Tânărul rocker anti-sistem Alexandru Gavril cântă azi la București în ZEPPELIN EXPERIMENT / MIKE GODOROJA & BLUE SPIRIT + invitații săi, așă că ne-am gândit să-i oferim spațiu de exprimare și în scris, nu numai prin muzică, după cum ne-a încântat în timpul plandemiei, cu următoarea piesă:

Salut!

Eu sunt ALEXANDRU GAVRIL- a.k.a. OAIE. "Oaie” - nu pentru că sunt creț, ci pentru că aveam în liceu o geacă de blană căreia eu și anturajul meu îi spuneam "oaia”... și când într-o zi "am facut-o de oaie”, s-a rupt geaca și a trebuit cineva să-i ia locul, iar cum eu eram la îndemână, aia a fost. Am aflat ulterior că Oaia ar fi simbol național și m-am bucurat maxim, pentru că mi-am putut canaliza aspirațiile grandioase și după acest aspect.

M-am născut pe 10 iunie în anul de glorie orwelliană 1984 în cel mai bogat loc din România, adică în județul Botoșani. Zic "bogat” nu pentru că e mare opulență și bunăstare la Botoșani, ci pentru că în momentul de față, pe trei din bancnotele României sunt trei personalități din Botoșani: MIHAI EMINESCU, GEORGE ENESCU și NICOLAE IORGA:

Am avut șansa să vin în această lume într-o familie deja "trezită” în afara Matrix-ului social, ambii părinți fiind la bază ingineri. Însă tatăl meu - VICTOR GAVRIL - a fost unul din cei 8 fondatori ai Uniunii Române de QWAN-KI-DO (Arte Marțiale chino-vietnameze) ... și unul dintre cei câțiva Maeștri ai acestor frumoase Arte care au "activat” în perioada comunistă. Astăzi este "Cetățean de Onoare al Orașului Botoșani”, iar eu vreau să demonstrez veridicitatea proverbului "așchia nu sare departe de trunchi”.

Pentru că părinții mei beneficiau de un oarecare statut social într-o perioadă în care ierarhiile erau construite mult mai meritocratic decât acum, am avut de mic acces la câteva lucruri esențiale în dezvoltarea mea, dintre care voi aminti doar câteva: oameni de calitate, informație "alternativa” și foarte multă MUZICĂ. Norocul meu că la acea vârstă fragedă aspectul "informațional” nu era atât de captivant ca acum și de aceea am fost cucerit cu totul de muzică . Și aici mă refer la formații gen IRON MAIDEN, JUDAS PRIEST, DEEP PURPLE, LED ZEPPELIN, BLACK SABBATH etc., dar și de muzica progresivă mai elaborată, ca YES,GENESIS,KING CRIMSON,EMERSON LAKE AND PALMER,VAN DER GRAAF GENERATOR,PINK FLOYD,JETHRO TULL, RICK WAKEMAN, VANGELIS etc. etc.

În acea perioadă se făceau multe "combinații” cu vinyil-uri, casete audio și benzi de magnetofon iar cum tata avea multe cunoștințe din anii studenției, era printre puținii care aduceau discuri de la băieții "de p’afara”. Se făcea odată la câteva luni o chetă mare și tata venea acasă cu o geantă mare cu 20-30 discuri, el își oprea 5-6 iar restul le luau prietenii lui. Dar nu înainte ca toate să fie imprimate pe benzi ca să le avem și noi. Iar eu, de la 3 ani - de când am învățat să "poziționez” benzile pe un magnetofon AKAI (destul de sofisticat):

... toată ziua ascultam tot ce găseam. Ai mei mă lăsau singur cât timp ei erau la serviciu, iar eu stăteam cuminte și ascultam muzică, nu mi-a trebuit nici bonă și nici grădiniță. Nu știu cât înțelegeam pe atunci, însă eu personal nu-mi aduc aminte când am zis "mama” și "tata” prima oară, dar îmi aduc foarte bine aminte când am zis "rani fii”, adică titlul piesei "Running Free” de la IRON MAIDEN de pe dublul album "Live after Death”:

... care era imprimat pe banda mea preferată . Știu că de pe la 6 ani cumpărase tata o mașină de scris Olivettiși mă punea pe mine să scriu listele cu piese pentru casetele audio pe care le înregistram pentru prieteni... Pentru că primeam întotdeauna câte o mică recompensă, mă consideram un mic... "evazionist”.

