mergem la origini... KGB-ul, respectiv NKVD-ul.

Viorel Ene: Păi vedeți? Și, să zicem că Dvs ați fi un investitor care ați investit peste 50 de ani într-o structură. Ați da-o pe gratis după 50 de ani? Ziarul a fost "rebrănduit" în '90 după Pravda-ul sovietic. Și așa a rămas până azi indiferent ce proprietari de fațada a avut. Adevăratul stăpân a rămas același. Vă mai zic ceva: știți că Silviu Brucan a fost redactor-șef la Scânteia? Și mai știți că Silviu Brucan a "redebutat" democratic în '90 în revista "22" a GDS, organizație căreia el personal i-a dat sediul lui Nicu Ceaușescu din Calea Victoriei - unde n-au plătit chirie statului niciodată - și unde el l-a adus pe Soros să finanțeze "societatea civilă"? Știți cumva că primul președinte al GDS a fost și primul președinte al Fundației Soros, Alin Teodorescu - acuzat de foști ofițeri ai SRI că a fost agent ungar -, personaj care a fost și primul "șef de cancelarie" din România - a lui Adrian Năstase, același premier PSD care a făcut GDS-ul "organizație de utilitate publică" beneficiară de fonduri direct de la stat? Ei bine, cele două ziare păstorite de Brucan - recunoscut agent KGB - fosta "Scânteie" și "22", sunt cele care l-au atacat cel mai vitriolic pe Marian Munteanu. E, vedeți cum se leagă? Eu am un singur lucru să le spun agenților propagandiști de azi și bieților naivi care le cad în plasă: în noaptea de 13 iunie 1990, când studenții deja primiseră informația că spre București se îndreaptă trenuri cu mineri, Marian Munteanu și colegii săi din Universitate și Arhitectură au decis să rămână în Facultăți și să le apere de hoardele minerești. Chiar și cu prețul vieții. Și, așa cum știți, n-au fost prea departe să și le piardă. Îi invit pe toți acești dezinformatori să se imagineze, chiar și pentru o secundă, cu o secure deasupra capului. Ei bine, aceste edificii de "moralitate", Ramona Ursu de la "Pravda" sau Andreei Pora de la "22" tocmai aceasta au încercat să personifice acum: securea minerului Deneș Domokoș deasupra candidaturii lui Marian Munteanu. Au uitat că Marian Munteanu a sfidat moartea. Darămite niște cucoane agitate, una dovedită în instanță ca "tiristă" pe centura presei și alta dată afară de la Hotnews pentru plagiat.

Domnule Viorel Ene, povestiți-ne vă rugăm cum a început investigația Dvs în Doasrul Mineriadei și de ce este atât de importantă munca la care v-ați înhămat de atâta vreme?

Viorel Ene: Vreme de mai bine de două decenii specialiștii intoxicării de teapa unui Tismăneanu și din cercul neokominternist fondat de Silviu Brucan, agent KGB, cel care a creat Centrala GDS, din care face parte Monica Macovei, au țesut o adevărată cabală pe tema evenimentelor recente ale istoriei nosatre, o operațiune ce poartă numele de” prelucrarea istoriei” – de fapt falsificarea istoriei. Dosarele ce privesc implicarea agenturii KGB a lui Ion Iliescu, între care se numără și Dosarul Mineriadei, un dosar cheie al Justiției românești au fost tergiversate, mușamalizate și mistificate vreme de mai bine de un două decenii. 

Asociația Victimelor Mineriadei și-a adus contribuția în vederea deslușirii ițelor acestui controversat episod al Justiției românești. Organizația este singura asociație legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfințare (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, tragerea la răspundere a vinovaților, despăgubiri materiale și morale pentru victime. Am pus la dispoziția procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele și datele necesare procesului juridic. Am adus la cunoștința opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informații relevante cu privire la vinovați. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) față de instituțiile implicate în tergiversarea Dosarului.
S-au executat adevărate operațiuni de intoxicare și dezinformare a opiniei publice în care s-au întrebuințat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanți de vârf ai Statului din Justiție și din alte instituții.
Situația acestui Dosar, malversațiunile, presiunile și manevrele efectuate de reprezentanți de vârf ai statului român, implicați direct, aruncă o pată rușinoasă asupra credibilității României ca stat de drept. 

Iliescu și ai lui ne-au mâncat 25 de ani din viață

Dar după atâți ani nu s-ar putea invoca iertarea, cum a sugerat acum vreun an președintele Iohhanis, referindu-se la anii 90? Cităm: "Astăzi s-au împlinit 25 de ani de la evenimentele dramatice din anul 1990, când, la București, sediile partidelor istorice și ale ziarelor critice la adresa Puterii au fost atacate și devastate de mineri, iar protestului civic i s-a răspuns cu ură și violență. Reprezentanți ai Puterii de atunci au instigat unele categorii sociale împotriva altora, cât și a celor care își strigau nemulțumirea. Imagini cu Bucureștiul acelor zile, preluate de presă internațională, au reprezentat o pată pe obrazul tinerei noastre democrații. Îmi doresc ca pacea și solidaritatea dintre noi să ne facă să iertăm acele momente, dar să nu le uităm”, a scris președintele Klaus Iohannis pe contul de Facebook, anul trecut.

