ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Arhivistul Daniel Siegfriedsohn a publicat un mesaj impresionant, însoțit de fotografiile Marii Uniri, pe care le reproducem în Galeria Foto din bază. Îl redăm integral aici:

"Alba Iulia, ROMÂNIA, 1 Decembrie 1918. Ei nu au putut fi ținuți în case de dușmanii poporului român sub pretext de gripă spaniolă sau tifos! Imagini de la Marea Adunare Națională care a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Patria-Mamă România. Fotografii document realizate de Samoilă Mârza. (...) Sutele de mii de eroi martiri Neamului, care au înfruntat atâția inamici puternici și pandemia de tifos, ne cheamă să fim demni de jertfa lor nobilă, simțim vibrația lor de dincolo de moarte! Ne-au mai rămas trei stâlpi de susținere a Patriei: Biserica, Armata și Ziua Națională pe care forțele răului vor să îi dărâme din conștiința noastră!
 
Deja s-a mers prea departe, români! Trăiască 1 Decembrie, trăiască România Mare!
 
„…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția sa stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-i da armătura teritorial-instituțională, care este statul național.” - Florin Constantiniu
 
La 14/27 august 1916, România declarase război Austro-Ungariei pentru eliberarea Transilvaniei și Bucovinei de sub jugul acestui imperiu și împlinirea visului secular de Unire al tuturor românilor într-un singur stat unitar și indivizibil. A doua zi, la 28 august 1916, ca ripostă, Germania și Turcia declarau război României. Aliata Germaniei, Bulgaria, atacă România pe 31 august fără declarație de război, pe care o va face la 1 septembrie 1916. Sudul României cu capitala București va fi ocupat pentru doi ani (1916-1918) de Puterile Centrale... În condiții grele, ostașii români au apărat cu eroism în anii 1916-1917 ce mai rămăsese din România liberă, fâșia de țară dintre Siret și Prut, prinși între inamici puternici și aliații ruși neloiali. Părăsită de ”aliații” ruși, României i se va impune așa zisa ”pace de la București” din mai 1918, prin care Germania va face cadou Bulgariei toată Dobrogea românească și Austro-ungariei linia Carpaților și Ținutul Herța (sursă de inspirație pentru harta lui Molotov în anul 1940)... La sfârșitul războiului, în data de 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei întrunit la Cernăuți va vota Unirea întregii Bucovine cu Patria sa Mamă România, după ce reprezentanții aleși ai Basarabiei au hotărât Unirea provinciei la 27 Martie și cu câteva zile înainte de 1 Decembrie - ziua Unirii Transilvaniei cu Țara!
 
”Sacrificiile României în timpul războiului. Victimile civile” de Eftimie Antonescu Secretar General al Delegației Române la Conferința de Pace de la Paris. Prefața cărții-document tradusă din limba franceză de D.S.:
 
«Sacrificiile militare ale României în Războiul de Reîntregire se ridică la 350.000 de morți reprezentând 40% din totalul soldaților mobilizați. La pierderile militare trebuie adăugate suferințele și pierderile nu mai puțin considerabile ale populației civile. Aceasta, în urma retragerii Armatei Române a trebuit să suporte în teritoriul ocupat toate violențele unui inamic feroce și să îndure toate privațiunile pe care dealtfel le-au cunoscut chiar și locuitorii din teritoriile neocupate unde în lipsa inamicului, ”aliații” noștri ruși și-au luat sarcina să ne facă viața grea. Slăbită de privațiunile și epidemiile teribile – urmare inevitabilă a acestor privațiuni, populația civilă românească a plătit din plin tributul său. În timp ce militarii cădeau pe front, în spatele frontului răniții contractau tifosul exantematic și gripa infecțioasă care făceau mari ravagii atât printre răniți cât și printre civili și medici, surorile de caritate și infirmierii care îi îngrijeau.
 
450.000 de civili morți în timpul războiului - 5,5% din populația totală a țării, reprezintă sacrificiile civile cu care România a plătit realizarea parțială a revendicărilor sale juste, și sunt mărturia irecuzabilă a colaborării poporului român la marea cauză apărată de aliați.
 
Dar trebuie adăugat că aceste pierderi nu epuizează seria suferințelor populației românești. Actele contrare legilor războiului și ale umanității, precum bombardarea orașelor deschise de către aeroplane și tunuri, execuțiile sumare, asasinatele, violurile, internările locuitorilor și tratamentul inuman și mizerabil ce li s-a făcut să suporte, au fost cauza directă a miilor de victime civile pentru care inamicul ne datorează reparații.
 
În total, România în limitele sale dinainte de război, a pierdut mai mult de 800.000 de oameni dintr-o populație totală de 8.000.000.
 
Noi vrem să arătăm cu ajutorul datelor Direcției Generale a serviciului de statistică pe care le publicăm și tablourile diverselor categorii de victime ale actelor de violență ale inamicului, o parte dintre suferințele și sacrificiile populației civile românești în timpul războiului. Dar aceste tablouri nu au un caracter definitiv; ele nu conțin decât rezultatele cercetărilor făcute în timpul primelor primelor două luni după evacuarea teritoriilor ocupate, și vor fi complectate prin datele anchetelor judiciare actualmente în curs.
 
Fotografiile victimelor bombardamentelor inamice pe care le reproducem în acest volum, sunt reproducerea fotografiilor făcute în timpul sau imediat după bombardamente, de către fotograful expert al Prefecturii Bucureștiului M.Episcopescu, al cărui curaj merită a fi lăudat. Unele dintre aceste fotografii provin din albumul doctorului Chiriac publicat de distinsul director al Sanatoriului din București care studiind din punct de vedere științific plăgile provocate de explozia bombelor, a putut să constate că deseori moartea victimelor se datora otrăvirii produse de explozia de bombe care conțineau materii infecțioase, așa cum am relatat la capitolul ”Otrăvuri, bacili” al prezentului volum (a se vedea pagina 107 și următoarele).»
 
”Deseori moartea victimelor se datora otrăvirii produse de explozia de bombe care conțineau materii infecțioase. Actele contrare legilor războiului și ale umanității, precum bombardarea orașelor deschise de către aeroplane și tunuri, execuțiile sumare, asasinatele, violurile, internările locuitorilor și tratamentul inuman și mizerabil ce li s-a făcut să suporte, au fost cauza directă a miilor de victime civile pentru care inamicul ne datorează reparații.”
2 decembrie 1919, Eftimie Antonescu, fost Secretar General al Delegației Române la Conferința de Pace de la Paris
 
La 14/27 august 1916, România declarase război Austro-Ungariei pentru eliberarea Transilvaniei și Bucovinei de sub jugul acestui imperiu și împlinirea visului secular de Unire al tuturor românilor într-un singur stat unitar și indivizibil. A doua zi, la 28 august 1916, ca ripostă, Germania și Turcia declarau război României. Aliata Germaniei, Bulgaria, atacă România pe 31 august fără declarație de război, pe care o va face la 1 septembrie 1916. Sudul României cu capitala București va fi ocupat pentru doi ani (1916-1918) de Puterile Centrale... Prin așa zisa ”pace de la București” din mai 1918, Germania va face cadou Bulgariei toată Dobrogea românească și Austro-ungariei linia Carpaților..." GALERIA CU FOTOGRAFIILE ISTORICE:
Alba Iulia 1 Decembrie 1918

Vezi galeria Alba Iulia 1 Decembrie 1918