ascultă articolul

Patriarhul României le-a spus credincioșilor că Nașterea lui Hristos, venirea Lui în lume, are ca scop principal sfințirea noastră. În cuvântul rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată, la Catedrala Patriarhală, în ziua sărbătorii Nașterii Domnului, 25 decembrie 2016, Părintele Patriarh a explicat tuturor că „omul nu este destinat mormântului” și că a devenit muritor datorită păcatului protopărinților noștri Adam și Eva, însă „Hristos Domnul a venit să ne dăruiască viață veșnică”.

În prima zi de Crăciun sute de credincioși au participat la Sfânta Liturghie oficiată la Patriarhie și au ascultat cuvântul Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Slujba a fost săvârșită de Preafericirea Sa alături de care a slujit și Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal.

În omilia sa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat că Mântuitorul Iisus Hristos se naște ca om din mamă fără tată, după cum din veșnicie se naște din Tată fără mamă. De asemenea, Patriarhul nostru a explicat de ce Hristos Domnul se naște din Fecioară, din umanitatea Maicii Domnului:

Se naște din interiorul umanității pentru ca să sfințească omenirea din interiorul ei, se naște în peșteră pentru ca să sfințească pământul din interiorul lui.

Ieslea din peștera Betleemului are semnificația faptului că El vine în lume pentru viața lumii și se dăruiește nouă ca noi să primim viața Lui veșnică, a mai spus Preafericirea Sa.

Hristos este pus în ieslea necuvântătoarelor lipsite de înțelepciune ca pe noi, cei cuvântători, să ne facă înțelepți. Odată ce este pus în iesle, în Betleem, care înseamnă „casa pâinii”, El, Hristos Domnul, ni se arată ca fiind pâinea cea vie coborâtă din cer care în Sfântă Euharistie ni se va dărui ca hrană pentru viața veșnică.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mărturisit celor prezenți că Dumnezeu cel veșnic se face om pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu după har. Hristos a transformat peștera din Betleem în Biserică. Prima Biserică în care Hristos este prezent este peștera din Betleem, a mărturisit Patriarhul României.

Nașterea lui Hristos, venirea Lui în lume, are ca scop principal sfințirea noastră. De aceea, Sfinții Părinți ai Bisericii au spus că Fiul lui Dumnezeu cel veșnic se face om pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu după har. Dumnezeu ia trup pentru ca omul să primească pe Duhul Sfânt. Dumnezeu se face om ca omul să devină Dumnezeu după har, ne spun Sfântul Irineu de Lyon și Sfântul Atanasie cel Mare. Coborârea lui are ca scop ridicare noastră, smerenia lui are ca scop împărtășirea noastră de slava Lui, deci El se face smerit ca să ne dăruiască nouă slava veșnică a Împărăției Cerurilor. Deci, toate le face din iubire pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Un alt aspect evidențiat de Preafericirea Sa este legătura dintre Nașterea și Învierea Domnului, surprinsă în mod deosebit de Sfinții Părinți și iconografii ortodocși. În acest sens, Patriarhul României a spus celor prezenți că sărbătoarea Crăciunului cuprinde în mod concentrat toată taina Mântuirii în Iisus Hristos.

Scutecele preînchipuie giulgiul de la Înviere, iar peștera întunecoasă preînchipuie mormântul Învierii. Deci, Hristos vine în lume, se naște din Fecioara Maria fără să îi strice fecioria după cum înviază din mormânt fără să rupă pecețile mormântului și trece prin ușile încuiate, stă în mijlocul apostolilor cărora le spune „Pace Vouă” după Învierea sa din morți. Un înger veștește aici Nașterea Domnului către locuitorii Betleemului, un înger strălucitor de lumină vestește femeilor mironosițe învierea Lui. Cu alte cuvinte, Hristos Domnul care se naște în Betleem este deja îndreptat spre cruce și înviere. Planul Lui nu este rămânerea în peșteră sau simpla vizitare a pământului, ci ridicarea noastră din păcat și moarte și înălțarea, prin Înviere și prin ridicarea Sa la Cer, în împărăția iubirii Preasfintei Treimi.

Evanghelia Duminicii Nașterii Domnului

Matei 2, 1-12

„Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind împăratul Irod, s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el; și adunând pe toate căpeteniile preoților și cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci așa este scris prin proorocul: și tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Povățuitorul, care va paște poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Și, trimițându-i la Betleem, le-a zis: mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă-L veți afla, să mă vestiți și pe mine, ca să vin și eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat și iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Și intrând în casă și văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat Lui; apoi, deschizându-și vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Dar, primind înștiințare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor”.