Viorel Ene: "Îmi doresc ca pacea și solidaritatea dintre noi să ne facă să iertăm acele momente, dar să nu le uităm" – este un racord pentru cei care-și mai amintesc sintagma preferată a lui Ion Ilici Iliescu - concordia.
De fapt de ce să-l iertăm pe Ilici? De ce să-i iertăm pe cei ce ne-au distrus țara și viețile? A devenit Klaus Iohanis vreun pastor, în loc de președinte, garant al respectării Legii? Iertarea este un termen creștinesc ce nu se poate aplica unui bolșevic de frunte ca Ilici, despre care știm că nu are nici un Dumnezeu, așa că nu văd registrul referențial în care se poate face un astfel de Apel prezidențial fastidios, redundant, ce miroase a ipocrizie ieftină...
Iertarea e nobilă până la un punct, dar ceea ce trece de acel punct miroase a neputință, teamă, labilitate, mânărie, codoșlâc. Într-un stat normal, fărădelegea se pedepsește, nu se iartă - nu putem schimba registrul discursului primului om în stat într-unul ce face trimitere la iertarea păcatelor, când de fapt nici până azi autorii fărădelegilor nu s-au căit. 
Nu ne va da nimeni cei 25 ani furați din viața noastră - a generației de sacrificiu - dar fie și simbolic, Ion Ilici Iliescu merită pus la locul lui - la coșul de gunoi al istoriei.
Așteptăm de un sfert de secol pedepsirea criminalului cu mâinile roșii de sângele românilor, Ion Iliescu, pentru impulsionarea spiritului civico-justițiar al procurorilor care au dat până acum nesfârșite NUP-uri găștii lui Ilici.
Dacă invocăm (și) registrul creștin al iertării trebuie numaidecât știut că acordarea iertării presupune mai întâi mărturisirea crimei și implorarea iertării. Ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii 25 de ani. Criminali de teapa lui Ilici nu se căiesc, sunt infuzați cu ură drăcească.
Iliescu este cel care a confiscat visele șii speranțelor tuturor românilor, a distrus și batjocorit două generații. Iar complicii săi încă sunt activi.
Chiar zilele trecute Monica Macovei a fost chemată la Parchetul Militar să dea cu subsemnatul, pe data de 25 noiembrie iar procurorii în loc să ne anunțe așa cum o prevede legea au acoperit-o, a venit pe șest.
Astăzi am fost la Parchet și m-am certat cu procurorul de caz care încalcă dispozițiile legale – este evident că protejarea Monicăi Macovei se face cu ordin de foarte de sus.
Noi am cerut încă din 2015 anchetarea fostei procuroare ce consemna că n-a văzut nimic deosebit la Lagărul de la Măgurele, unde colegii dumneaiei anchetau cu părul. Evident se protejeză între ei și acum.

Iată documentul:
Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 cere pedepsirea Monicăi Macovei
10 iulie 2015
Către: PARCHETUL GENERAL
În atenția: Domnului Procuror General Nitu Teodor
 
Ene Viorel, George Roncea, împreună cu Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, reprezentată de președinte Viorel Ene, cu sediul în str. Batiștei nr. 11, scara B, etaj 1, sector 2, București. – În nume propriu, precum și în calitate de mandatar al victimelor mineriadelor, prin prezență vă solicităm să dispuneți infirmarea soluției de neincepere a urmăririi penale în dosarul penal nr.751/P/2005, soluție dispusă în data de 31 mai 2006 și care nu ne-a fost comunicata oficial nici până în prezent.
Plângerea penală se referea la procurorii Parchetului București care în perioada 14-18 iunie 1990 au făcut cercetări abuzive asupra celor deținuți ilegal în Unități militare, la Măgurele și Școala de Poliție Băneasa. Toate faptele ce s-au petrecut în aceste unități militare reprezintă încălcări flagrante ale prevederilor Convenției împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante – asumata și semnată de România la ONU.
Soluția de neincepere semnalata se referea doar la Tuculeanu Alexandru, Ghibanescu Horia, Dinu Emil Dumitru, Buneci Petre, Păun Ovidius, Vladascu Cristian, Leanca Valentin, Vartires Adrian.
Menționăm că echipa de procurori era formată din 20 de anchetatori procurori printre care și procuror Monica Macovei.
În virtutea acțiunii de redeschidere totală a dosarului represiunii din iunie 1990 – MINERIADA vă solicităm să infirmați și soluția mai sus menționată de care am luat cunostiinta doar în urmă cu puțin timp prin adresa fără număr din data de 29.04.2015 semnată de Procuror șef Secție CAMELIA SUTIMAN.
Președinte (A.V.M.R.) – Ene Viorel / Investigator - George Roncea

Puțină lume cunoaște istoricul Dosarului, poate ne oferiți acum o imagine cuprinzătoare, de la sursă.

Viorel Ene: Formarea "Dosarului Mineriadei iunie 1990” este poveste lungă, sper să nu vă pierd pe parcurs.
Până la înființarea Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar unic privind Represiunea din iunie 1990. Inițierea primei părți a acestui Dosar a avut loc imediat după ieșirea din Lagărul de la Măgurele a fraților Roncea care au strâns la sediul Ligii Studenților primul set de declarații și mărturii, au colaborat cu procurorul militar Mihai Popov în vederea clarificării nevinovăției lui Marian Munteanu, acuzat în mod fals de fapte grave pentru care risca să primească 15 ani de privare de libertate. 
Tot frații Roncea au adus la cunoștința instituțiilor internaționale, de la Amnesty Internațional la IGFM și Freedom House elementele principale ale Dosarului Represiunii ordonate de Ion Iliescu. Ca urmare a presiunilor internaționale există astăzi acest Dosar, nu ca urmare a probității și dedicației pentru dreptate și Justiție a magistraților români.

Ulterior, datorită eforturilor A.V.M.R. singura asociație legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfințare (1996), identificarea agresorilor, identificarea victimelor, tragerea la răspundere a vinovaților, despăgubiri materiale și morale pentru victimele mineriadelor s-a ajuns la comprimarea mai multor dosare create alandala și scoaterea la lumină a acestui Dosar cheie al Justiției românești ce a fost tergiversat, mușamalizat și mistificat vreme de mai bine de un deceniu și jumătate.

În data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format "Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili și militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovați de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor.
 Inițial dosarele au fost repartizate către Secția Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către Secția Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul, Mineriada 1991”. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 și 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.

Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât și ale reprezentanților ziarelor, asociațiilor și instituțiilor devastate de mineri și de activiștii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secțiile de poliție, Poliția Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului București, etc. Unde zăceau în nelucrare de mulți ani).