Am urmat cursurile Liceului de Muzică și Arte Plastice "Ștefan Luchian”din Botoșani, unde am studiat chitara clasică chiar din clasa I. A fost un experiment inedit, deoarece la vremea aceea nu puteai să faci chitară decât începând din clasa a V-a, fiind destul de greoi din punct de vedere fizic pentru un copil de 7 ani să apese corzile pe taste. Dar m-au "păcălit” ai mei că o să ajung caRITCHIE BLACKMORE(chitaristul de la DEEP PURPLEși Number 1 în topul meu de chitariști all time).

... Cred că mi-a plăcut destul de mult, pentru că în clasa a III-a am luat locul doi la Concursul Național de chitară clasică de la Craiova, unde am concurat cu copii de clasele V-VIII. Deoarece niciunul dintre concurenți nu era "din Ukraina”, pot zice că premierea a fost făcută pe merit !

Pentru că profesoara mea de chitară CARMEN COJOCARU s-a mutat la Iași iar în oraș nu mai erau profesori serioși pentru acest instrument, la jumătatea clasei a V-a m-am transferat la un liceu cu profil real - specialitatea Informatică - care acum se numește Colegiul National "A.T.Laurian”, și care este unul dintre liceele top din țară. Am "legat muzica de gard” și m-am apucat de cealaltă pasiune a mea: jocurile pe calculator! Pot afirma că fac parte din cei care s-au maturizat odată cu jocurile și cu internetul fiindcă am terminat atunci toate jocurile care încă se joacă și azi în cu totul alte variante. Mă refer la jocuri gen Mortal Kombat (care în 30 ani a ajuns de la 1 la 11), Dune2 (primul joc de strategie în timp real; adică nu ca la șah, unde eu mut, apoi tu muți etc., ci mai mult ca un meci de fotbal, unde fiecare echipă își mișcă jucătorii în același timp iar tu ești un fel de Mourinho), Warcraft 1, Diablo, Starcraft, Heroes IIetc. Mi-au plăcut mereu jocurile grele de strategie, să joc pe nivele mari de dificultate, "singur contra 7 calculatoare”... și alte challenguride genul. Iar când au apărut internet caffe-urile, stăteam acolo de dimineață până seara și "furam curent”... iar de multe ori nu mă duceam nici la școală ...

Țin să menționez că inițial am fost elev de premiul I, cu participare la toate olimpiadele și concursurile școlare organizate în acea perioadă. În clasa a IX-a am participat și la olimpiada de mate și la cea de fizica, însă ulterior s-a produs o "revoltă” în mintea mea, iar într-a XI-a am rămas pe vară corigent la matematică. Începuseră să dea cu virgulă destul de multe "chestii”, atât cu fizica, cât și cu matematica... și negăsind pe nimeni să-mi explice la vremea aia "ce nu merge bine în lume”, m-am facut "roacker” rebel și nu m-a mai interesat deloc aspectul "școală”. Director al liceului era nașul de cununie al părinților mei, deci nu am avut prea multe probleme majore cu absențele sau cu situația școlară și astfel am putut să-mi văd de viața de adolescent fără prea mari drame sau bătăi de cap. La un moment dat, după divorțul lor, ambii părinți au plecat din țară (eu rămânând în grija bunicii MIA - mama tatălui meu), iar eu aveam la dispoziție un apartament frumos al meu, astfel având posibilitatea să creez la mine acasă un soi de "hype social", unde se făceau multe petreceri, lan-parties, se juca bridge... chestii d-astea de copii deștepți.

A venit apoi data fatidică: 09 11 2001 (dată la care aveam 17 ani). Țin minte și acum cu lux de amănunte cum am vazut că pică Building 7, nefiind însă atinsă de nimeni și de nimic:

 ... cum s-a oprit emisia la BBC câteva minute etc. Știu că acela a fost momentul în care mulți din "gașca ” mea ne-am "trezit” și am realizat că ceva e putred nu doar în Danemarca, ci în intreaga lume și în toată ISTORIA OFICIALĂ. Eu am fost așa de extremist încât am vândut televizorul, chiar dacă nu mai aveam la ce să mă joc sau să mă uit la Champions League.

Atunci pot spune că m-am apucat de căutarea ADEVĂRULUI ("conspirații ” - cum le zic conformiștii din ziua de azi). Deja aveam acces la multe informații cu privire la Lovitura de Stat din 89’ și alte chestiuni politice și "manevre” făcute la noi în țară de diverși "mafioți”, iar asta a fost suficient cât să am o bază de plecare foarte solidă de la care să pornesc în această "călătorie” aparent fără sfârșit.

