Ana I., o româncă din Constanța stabilită în Stuttgart (Germania), a trecut ieri printr-o experiență pe care n-o va uita curând. Ȋn speranța că din această întâmplare vor învăța și alții, pentru a nu o mai repeta, femeia și-a spus povestea pe o rețea de socializare, cu rugămintea ca mesajul ei să fie transmis mai departe.

Este o întâmplare reală și, din păcate, repetabilă. Atenție mare cui răspundeți la telefon, atunci când sunteți apelat de pe un număr necunoscut! 

„Știi, când te uiți la știri și vezi diverse înșelăciuni, ai totuși senzația că ție nu ți se poate întâmplă. GREȘIT!! 

Azi am zis că mor de inimă. Primesc una bucată telefon de la un tip care se recomandă ca Inspector Principal Stoica Dumitru și care, cu toată părerea de rău, mă informează că mama mea, cu numele cutare și născută în data cutare (date corecte), a suferit un grav accident de circulație, în urmă căruia este la Spitalul Municipal Constanța, în stare gravă, și că nu mai are la ea telefonul mobil. Mi se înmoaie genunchii și abia respir, aritmia e la ea acasă. Mă roagă, printre păreri de rău, să rămân în telefon, să îmi facă legătură cu medicul care a primit-o în urgență. 

Medicul, Alexe Cristina, mă informează că e semi conștientă și prezintă 3 fracturi la nivelul coloanei, fractură deschisă la nivelul bazinului și că a pierdut destul sânge. Deja trecusem de starea de hiperventilare și o întreb dacă e nevoie urgentă de transfuzii. Îmi ignoră întrebarea și spune că, în cel mult 20 de min., va pleca cu un elicopter SMURD către spitalul Elias din Capitală, unde va fi operată de urgență. 

 

Problema e că asigurarea ei nu acoperă în totalitate costurile și că vor mai trebui achitați aprox. 2.000 de euro în conturile Ministerului Sănătății și că inspectorul de mai devreme îmi va da toate detaliile tehnice. Insist cu întrebarea dacă sunt cunoscute afecțiunile medicale ale mamei mele, eu știind clar că nu ar rezista unei intervenții chirurgicale sub anestezie completă, și că nu îmi amintesc denumirea completă a afecțiunii cardiace: cardiomiopatie «ceva» obstructivă. Moment în care tipa completează rapid și corect denumirea afecțiunii (analizând limbajul folosit, nemernica asta a fost cândva cadru medical sau asistentă în primire urgențe), după care mă transferă din nou la dl. Inspector. 

Buuun. Ãsta îmi spune că nu e de competența lor să facă asemenea servicii dar, dat fiind faptul că și eu, și sora mea suntem plecate din țară, ne va ajuta. Și îmi servește că trebuie să fac plata celor 2.000 de euro de urgență către minister, prin Western Union. Și întreb: cum adică? Solicit un contact din Constanța, pentru a rezolva imediat prin cunostințe situația, până ajung eu în țară. El îmi spune că doar eu pot face plata, în calitate de rudă de gradul întâi. Îi cer din nou datele lui. Zice «Stoica Dumitru, inspector principal, cu serie legitimație 1246» și că stă cu mine în telefon până ajung la un Western Union. 

 

Deja sărisem de mult de spaimă și teamă și zic «ok, dați-mi un nr. de contact și vă sun de la WU». «Nu, nu, că rămânem în telefon», că e urgent, că altfel nu pleacă elicopterul cu mama, și că poate să îmi dea un nr. de cont, dacă vreau musai să fac plata prin bancă, dar mă atenționează că transferul bancar durează 24 de ore, timp pe care mama nu îl are la dispoziție. 

Îi închid ăstuia telefonul, cu ideea fixă că, dacă e pe bune urgență, mă sună iar, și o sun pe mama pe fix. În timpul conversației cu mama, tipul a mai sunat de 3 ori. Trebuie să recunosc că până a răspuns (mama), a stat inima în mine. Când i-am auzit glasul, am început să plâng de nervi. Aflu că a sunat-o unul de la «poliție», a întrebat-o cum o cheamă și când e născută și dacă are rude apropiate plecate din țară. Amărâta asta naivă spune cum o cheamă și că are fetele plecate. Ăla îi spune că e vorba de înregistrarea noastră pentru votul prin corespondență și îi cere contactele noastre. Mama, ca o zână blândă, îi dă numele meu și al surorii mele și numărul meu de telefon. Jumătate de oră mai târziu, eu eram în pragul unui atac de cord. 

Lăsând la o parte cruzimea unei astfel de înșelătorii, a trebuit să fac instrucție cu mama, să scap de durerea crâncenă de cap, să mă opresc din tremurat și să mă abțin de la a înjură mai abitir că un șofer de TIR! Dragilor, voi cei care aveți părinți în vârstă și mai creduli. Să le spuneți clar că nici o instituție de stat (și nu numai) nu va lua contact cu ei via telefon, cerând astfel de informații! Mama nu-i o imbecilă, dar are naivitatea omului depășit de tehnologie și care funcționează social într-o inerție a unui secol trecut. Aveți grijă de ei!”