De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat inițial Secția Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov și echipa sa.
Au fost audiate peste 800 de parți vătămate și s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate și mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990).
Cercetările păreau să se desfășoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului "Țigareta ÎI”, "Dosarul Mineriadei iunie 1990” fiind abandonat.
În urma nenumăratelor solicitări și demersuri făcute de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol și încredințat unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea și procurorul militar Surdescu Gheorghe. 

Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de președintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susținut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns președinte asumându-și public fenomenul Pieței Universității și angajându-se că vor fi soluționate "cu celeritate” Dosarele Revoluției și Mineriadei. Cum s-a ținut de promisiune știm cu toții astăzi. 

Adrian Sârbu a vrut să detoneze Balconul Universității

Despre extinderea Dosarului, morții de la Străulești și victimele prin împușcare ce ne puteți spune?
Viorel Ene: Nici până astăzi Parchetul nu are în dosar obiectivul cercetării ascunderii morților din 13-15, la Străulești și Dumnezeu mai știe unde or fi fost aruncați.
În data de 17 oct. 2016, a fost înaintat un memoriu de către George Roncea către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, solicitându-se extinderea cercetărilor în Dosarul cu nr. 47/P/2014, ceea ce a cerut și AVMR în mai multe rânduri. S-a precizat că niciun apărător al A.V.M.R. nu a fost înștiințat cu privire la audierea suspecților și nu a putut fi prezent la audierea acestora. Mai grav, audierea suspecților s-a executat fără înregistrarea audio - video și fără să se specifice motivul concret pentru care aceste mijloace prevăzute expres în Codul de procedură penală lipsesc.
În baza art 322 CPP a fost solicitată extinderea urmăririi penale cu privire la persoane ce în mod cu totul nejustificat figurează doar ca martori în Dosar sau nu figurează deloc deși au avut un rol important în Represiunea sângeroasă din iunie 1990 
- Generalul Pavel Abraham.
- Kuki Borislavski, cumnatul securist al lui Petre Roman Neulander care a condus minerii în Facultatea de Drept și apare și în imagini.
- Generalul Zaharia Toma fost șef la Secția 10, din Piața Unirii unde bătea de rupea cu bulanul reținuții ilegal din Piața Universității, ajuns prim-adjunct al ministrului de interne. 
- Răzvan Theodorescu, complicele lui Iliescu la diversiunea televizată. 
- Cristian Tudor Popescu (zis CTP), Lelia Munteanu, Octavian Știreanu, Andrei Pleșu – personaje care în ziarele Adevărul și Azi au incitat la crimă și au legitimat teroarea, 
-Adrian Sârbu, șeful de cabinet al lui Petre Roman care vroia să pună dinamită sub Balcon, 
-colonelul Truțulescu cel care a coordonat acțiunile diversioniștilor cercetași de la Buzău și l-a torturat cu o bâtă cu cuie pe actorul Dragoș Pâslaru, 
-șefii de la așa numită Unitate doișiunsfert, urmașii fostei SMB, Securitatea Municipiului București, ai căror subordonați au pus foc în tot orașul pentru a legitima intervenția în forță, subordonați identificați de ziaristul Ioan Itu, în Tinerama, cu grade și funcții și fotografii clare. Acțiunea lor este confirmată de secvența interceptată din dialogul Chițac și Diamandescu în timp ce își comunicau prin radio, pe 13 iunie că "dăm foc la autobuze așa cum ne-am înțeles cu domnul președinte”,
-Doru Viorel Ursu, ministrul de interne din data de 14 iunie 1990, citat doar ca martor, 
-toți liderii FSN ca aparat politic de stat în dirijarea, transportul și hrănirea minerilor, 
-procurorii din iunie 1990, inclusiv Monica Macovei care consemna la vremea aceea că în Lagărul de la Măgurele, totul era cât se poate de în ordine, deși acolo s-au petrecut fapte abominabile, s-au torturat oameni sub directa supraveghere a cadrelor militare și a procurorilor. În ce mă privește la Măgurele am fost anchetat de procurorul Emil Dinu, fost ofițer de securitate, cel care a fost un adevărat tartor al instrumentării abuzive a dosarelor celor reținuți și arestați ilegal.
-liderul de sindicat de la IMGB, George Costin, cel care a atacat cu masele sindicale Arhitectura în ziua de 13 iunie,
-Teodor Mărieș, părtaș al planului de legitimare a Represiunii, prin acțiunile sale provocatoare precizate deja în numeroase declarații și materiale de presă accesibile public.
De asemenea s-a cerut audierea lui Miron Mitrea, fost vicepreședinte PSD, ministru, cadru de frunte al organizației patronată de Ion Iliescu.

Cu privire la victimele prin împușcare, acesta a devenit martor cu totul neașteptat, după 26 de ani. Fostul ministru PSD Miron Mitrea a publicat recent o carte intitulată” Confesiuni electorale. 1996-2014” unde sunt incluse cu lux de amănunte dezvăluiri importante despre secvențele uciderii unor oameni prin împușcare, surprinse, ca martor ocular, alături de alți martori, în timpul nopții de 13 spre 14 iunie 1990. 
...” după ce am stat de vorbă și cu unul dintre liderii noștri care asistase la începutul incendiului de la Poliția Capitalei, am început să înțeleg adevărul în toată grozăvia lui.
Trebuie să spun că văzusem și filmările făcute de secretarul general (n.r. – Nea Vlase, secretarul general al Sindicatului Șoferilor din România) în după-amiaza precedentă. (...) Ceea ce era foarte grav pe acea filmare era uciderea cu sânge rece a doi bărbați tineri, în imediata apropiere a Ministerului de Interne. Deși filmarea era neprofesionistă se vedea cum doi oameni sunt împușcați, la interval scurt de timp, cum cadavrele lor sunt luate rapid de la locul faptei și duse într-o direcție necunoscută.

