Sunt multe lucruri care au eșuat în Europa visurilor noastre!…Nici nu mai stim de ce nu ne mai regăsim acolo, uneori…
Prea multe si încurcate sunt compromisurile noastre. Prea multe si întortocheate au devenit si drumurile care nu mai duc decât spre nicăieri…
Când Germania si-a negociat reîntregirea, un mare om de stat, cancelarul Helmut Kohl, prin diplomație si tact, a reusit, în jocul strategic dintre Est si Vest, să susțină Interesul Național! Obținând ceea ce multora nici nu le venea să creadă, Reunificarea poporului german!
… Am trăit si noi atunci cu iluzia că nimic nu poate fi imposibil!... Că putem merge la fel de departe ca si visele noastre. 

Vă mai aduceți aminte? Eram si pe atunci singuri… Noi, poporul, am fost tot timpul si oriunde acelasi…
Alesii nostri, însă, pozând în marii descălecători de neam, (Când, Doamne, nu erau decât niste pitici!), se rătăciseră pe drumurile europene atunci, plângând în pumni si suspinând… Acesti tot rătăciți ne explicau persuasiv că "România si Moldova se vor regăsi cândva… În granițele Uniunii Europene!”, în veci, de-a pururea!
Interseul Nostru Național era, deci, încă de pe atunci, pe moarte…

Cu o psihologie de slugă, de majordom siret, uitat undeva, la usă, în penumbră, ce pretenții să mai ai într-o Europă, fie ea si unită?! 
Tu tot pe dinafară te găsesti…
M-am gândit, sigur, ca milioane de români, privindu-i pe gârboviții care ridicau din umeri a neputință… 

Cum poți să fii atât de josnic?! Cum poți să fii atât de las?! 
Cum poți să-ți abandonezi în totalitate trecutul, dar nu numai trecutul, ci si răspunderea față de vreun viitor?! 
Cum poți să le lasi în mâinile altora?!
… Iată că timpul a trecut si noi am rămas exact acolo de unde am pornit. Exact acolo unde am pierdut. Ba chiar, situația este si mai grea! 
Cu asemenea oameni politici, nu experimentăm decât dezastrul neîmplinirii noastre la nesfârsit.

… Trăim, la fel, de nu stiu câtă vreme, cu iluzia că Spațiul Schengen reprezintă o realizare pentru noi! 
Indiferent cine ajunge la guvernare, îsi va propune, mai întâi de toate, aceeasi fixație: să intre neapărat în spațiul Schengen! Cu orice preț! Chiar dacă lumea nici nu ne vrea acolo!… Chiar dacă noi, însusi noi, ne ferim de multe ori să vorbim de funie în casa mortului…

Suntem, însă, urcați din nou pe esafod? Ni se leagă o piatră de gât?
Iertați-mă dacă nu pot fi de acord cu ceea ce ni se inoculează în fiecare zi, programat. De ce este atât de uluitor să intri în Schengen? Curg râuri de lapte si miere pe-acolo si noi n-am aflat?!
Un conducător luminat ar fi făcut tocmai invers! Si, chiar odată cu aderarea la UE! Imediat!
Ar fi protejat granițele țării… Căci nu poți să intri –si nici să rămâi!- în UE mutilat! Nu poți nici să "integrezi” bucăți din Țara ta cu alte state, de dragul intereselor altora, să rămâi fărâmițat…

Ar fi protejat firmele românesti împotriva concurenței străine! Patrimoniul nostru cultural! Căci, dacă totul este distrus în propria ta țară, care este sensul, oricărei uniuni, atunci? 
Devenim vasali? Colonie a cuiva?! Uităm de noi?! Murim?!
Ar fi protejat Oamenii într-o Europă unită în care unii sunt bogați, iar noi suntem Săracii…
A fost vorba, vreodată, că intrăm în vreo uniune si dispărem ca popor, ca națiune, suntem asimilați de alții, cumpărați, scosi la mezat sau arătați cu degetul totdeauna pentru că nu suntem îndeajuns de ascultători si plecați?!

O stire apărută în ziare îmi dă fiori… Exasperați de refuzul Olandei de a accepta admiterea României în spațiul Schengen, decidenții politici de la noi vor să ofere olandezilor portul Constanța pe tavă!... Să le-nmoaie inima acestor europeni!

Eu sper, însă, să fie numai o glumă sinistră, căci altfel ar fi o mare greseală. 
Nu cred că românii ar înghiți-o si pe-asta! 
Nu poți să le dai extremistilor de-Afară, contra santajului, bucăți din propria ta Țară!
… În loc să-i dai afară pe cei care au venit aici să se căpătuiască, să ne acapareze existența, tu-decident politic, ne arăți că nu îți pasă dacă mai facem încă un pas spre marginea prăpastiei… care ne-asteaptă.
Nu îți pasă dacă poporul tău o duce bine sau s-a săturat de toate în acest periplu, chiar si de lalele…
Când esti pe marginea prăpastiei, să nu îți spună nimeni că nimănui nu-i pasă dacă esti bine. 
Sau dacă te stingi încet, pe dinlăuntru, uitând de tine...