ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un tânăr preot, doctor în teologie și profesor de Seminar, s-a rupt de Biserica Ortodoxă Română și a deschis o dezbatere îndelung ocolită. 

După spovedania din spațiul public, Mihail Neamțu, scriitor și om politic, proaspăt membru al PNL, a oferit o replică politicoasă în care îi solicită preotului ateu să răspundă la câteva întrebări foarte importante.

„E o tragedie să te desparți de oamenii pe care i-ai îmbărbătat. Să fi soldat, să ajungi sergent, după care să ajungi locotenent, iar după asta să ajungi colonel și să le spui soldaților tăi: „Fraților! Ați luptat în zadar, ca niște proști pe un front fictiv cu niște adversari care nu există. Sau care nu sunt adversari de fapt, care sunt prietenii noștri. Să spui unor oameni că ei au trăit în minciună sau să spui tu despre tine că ai trăit în minciună 11 ani, poate luând și un salariu, poate făcând tot soiul de activități în jurul acestei vocații, cred că este tragic, cred că este zguduitor și pentru această onestitate a omului care se desparte de minciuna în care el crede că trăiește, am un cuvânt de laudă. Pentru faptul că el restituie această neliniște fără ca el să fi consumat până la capăt această neliniște, nici filozofic nu mi s-a părut că el a epuizat această cercetare, acest drum. Nici științific nu mi se pare că s-a edificat. De care parte a științei va sta? Există o știință care susține că la întrebarea privind originea universului nu putem răspunde și există o altă știință mai dogmatică care pretinde că ea uzurpă rolul filozofiei și al teologiei și prin urmare ea vrea să răspundă la toate întrebările. De partea cui vă aflați? 

Sunt multe de zis, am văzut gestica acestui om, m-am uitat la felul în care așeza cuvintele, foarte măsurat, foarte articulat. Mi s-a părut un om emoționat de faptul că rostește cuvinte care lasă urme. Să spui celor care poate i-ai dus pe ultimul drum, la groapă, ca să-și jelească morții, să le spui că nu mai există nicio consolare, că nu există niciun Dumnezeu, să le spui că ei sunt nicăieri, că ei sunt de fapt materie descompusă. Să le spui asta celor cărora le-ai ținut o predică despre consolarea Raiului e neliniștitor, e greu, e complicat. Pe de altă parte, discursul lui, care a fost justificat sub semnul acestei crize de autenticitate. Omul a spus: Nu trăiesc până la capăt credința asta. Sunt biruit de necredință. Sunt compleșit de lipsa de evidență pentru ceea ce eu mărturisesc, Crezul de la Niceea, Cartea genezei, cartea apocalipsei, alfa și omega. Hristos despre care a vorbit într-un fel aparte, nu mă convinge până la capăt. 

Am văzut și o critică socială a Bisericii și vreau să-i spun acestui om: Să nu le amestecăm. Critica socială a bisericii a făcut-o Ioan Gură de Aur, a făcut-o Antonie cel Mare. Critica implicită a unui sistem rigid, ecleziastic, au făcut-o toți cei care au mers în deșertul egiptean și de care m-am ocupat într-o teză de doctorat. Nu sunteți primul care să spună că Biserica oficială și instituțională nu e neapărat lipită de biserica vie, nu sunteți primul care să observe că există ipocrizie religioasă. Iisus a observat-o primul în critica pe care a adus-o templului, în critica pe care a adus-o unui sistem pe care de fapt de control mai mult decât de orice altceva. Ori dacă așa stau lucrurile, dacă nu sunteți primul care a criticat neajunsurile bisericii. Să vă dau un singur citat din Benedict Ghiuș: „Cea mai mare persecuție împotriva bisericii este nevrednicia slujitorilor ei”. Repet, Biserica Ortodoxă Română trece printr-o criză pe care ea o ignoră la nivelul de vârf cel puțin. Nu l-am văzut pe Patriarhul Daniel ieșind într-un dialog sau într-un interviu cu un om simplu de pe stradă, sau binențeles, cu un intelectual, cu un jurnalist. De șapte ani de zile nu l-am văzut răspunzând la întrebările pe care i le-ar pune un om obișnuit. Patriarhul Daniel nu face ce a făcut Iisus. Iisus a stat de vorbă cu oricine, cu fariseii, cu vameșii, a stat de vorbă cu femeia prostituată, a stat de vorbă cu oamenii educați. Iisus nu a respins pe nimeni și din punctul ăsta de vedere îmi dau seama că Biserica trece printr-o criză. 

Chiar dacă în același timp, Biserica poate să revendice și foarte bine o face, că este neînțeleasă, că este victima unor campanii de presă, ceea ce este și adevărat, Biserica poate să spună că faptele ei de milostenie trec nevăzute. Biserica poate să spună câteva lucruri, dar lipsa de conducere pe care o vedem azi este evidentă. Ea ajunge să se folosească de oameni politici condamnați penal pentru a căpăta un plus de influență. Eu nu știu ca Iisus să fi folosit firme de PR, nici partide politice din timpul său, când existau și atunci partide politice. 