Modul rapid și organizat în care s-a intervenit pentru luarea cadavrelor, nu lăsa niciun dubiu asupra organizării minuțioase a acțiunii. Mai mult, pe bandă erau surprinși și criminalii. Deși filmați de departe, pe o clădire, cred că era o policlinică, dacă îmi amintesc bine, erau doi bărbați care se uitau în jos, la manifestanți. Unul avea în mână un obiect care, în mod cert, era o pușcă. Când au văzut că populația i-a descoperit, au dispărut. Am avut certitudinea că totul a fost regizat pentru a isteriza manifestanții. Și s-a reușit, aceștia vandalizând clădirea Ministerului de Interne ", scrie Miron Mitrea, din pușcărie.
Cum de i-a revenit memoria după un sfert de secol, la Poarta Albă? 
Mister.
Mega mister e și de ce Parchetul Militar nu l-a solicitat să vină să detalieze povestea.
 
Păi poate ne detaliați dvs povestea...

Viorel Ene: Imediat, vă arăt acum câteva file din Dosarul construit de AVMR.
În dimineața zilei de 14 iunie, la ora 5.00, au ajuns în București peste 10.000 de mineri, continuând să sosească alte și alte garnituri. În total la București s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstrație de forță fără precedent adresată bucureștenilor ce trebuiau cumințiți.
În jurul orei 5.30, în Piața Universității a năvălit hoarda de mineri înarmați cu răngi și securi. Au pătruns în clădirea Universității și în Institutul de Arhitectură. Clădirile au fost cercetate de la subsol până în pod, în căutare de efecte legionare ocazie cu care au fost sparte biblioteci, laboratoare, aparatura, și o grămadă de capete de studenți. Sediile ziarelor "Dreptatea”, "România liberă” și ale partidelor istorice au fost devastate. În raidul lor asupra Capitalei, minerii au înhățat peste 1500 de bucureșteni. Majoritatea arestaților au fost duși la unitatea militară Măgurele, unde au trăit un adevărat infern.
Acest lung șir de violente s-a soldat cu peste 900 de răniți, dintre care 500 au avut nevoie de spitalizare. În ceea ce privește numărul real al morților, acesta rămâne necunoscut. Oficial, s-a avansat numărul de șapte morți, dintre care cinci decedați prin împușcare. Din investigațiile noastre, alte zeci de morți au fost făcuți dispăruți.
Zeci de morți în gropi comune
 
Despre dezinformările legate de suma morților s-au mai lămurit lucrurile la Parchet?

Viorel Ene: Nici vorbă. Toate încercările de deculpabilizare a minerilor pornesc de la afirmația că minerii nu au împușcat oameni. Perfect adevărat! Minerii NU AU ÎMPUȘCAT, CI AU OMORÂT OAMENI: cu bâte, ciomege, răngi, topoare, furtunuri, lanțuri și alte arme demne de arsenalul călăilor Evului Mediu; i-au bătut cu bestialitate, i-au călcat în picioare, le-au spart capetele, împrăștiindu-le creierii pe asfalt, au bătut femei gravide cu bocancii în pântec, au zdrobit mânuțele copiilor care au dat cu pietre în ei, au ars fețele morților cu acid, au violat, au incendiat, au terorizat sute de mii de oameni; beți morți, minerii au năvălit și în cartierele locuite de țigani, intrând în case, furând și bătând la întâmplare bărbați, femei, copii.

Minerii nu atacau niciodată singuri, ci numai în haită: echipați fiecare cu câte 5-6 arme, săreau câte 10-15 pe un singur om, dădeau cu sete, cu toate armele din dotare, până când omul atacat - bătrân, femeie, copil, bărbat - cădea la pământ, după care îl loveau cu bâtele și cu bocancii peste tot; în final, îl aruncau, ca pe un sac, în mașini pentru a fi duși în lagărele de la Băneasa sau Măgurele. Și totul se petrecea sub privirile, încuviințările și, de multe ori, ajutorul "oamenilor de bine", al milițienilor, securiștilor, activiștilor FSN și altor persoane angajate ale instituțiilor Statului Român.

Am aici, în fața mea o mărturie a unui membru GID, Grupul Independent pentru Democrație, al cărui președinte este astăzi și el susținător al Alianței lui Marian Munteanu. În ziua de 14 iunie, pe la prânz, Paul Ștefan, membru GID, era în zona fântânii de la Universitate. În fântână se aflau deja multe trupuri însângerate. A văzut cum minerii au adus, dinspre Batiștei, 5 sau 6 corpuri - însângerate, arse, înnegrite, lovite, cu hainele rupte - pe care le târau ținându-le de picioare, capetele oamenilor fiind constant izbite de asfalt. Șocant era faptul că toate aceste persoane, inuman distruse, despre care nu-și putea da seama dacă mai trăiau sau nu, aveau fețele înnegrite sau arse cu acid. O doamnă în vârstă, aflată prin apropiere, care a privit mai insistent această scenă macabră, a fost lovită de un mâner cu celebrul furtun cu piuliță la capăt, căzând imediat secerată la pământ. 

Tot pe 14 iunie, Iulian Cornățeanu a fost arestat pe stradă de către mineri (pentru că luase apărarea unei doamne mai în vârstă, pe care minerii o loveau cu furtunul peste sâni) și dus în curtea Asociației 21 Decembrie, unde există un fel de comandament al armatei, format din 6-7 soldați (care efectuau și percheziții) și condus de un medic militar cu grad. El a fost predat, precum un obiect, acestui medic, care primea telefoane de la mineri, cărora le dădea ordine și indicații; se vedea că armata având autoritate clară asupra minerilor. 

La câteva săptămâni de la mineriadă, câțiva studenți la medicină efectuaseră cercetări în Cimitirul Străulești II și au povestit câtorva membri GID că au descoperit acolo 2 tranșee cu aproximativ 78 de morți neidentificați - decedați în perioada 13-17 iunie 1990. Au mai existat și alte persoane - ziariști, fotoreporteri, studenți - care au efectuat cercetări și fotografii la Institutul de Medicină Legală și la Cimitirul Străulești. În august-septembrie 1990, sub semnătura lui Eugen Dichiseanu, ziarul România Liberă a publicat, într-un serial de 10 episoade, o anchetă asupra acestui subiect. 

