ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Părintele Bogdan-Cristian Danu este un om în sensul deplin al cuvântului. Slujitor al lui Dumnezeu, parohul din Negrenii de Sus (Teleorman) este și slujitor deplin al oamenilor.

Părintele Danu are grijă de 80 de suflete din localitate, cărora le dăruiește o masă caldă în fiecare zi. Mai mult, preotul ține loc și de învățător, deoarece școala a fost desființată în sat.

Părintele a construit în jurul Bisericii o adevărată tabără de ajutorare a aproapelui.

„În prezent centrul social, alcătuit din trei clădiri ridicate în jurul bisericii, chiar pe terenul din curtea bisericii, este încă în construcție. Prima clădire pe care am ridicat-o este cantina socială, care are bucătărie, sală de mese, grup sanitar, tot ce este nevoie. Este dată în folosință de anul trecut și aici se servește masa caldă. Aici se fac și parastasele celor ale căror familii nu au condiții acasă să facă un astfel de eveniment, o astfel de masă – și oricine are de făcut o pomană, și nu are condiții și spațiu, poate veni la noi. Proiectul centrului cuprinde o a doua clădire, care este ridicată în prezent „la roșu”, și urmează o a treia clădire, care va fi ridicată în anii următori, când va rândui Dumnezeu. Clădirea a doua are două cabinete medicale, două camere de cazare temporară, două săli de studiu cu sală de lectură și atelier de creație, o pivniță și o magazie de alimente. A treia clădire va fi un cabinet de mediere și un birou administrativ parohial”, a spus părintele Danu în numărul din decembrie al revistei Familia Ortodoxă.


Pe lângă orele de credință ortodoxă, părintele face și gramatică sau geografie cu micii teleormăneni.

„Proiectul vine să înflorească, oarecum, viața satului, pentru că în sat nu mai există condiții pentru un trai decent – există doar biserica și acest așezământ social, un dispensar comunal, unde vine un medic de familie să își desfășoare activitatea. Acum, biserica noastră încearcă să suplinească și școala, care nu mai este aici, a fost mutată la nivel de comună, la câțiva kilometri, unde copiii ajung cu microbuzele școlare.

Biserica aceasta și proiectul acesta, în mod special, ajută să îi facă pe oameni să înțeleagă că, de fapt, trebuie să fim serioși, trebuie să fim credincioși, trebuie să muncim, să fim harnici și să fim educați – pentru că prin acest proiect noi și educăm copiii: desfășurăm ore de Religie, facem gramatică cu ei, avem și alte activități, cum ar fi de orientare pe hartă la Geografie. Deci nu ne rezumăm numai la un prânz, noi suplinim și școala cu ce putem noi. Încercăm ca în această a doua clădire să avem „școala de după școală”, și profesorii care au ieșit la pensie, care sunt în sat și sunt încă în putere, să ne dea o mână de ajutor, încât copiii care sunt dornici de carte, dornici să învețe mai bine la școală, să fie susținuți cu câteva ore gen meditații, și să fie susținuți, cu probleme la Matematică, cu ore de studiu la Limba Română pentru examene și pentru alte lucruri care le vor folosi în viață”, a declarat părintele.

Proiectul educațional se va dezvolta odată cu finalizarea celei de-a doua clădiri a corupului social, declară părintele.


„În cadrul proiectului avem și o oră de cateheză, pe care o desfășurăm în fiecare Duminică după Sfânta Liturghie. Avem anumite teme și nădăjduim ca, odată cu finalizarea celei de-a doua clădiri, să avem și o sală amenajată cu birouri, cu bănci. Vrem să facem aici și ore de Engleză, de limbi străine, cu ajutorul unor voluntari care sunt profesori în București sau în orașele apropiate de parohia noastră. Vrem, de asemenea, să aducem aici oameni care să îi învețe pe copii meserii; vrem să facem un atelier de creație unde fetele să învețe cele ale fetelor, băieții cele ale băieților. Vorbeam cu cineva care are un atelier de croitorie să vină să le învețe pe fete, altă persoană cu care am vorbit are un atelier de încălțăminte – adică o fabrică de încălțăminte, unde se face manual încălțăminte – și să îi învețe pe copiii care, poate, vor vrea să îmbrățișeze această meserie. E foarte important, pentru că se pierd aceste meserii.
Tot timpul i-am încurajat pe copii și le-am spus că nu trebuie să rămână neapărat la stadiul la care sunt acum, pentru că ei au pomenit poate sărăcia, o lipsă de orice fel în familiile lor. Le-am spus că sunt datori să își depășească condiția prin învățătură, prin credință și prin muncă, astfel încât să ajungă să le fie cinste și mângâiere părinților, și nu să le fie de rușine”, a spus preotul Bisericii Ortodoxe Române.
 
Reacțiile sunt copleșitoare: „Sunt copii nevoiași, unii mai nevoiași decât ceilalți. Acești copii pur și simplu te înduioșează, te fac să îți dea lacrimile când sunt la masă și mulțumesc din toată inima că nu au mâncat așa mâncare bună acasă, că nu știu ce s-ar fi făcut dacă nu ar fi fost această masă caldă. Este de nedescris, este un lucru extraordinar. Așa cum merge cineva din buna lui credință și așteaptă ore în șir la sfintele moaște, și ajunge apoi să trăiască o mare bucurie, de nedescris în cuvinte, așa și noi simțim niște lucruri pe care nu le putem transmite în cuvinte.

Am avut de curând vizita unei doamne care e plecată în Italia, dar care are încă părinții în sat – de fapt doar tatăl mai trăiește, este foarte bătrân. După ce a venit acolo, la Sfânta Liturghie, am intrat pe urmă împreună la masă, și după ce le-am spus câteva cuvinte copiilor, i-am mai învățat câte ceva, ea s-a ridicat, a mulțumit și a zis că nu credea să se întâmple ceva la noi în sat, fiind posibilitățile foarte reduse, foarte mici și satul foarte defavorizat din toate punctele de vedere. A izbucnit în lacrimi, ne-a adus cuvinte de laudă – ceea ce nu era cazul, dar ea așa a simțit să se manifeste – și să spună că ne va susține și ea cu ce va putea, când va putea, cu rugămintea să îi ducem o masă caldă și tatălui ei care e văduv, e singur, are 90 de ani. Așa am făcut din momentul acela” .

Despre greutățile întâmpinate de părintele Danu, despre ajutorul primit pe facebook, puteți citi în continuare AICI.

Cei care vor să susțină acest proiect pot dona Asociației „Casa Plină” în contul BCR RO11 RNCB 0304 1502 5997 0001.
Părintele Cristian Danu poate fi contactat la numărul de telefon 0763.619.189 sau la adresa de e-mail contact@asociatia-casa-plina.ro