Dragă Ilie Toader, cu asta suntem de acord. Criza există, criza transparenței este evidentă, dar asta nu evacuează problema mea și mai ales problema dumitale. Odată ce ai plecat din Biserică pentru a spune că știința rezolvă toate lucrurile, pentru a spune că problema la existența răului este cercetarea de laborator ai o anumită dificultate. Să ne explici de ce explozia cercetării științifice, care este absolut binecuvântată, care este firească, care este normală, care este legitimă, coincide cu explozia genocidelor în lumea modernă? Și genocidele trăiesc în paralel cu viețile noastre, ale celor emancipați. Există un genocid care s-a întâmplat în urmă cu cinci ani și care de cinci ani se întâmplă în Siria, în Siria de unde veneau atâția ierarhi care vizitau țările române. 

Noi ca occident am întors spatele acestei drame. Belgia, care a fost lăudată de dumneavoastră ca reper cultural și civilizațional, o imagine a prosperității, Belgia a tăcut în timpul genocidului din Ruanda. Nu s-a implicat și asta s-a petrecut acum 20 de ani. Să vorbim despre Germania care a generat genocid? Să vorbim despre Holocaust, pe care l-au acceptat ca pe o realitate și ca pe o fatalitate. Să vorbim despre Uniunea Sovietică în care milioane și milioane de oameni au fost uciși pentru că erau creștini de către mulți dintre cei care se identificau în ideologia leninistă și marxistă? Modernitatea asta plină de promisiuni. Hai să ne referim la cadavre care încă le mai putem repera. 50 de milioane de morți în Europa civilizată nu vă tulbură părinte? Profeția lui Dostoievschi din „Demonii” asupra incapacității omului de a stăpâni această pornire către crimă odată ce el se emancipează de orice sanțiune morală. 

Despre Nitze nu vreți să vorbim? Că odată ce renunțăm la tot acest esafodaj telogic al credinței, de fapt noi suntem obligați să trăim într-un soi de orizont nihilist în care ființa lucrurilor nu are temei. A fi sau a nu fi devine un lucru arbitrar fără valoare. Despre asta nu vreți să vorbim? Despre ideologizarea în spațiul occidental al identităților sexuale care ajung să sufoce orice altă formă de identitate. Un prieten care a fost în Irlanda a trebuit să facă un curs de spălare pe creier ca să înțeleagă lucruri foarte noi despre sexualitate. Vă întreb încă o dată, vi se pare că ne unifică pe noi ca specie umană sexualitatea mai mult decât aspirația către un destin veșnic sau decât credința? Pe mine credința creștină mă leagă de cel din Australia, mă leagă de cel din Africa, am îmbrățișat oameni din Africa de Sud, din Kenia, cu aceeași dragoste cu care am îmbrățișat oameni din Rusia sau din Ucraina, sau din SUA, și credința mi s-a părut că este un fapt care ne unește. Dar astăzi într-o lume a războaielor cu drone, nu vă tulbură că sunt din ce în ce mai puține lucruri care ne țin împreună și că sunt din ce în ce mai multe lucruri care justifică un război cultural? 

Am văzut tendința de a credit această lume nouă în care v-ați născut, ca într-un soi de botez ad-hoc, al minții, al rațiunii. În această lume nouă în care v-ați născut, lumea reflecției științifice și filozofice, în această lume să știți că mai există și o altă realitate. Avem foarte mulți oameni care fac bine fără să fie credincioși. Nu cred că a fi religios este în sine un lucru valoros, există și religii care sunt permeate de practici ale răului. Există religii care trebuiesc criticate și cred că un spațiu al libertății în care cuvântul are valoare este un spațiu în care mie mi se permite să critic o altă religie. Aveți datoria de a duce gândul până la capăt și întrebările trebuie puse, alea grele, alea dificile. Faptul că noi vrem să evacuăm din spațiul public experiența credinței, religiozitatea sau sacrul este o încercare fără precedent în istoria umanității. Mircea Eliade v-ar spune că nu aveți dreptate pentru că „homus religiosus” este de fapt nu o ipostază a istoriei într-o dialectică a emancipării, așa cum ne-ați sugerat.”, a spus Mihai Neamțu.  
 
PNL este al treilea partid în care Mihail Neamțu se înscrie.

Mihail Neamțu a făcut parte în anii 1990 din PNȚCD, iar în octombrie 2011 a înființat Noua Republică, formațiune care a candidat la alegerile parlamentare din 2012 pe listele Alianței România Dreaptă, care a reunit sub același însemn electoral Partidul Democrat Liberal, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și Forța Civică.