Cercetările, efectuate de ziaristul Eugen Dichiseanu și lideri ai Ligii Studenților, respectiv echipa condusă de George Roncea, au descoperit mari nereguli, inadvertențe, neglijențe, deficiențe de organizare dar și încercări de neprezentare de probe în funcționarea instituțiilor implicate în gestionarea situației morților fără identitate: Poliția, Procuratura, IML, Primăria Municipiului București. Pe post de acar Păun a fost atunci IPS (Întreprinderea de Prestări Servicii) care nu ar fi asigurat transportul corect al morților neidentificați de la IML la cimitir. Groparii de la Străulești povesteau că într-unele dintre sicrie erau și câte 2 cadavre de neidentificați! Vice-primarul capitalei (care negase că ar știut ceva despre înhumări) semnase niște acte legate de necesitatea rezolvării problemei neidentificaților de la Morgă și se și deplasase la Străulești; pentru data de 29 iunie fuseseră săpate, în mare grabă, la Străulești, două șanțuri comune, în care au fost înhumați mai mult de 40 de morți neidentificați, care nu figurau în fișele Poliției; IML păstra chiar și 7-8 luni morți neidentificați dar fără a le asigura evidența - cu amprente, fișe, fotografii - corelată între mai multe instituții implicate.

Din câte am aflat noi, din păcate, ancheta s-a încheiat în momentul în care investigațiile au ajuns la Medecins sans Frontieres, organizație care preluase, cu autospecialele sale, mai mulți dintre răniții și morții din 13-15 iunie 1990.
În contul morților represiunii începută din 13 iunie 1990 sunt puși totdeauna numai cei morți atunci, pe loc. Nimeni nu a cercetat ce s-a întâmplat cu răniții, câți dintre ei au mai trăit și cât? Nimeni nu a cercetat câte dintre femeile gravide, bătute sălbatic cu bocancii în abdomen (în mod special în abdomen!) au mai născut.. și dacă au mai născut copii vii, în ce stare fizică și psihică erau acei copii.

Au existat doctori care au dat anumite declarații despre zecile de oameni tratați sau operați de grave traumatisme cranio-cerebrale la "Secția de Neurochirurgie" a Spitalului nr. 9 din București, dintre care 60 au murit în câteva luni. Azi, însă, nimeni nu mai vorbește; în discuții particulare, un domn doctor ne-a spus că multe persoane din lumea medicală bucureșteană au cunoștință despre aceste decese, dar că nu au curajul să vorbească.
Adevărul poate fi aflat prin cercetarea arhivelor și a persoanelor aflate la conducerea multor instituții: Institutul de Medicină Legală, Direcția Sanitară a Municipiului București, Primăria, Direcția Cimitirelor, a Crematoriului Cenușa sau prin cercetarea registrele de gardă ale spitalelor bucureștene (unele registre au dispărut, altele au filele rupte).
De frică, lehamite, silă și scârbă față de tot ce s-a întâmplat în acești ani, dar și neîncredere totală în instituțiile statului și în justiția română, mulți oameni refuză să vorbească - și despre revoluție și despre mineriadă. Prea mulți martori incomozi ai evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 și din timpul anului 1990 ba au fost împușcați în ceafă sau în frunte, ba au fost călcați de o mașină pe trecerea de pietoni, ba au fost bătuți sălbatic, ba și-au găsit casa ori mașina sparte, ba au fost găsiți "sinuciși" cu ștreangul de gât (ca Gigi Gavrilescu). 
Mulți dintre cei care au fost arestați ilegal și anchetați în stil și în condiții staliniste în lagărele Securității de la Măgurele și Băneasa și-au recunoscut anchetatorii în posturi mari în administrațiile "democratice" ale anilor ce au urmat sângeroaselor războaie civile din 1989 și 1990. Și când "poporul suveran" vorba "golanilor" îl alege de 3 ori, în mod liber și democrat, pe cel care a însângerat România, ce încredere și speranță mai poți avea? 
 
Să sperăm că poporul s-a mai deșteptat, dle Ene! Noi vă dorim succes în alegeri!
Viorel Ene: Să ne ajute Dumnezeu! Cu permisiunea Dvs, pentru că ActiveNews este o veritabilă agenție de știri pe care o așteptam demult să apară, o să vă ofer în exclusivitate Rechizitoriul întocmit de noi în Dosarul Mineriadei, rechizitoriu pe care l-am transmis sub diverse forme și Parchetului Militar. Sperăm că procurorii de azi nu vor acționa tot ca cei de ieri, la ordin, pentru a îngropa, din nou, Dosarul și ai albii pe acoliții lui Iliescu și instrumentele lor, dintre care nu trebuie să îi uităm pe cei de teapa Monicăi Macovei.

EXCLUSIV: Rechizitoriul Asociației Victimelor Mineriadei în privința evenimentelor sângeroase din 13 - 15 iunie 1990

Puterea neocomunistă de la București (președintele Ion Iliescu, alături de guvernul Petre Roman) a contribuit, datorită revărsării de violență și barbarie din acele trei zile, la crearea unei imagini teribile a României în întreaga lume. FSN camufla în realitate, nucleul dur al fostului aparat de partid și al celui securist, cu orientare spre Moscova. Tot Aparatul este vinovat de toate aceste crime, iar vârfurile ce au instigat la crimă, sunt: 
- Ion Iliescu și Petre Roman (pe atunci președintele, respectiv primul ministru al României) împreună cu toți membrii partidului FSN, guvernului și administrației FSN implicați în represiuni (miniștrii de interne, armată, transporturi, prefecți, primari, etc.) 
- Președinții și persoanele din conducerea Televiziunii Române, a Radiodifuziunii Române, a ziarelor Azi, Adevărul, Dimineața - pentru instigarea la război civil, dezinformarea și manipularea opiniei publice
- Conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate în represiune, a regionalelor CFR și a tuturor celor implicați în instigarea și transportarea miilor de mineri și muncitori la București.
- Procurorii-anchetatori care, în fața crimelor contra umanității la care erau martori, nu au făcut nimic pentru eliberarea persoanelor nevinovate răpite și închise ilegal în condiții de Auschwitz și maltratate continuu la Unitățile militare de la Băneasa și Măgurele, unde Monica Macovei declara nonșalant că "nu a văzut nici o violență".
Până în prezent, Asociația Victimelor a reușit să identifice clar 6 dintre victime: Mocanu Velicu Valentin (22 ani), muncitor la IOR, împușcat în fața la MI - adus la Urgență pe 13.06.'90, ora 19,40; Lepadatu Mitrita (23 ani), paznic la Direcția pentru transporturi poștale - București, împușcat în fața la MI; Drumea Dragoș (20 ani), muncitor I.C.L. Alimentară, sector 3 - împușcat în zona Romarta Copiilor, în ziua de 14 iunie, în jurul orei 3,20; Dunca Gheorghiță (40 ani), împușcat în fața la MI pe 14 iunie dimineața - dus la Spitalul MI, transferat la Spitalul Clinic de Urgență, unde a decedat; Ioniță Vasile (43 ani) - înjunghiat în zona Televiziunii, pe 14 iunie, în jurul orei 1,30; Suciu Nicolae (58 ani), funcționar IPIU - București - ridicat din zona Arhitecturii și adus decedat la Spitalul Clinic Municipal.
13-15 iunie 1990 – 60 de morți peste cifra oficială

Mărturia Dr. D.G, medic la Spitalul Municipal din BUCUREȘTI

"Începând cu noaptea de 13 iunie 1990 când cei câțiva zeci de manifestanți care-și petreceau noaptea în "Piața Universității” au fost bătuți bestial de sute de polițiști, care i-au încercuit în ziua de 13 iunie când au fost lupte de stradă (de data aceasta cupolitistii în minoritate) și mai ales în zilele de 14 și 15 iunie, când minerii, impreunacu polițiști și securiști deghizați au bătut un mare număr de oarmeni, la "Secția de Neurochirurgie” a Spitalului nr. 9 din București au fost aduși sute de oameni cu "traumatism cranio-cerebral provocat prin lovire cu corpuri dure”.
Numărul lor depășea câteva sute. Majoritatea cereau să nu fie înregistrați și, după un prim ajutor, părăseau camera de gardă. Peste 150 au fost însă reținuți prezentând traumatisme grave, cu alterarea stării de conștiință. Dintre aceștia, aproximativ 60 au decedat la un interval de timp mai scurt sau mai lung, unii după ce au fost operați. Majoritatea erau loviți în regiunea cefei și unii prezentau urme de lovire și în alte regiuni ale corpului.
Nimeni nu făcut ulterior nici o anchetă în privința acestor decese, tratate ca morți naturale, în spital, registrul în care au fost înscriși cei decedați, la intrare, a dispărut! Comunicatele oficiale prezintă cifra de 6 morți, toți decedați pe stradă și sute de răniți. Nimeni nu a întrebat ce s-a întâmplat cu cei răniți și nu a fost condamnat nimeni pentru ranirea lor.

Astea sunt faptele pe care le cunosc vi le comunic în speranța ca cei vinovați vor fi pedepsiți până la urma”
Am citat din Florin Matrescu, Holocaustul Roșu, București, 1998, p.158.

Manipularea și dezinformarea din jurul cazului Dan Voinea

Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu și generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu bună știință legea, ținând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. 
Participarea să la celebrul "proces” al lui Ceaușescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare. 
Desemnarea sa a aparținut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un perosnaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziția sa actuală. Soția lui Dan Voinea, Liliana, fondatoare GDS, alături de alți conspiratori moscoviți din Ceata lui Brucan, este într-o strânsă relație cu Daniela Stana, fața celui mai vechi și bun prieten al lui Iliescu, Traian Crețu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidențial, Corina Crețu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu (o buleandră). Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracțiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia. 

Tatăl Danei Stana și al Corinei Crețu a fost un apropiat atât al soției generalului Dan Voinea, cât și al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editură la care Traian Crețu și-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică). În anul 2004, Corina Crețu a inaugurat în județul Sălaj, la Năpradea, o școală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian Crețu au fost prezenți Ion și Nina Iliescu și, nu în ultimul rând, Liliana și Dan Voinea. 
Dan Voinea și-a creat în decursul anilor o rețea de suporteri în presă și în rândul unor organizații mai mult sau mai puțin civile.

Agenții provocatori, turnători ai miliției

A alimentat câțiva ziariști aleși pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj față de restul jurnaliștilor (cu încălcarea flagrantă a legii). Deasemenea utilizând așa ziși "revoluționari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obținut imaginea unui general asistat și susținut prin presiune publică de "revoluționari” și "societatea civilă”.

Generalul Dan Voinea și-a format, chiar în interiorul asociațiilor revoluționarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Mărieș, cocoțat la șefia unei asociații cu sprijinul deschis al generalului Voinea. Teodor Mărieș a fost liderul unei fantomatice organizații – Alianța Poporului -, în timpul desfășurării manifestației din Piața Universității, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. 
Considerat un provocator aflat în slujba Poliției și al organelor FSN, Teodor Mărieș a fost izolat de către organizațiile Pieței Universității. Organizatorii Pieței Universității l-au suspectat de la bun început pe Mărieș și gruparea sa că are misiuni diversioniste. Organizația pe care o coordona a fost controlată de fostul șef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod și a brigăzii de foști securiști a fost compromiterea mesajului Pieței Universității – nonviolent și pașnic, prin instaurarea unui spirit autarhic și anarhic și prin inițierea unor acțiuni provocatoare. Mărieș a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenției în forță împotriva manifestanților Pieței Universității. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenților de la Universitate și Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizația lui Teodor Mărieș și-a strâns pe șest catrafusele și s-a pus la adăpost. Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituției cu un grup violent. 

După consumarea evenimentelor a fost învinuit și găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării și a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiați acoliți ai lui Ion Iliescu, și-a retras plângerea împotriva lui Mărieș. Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenția publică. Ulterior Mărieș a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizații – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 12 ani. Susținerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieș a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Voinea. 

Că este așa, o demonstrează și faptul că în timp ce membrii AVMR se aflau în instanță, în procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise în Parchet ca Mărieș conduce un grup de revoluționari, care protestează de zor în fața Parchetului, pentru a-l susține pe Dan Voinea! Mărieș a fost acuzat cu probe de revoluționari din orașele-martir ale României "de impostură dar și de luare de mită, falsuri și nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Mărieș – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociației revoluționarilor – că "cerea, ca să dea drumul dosarelor de revoluționar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluționar autentic”. Tot presa a dezvăluit că același Teodor Mărieș își umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, "închiriind” locația Asociației 21 Decembrie, ilegal, Baroului București (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuși șeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată șeful grupului de avocați care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta și pe Teodor Mărieș în diferite cauze juridice.

Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituționala a decis să treacă dosarele revoluției și mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uită e că d-l general a fost cel care a amânat soluționarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.
 
George Costin, pușcăriașul, cel cu fabrica de certificate avizate de generalul Voinea

Cei care sunt – la vedere, în vârful "frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie 1989, și George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăușilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenții de la Arhitectură. O organizație fantomatică – „Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acțiuni de proteste de stradă împotriva, deciziei Curții Constituționale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu și celor din jurul său”. 

După ce au anunțat o serie lungă de proteste ale societății civile libere, "noiigolani” au dispărut în ceață. Organizația amintită s-a creat tot în preajma lui Mărieș, odată cu subita să reîntoarcere în București, dintr-un județ aflat la granița cu Ucraina. S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât și instituțional – la adresa Președinției în principal, printr-o grupare formată din doi foști consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan și Antonie Popescu – disimulați sub titulatura de membri ai Ligii Studenților – deși nu aveau căderea de a se intitula reprezentanți ai fostei organizații studențești – și prin câteva persoane aflate în zona GDS și Alianța Civică – instituții care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaști al generalului Voinea, găzduindu-l deseori și oferindu-i suport mediatic. 

Grupul menționat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susținerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată președintelui României, președintelui Comisiei Europene, președintelui Parlamentului European, vicepreședintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiție, precum și Curții Constituționale. Autorii somației solicitau Curții ca, prin soluția să, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competența acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea, până la definitivarea cercetărilor. 

Unul dintre motivele pentru care a fost susținut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului președinte Emil Constantinescu, foștii consilieri și angajați ai președinției din acea perioadă susținând și azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă. 
Am selectat dintre alegațiile unor dintre ziariștii care au făcut parte din frontul de sprijin al generalului Voinea, datori acestuia din diferite motive. Bulgărele dezinformării și intoxicării a crescut și a fost mutat inclusiv în spațiul instituțional și deoarece, până în acest moment, nimeni nu a pus cap la cap faptele, în desfășurarea lor cronologică.

Cronologia Dosarului -  "Soluția" NUP-ului din 1998 data întregului dosar 160/P/1997

Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de președintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susținut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns președinte asumându-și public fenomenul Pieței Universității și angajându-se că vor fi soluționate "cu celeritate" Dosarele Revoluției și Mineriadei. Cum s-a ținut de promisiune știm cu toții astăzi.
În decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus soluția de Neincepere a Urmăririi Penale (N.U.P.), în data de 16.09.1998, decizie supervizată și aprobată de către procurorul militar Dan Voinea, șef al Secției Militare din Parchetul General.

În urma solicitării de infirmare a soluției, a numeroase proteste și mitinguri organizate de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, a presiunilor mediatice și ale opiniei publice, a nenumăratelor demonstrații (inclusiv audiență la Președintele României Emil Constantinescu), soluția de Neincepere a Urmăririi Penale a fost infirmată și s-a redeschis dosarul în data de 14.10.1999, după un an de tergiversări.

Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea și colonelului procuror militar Vasile Doana.
Procurorul militar Dan Voinea a împărțit dosarul în 4 dosare și anume: dosarul 74/P/1998; 75/P/1998; 76/P/1998; 77/P/1998:
1. Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin împușcare ale victimelor: Lepadatu Mitrita, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghe, Drumea Dragoș și a altor 18 răniți prin împușcare.
2. Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilități de stat, ce se presupune că au dispus sau acceptat ca la soluțiunile de restabilire a ordinii publice să participe, alături de organele abilitate și unele categorii ale populației civile (în special mineri), deși legea și Constituția nu permitea asemenea cooperări.
3. Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalității statelor de plată întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală.
4. Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decât cel comunicat oficial, respectiv 100 - 160 în loc de 6.

Primul Rechizitoriu parțial trimis pe instanță

De dosarul 74/P/1998 s-a ocupat în principal procurorul militar colonel Vasile Doana. Acest dosar a fost instrumentat și trimis în instanță în data de 18.05.2000. Au fost puși sub acuzare pentru infracțiune de instigare la săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, numiții: general în rezervă, Chitac Mihai, fost ministru de interne; general în rezervă, Andruta Gheorghe, fost adjunct al ministrului de interne; colonel în rezerva Cătălin Traian, fost șef al secției de pază și control acces în sediul Ministerului de Interne; colonel în rezervă, Costea Dumitru, fost comandant al Batalionului de Jandarmi Ploiești; colonel în rezervă, Constantin Vasile, fost ofițer activ din cadrul Comandamentului Trupelor de Parașutiști; lt. col. Protopopescu Marian din cadrul U. M. 0209 București; lt. col. Badiu Marian; mr. Patulea Cristinel și mr. Petcu Gabriel (toți trei din U.M. 0756 Ploiești); precum și lt. Ferentz Marian din U.M. 0223 București și plt. Maj. Axinteoaiei Mircea-Romica din U.M. 0248 București, care au ordonat și executat să se tragă cu armamentul din dotare și cu muniție de război asupra populației civile neînarmate.

În perioada 2000-2003, acest dosar s-a judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde judecătorii au hotărât retrimiterea dosarului la Parchetul General Secția Militară pentru suplimentarea probelor. Procurorul Dan Voinea în mod intenționat a trimis la instanță un rechizitoriu prost întocmit deși existau probe decisive pentru inculparea vinovaților. De menționat ca procurorul militar generalul Dan Voinea nu a trecut printre învinuiți și persoana președintelui Ion Iliescu.
S-a demonstrat astfel reaua credință și implicarea în apărarea infractorilor a procurorului Dan Voinea, aceeași persoană care în anul 1998 a dat soluția de NUP - Neinceperea Urmăririi Penale în tot dosarul, Mineriadei iunie 1990.
Dosarul a zăcut ulterior în nelucrare la Parchetul Militar deși procurorul Levanovici Mircea avea sarcina de serviciu să instrumenteze și soluționeze dosarele Mineriadei din iunie 1990.

Al doilea NUP în dosarul 74/P/1998

Urmărind exemplul generalului procuror militar Dan Voinea colonelul procuror militar Levanovici Mircea a propus Neinceperea Urmăririi Penale iar generalul Samoila Joarza, numit de Ion Iliescu în fruntea Parchetului Militar, imediat după venirea la putere a PSD a confirmat și supervizat soluția.

La protestele Asociației Victimelor Mineriadei soluția de N.U.P. a fost infirmată și acest dosar a fost repartizat procurorului militar colonel Viorel Siserman la care s-a adăugat și generalul procuror militar Dan Voinea deși acesta din urmă nu mai avea dreptul să instrumenteze acest dosar, deoarece o mai făcuse o dată. Manevra juridica efectuată de generalul Voinea a constat în principal din schimbarea încadrării inculpaților din instigare la infracțiunea de omor deosebit de grav la participatiune improprie, fapta deja prescrisă.

În anul 2006, premergător intrării României în UE, Monica Macovei, ministru al Justiției, în scopul armonizării Codului de Procedura Penală cu legislația europeană, modifica paragraful referitor la compententa instanțelor civile de a cerceta cazurile în care sunt cuprinși civili și militari. România pierduse deja șase procese la CEDO tocmai datorită neconcordantei Codului de Procedura Penală cu normele juridice europene. Conform viziunii europene instituția Parchetului Militar este vetusta, de inspirație sovietică și corespunde unei perioade revolute fiind condamnate general "arhaismele bolșevice ale instanțelor militare". Practica europeană arata ca procurorii militari anchetează dosare ale civililor, numai în condiții de război sau în situații excepționale.
Clasa politica și juriștii din parlament au avut cunostiinta de practică CEDO în materie, dar prin Legea 356/2006 au permis continuarea proceselor în curs cu civili de către magistrații militari. Se putea anticipa apariția unor excepții de neconstituționalitate pe această temă, iar fostul ministru al Justiției, Monica Macovei, ar fi avut obligația să prevină acest lucru.

"Cico" Dumitrescu - Amiralul KGB

În cursul anului 2007 prevederea introdusă de Monica Macovei în Codul de Procedura Penală va fi folosită în procese aflate pe rol și care implicau cadre militare și civili. Dosarul celebru al generalului SRI Ovidiu Soare care îl implică și pe fostul consilier prezidențial, contraamiralul "Cico" Dumitrescu - KGB, va fi unul dintre primele în care apărarea va ridica excepții de neconstituționalitate - care vor fi admise.

Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să predea dosarul Secției Civile din Parchetul General nesocotind Decizia Curții Constituționale nr. 610 din data de 20.06.2007, prin care dosarele în care erau implicați civili și militari, în mod obligatoriu, trebuiau să treacă la Secția Civilă.

L-a pus sub acuzare pe Ion Iliescu în momentul în care nu mai avea calitatea sa facă acest lucru, a disjuns dosarul 74/P/1998, a trimis parțial Dosarul în care era implicat Ion Iliescu la secția Civilă și a trimis restul în instanță la Înalta Curte de Casație și Justiție, încălcând grav legile în vigoare, tergiversând cercetarea și punerea sub acuzare a vinovaților. Instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat că Generalul procuror militar Dan Voinea nu avea voie să instrumenteze acest caz, deoarece mai instrumentase o dată acest Dosar.
Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Secția de Urmărire Penală și Criminalistica din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru tergiversarea soluționării dosarului.
Dosarul cu Ion Iliescu a ajuns la Secția Civilă, unde soluția de punere sub învinuire a fost infirmată de către Prim Procurorul Iacob Marius și Procurorul General Laura Codruta Kovesi, conform legilor în vigoare. La inițiativa organizației victimelor Mineriadei Procurorul General s-a sesizat în privința gravelor deficiențe ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.

"Rechizitoriul" Procurorului General Laura Codruța Kovesi, actuala șefă a DNA, la adresa procurorului militar Dan Voinea

 
Procurorul general al României Laura Coduta Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar avea o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani.

"În momentul în care a fost declinat la procurorii civili, deși s-a susținut că au fost audiate foarte multe persoane, că s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta când a venit arata cam așa: zece centimetri. Atât este dosarul care privește această cauză", a mai adăugat procurorul general.

Kovesi a scos la iveală faptul că deși nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat învinuitului, adică lui Ion Iliescu, o altă acuzație decât cea pentru care a început urmărirea penală. Practic, a afirmat Procurorul General, urmărirea penală a început pentru o stare de fapt, iar învinuitului i-a fost prezentată o acuzare pentru care nu se începuse o cercetare, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a dreptului la apărare. "Dacă într-un dosar de asemenea anvergură se fac astfel de erori de procedura, consider că este legitim să mă întreb care este rigoarea abordărilor normelor procedurale în celelalte dosare instrumentate de Secția Parchetelor Militare și de structurile sale teritoriale