La acea vreme, internetul nu era ca acum. Nu mă refer la cantitatea de informație, ci la... CENZURĂ. Găseai tot felul de chestii: de la muzică foarte rară, concerte, jocuri, documentare care de care mai obscure, eraDC++,mIRC,Hi5,Yahoo Messenger, pornografie, execuții reale. Tot ce voiai se găsea la 2 "clici” distanță. Iar social media nu avea nicio legătură cu viața reală, pentru că tot ce conta se întâmpla "in real life”.

În 2003 am absolvit liceul și am venit la București ca să-mi încep și eu viața de adult. Am dat examen și am intrat la 2 facultăți: Psihologie si Muzică; dar cumva m-am gandit eu bine la vremea respectivă că psihologia care se face la noi în școală e așa mai mult un soi de Psihologie Veterinară (a se înțelege că nu am o problemă cu meseria de psiholog, ci cu felul în care această meserie este predată în școlile din România) astfel că am rămas doar cu Muzica. Foarte bine de altfel, pentru că eu în viață sunt un adept al distrugerii din fașă al oricărui Plan B și a concentrării energiei și a puterii de manifestare doar pe Planul A.

Însă fiindcă intrasem la o facultate privată unde "nu contează ce gândești atât timp cât ne plătești ”, după nici o sesiune de examene am decis să o las baltă pentru că nivelul era mai jos decât la liceul de muzică din clasa a VI-a. M-am întors în Botoșani, unde o vară întreagă m-am pregătit zdravăn la teorie și armonie cu unul din profesorii de la Liceul de Muzică și am dat admitere la Conservatorul "Ciprian Porumbescu” (Universitatea Națională de Muzică) din București, la secția de Compoziție Jazz și Muzică Ușoară , sub îndrumarea reputatului MIRCEA TIBERIAN. Au fost vreo 25 de concurenți pe 3 locuri la buget, iar eu am reușit al 3-lea.

Toate bune si frumoase... până când am observat o oarecare delăsare a profesorilor fix la materiile care mă interesau pe mine mai mult dar și o extra rigurozitate din partea unor profesori a căror materie oricum nu prea mă interesa. În același timp puneau presiune pe mine - care nu terminasem un liceu de muzică - și trebuia să recuperez și să învăț aberațiile lor inutile: îmi ziceau "să las rocku’, că cu rocku’ mori de foame”... sau alte explicații pline de frustrare sau snobism.

Acest aspect m-a făcut să caut o alternativă și sprijinit mereu de părinți în tot ceea ce îmi doream să fac, am găsit o facultate de muzică în Londra. Este vorba despre Institute of Contemporary Music Performance (ICMP), care este o facultate unde se studiază MUZICA MODERNĂ la nivel academic. Adică la examene cânți PANTERA, METALLICA, MUSE, LED ZEPPELIN, BOB Marley, GARY MOORE, ALICIA KEYS etc. Aveam și o materie foarte faină: Live Performance Workshop, unde în fiecare săptămână toți studenții din acel an (chitariști solo, basiști, vocali și bateriști) aveau o săptămână la dispoziție să învețe o piesă pe care o cântau apoi live cu trupa. Un soi de orchestră, dar un pic altfel...

Aici m-am întors la statutul de ELEV PREMIANT deoarece în sfârșit făceam ce-mi plăcea și mi se explica tot ce voiam să știu la un nivel profesionist. De la noțiuni de tonuri și sound, stilistică, compoziție, groove, istoria muzicii moderne, la music business.

Tot în Londra mi-am facut "armata”, ca să zic așa , fiindcă rămăsesem pentru prima oară complet singur într-o țară străină și nevoit să mă descurc pe cont propriu. Iar dacă în Romania aveam un apartament cu 4 camere și cam toate lucrurile la discreție, în Anglia viața mea s-a schimbat complet. Aveam alocată o sumă de bani pe lună din care trebuia să plătesc chirie pentru o "cutie de chibrituri” un pic mai mare, iar cu restul să mă descurc. Și nu neapărat viața scumpă era o problemă majoră la vremea respectivă, că eu oricum eram mai geekși pe "learning mode”, ci faptul că erau în permanență concerte cu toți artiștii și trupele mele preferate... și nu erau deloc puține... Banii pe care îi aveam erau însă extrem de puțini. În afară de MICHAEL JACKSON și RONNIE JAMES DIO (care au murit chiar în perioada cât am fost acolo), în rest cred că am văzut cam tot ce mi-am dorit să văd (în afară de LED ZEPPELIN și AC/DC). Mi-am "făcut” banii pentru aceste concerte învățând să setez chitări și să lipesc cabluri de chitară cu mufe scumpe, pe care le vindeam colegilor ca să îmi permit să-i văd pe toți "ăia grei”. Am avut și o scurtă perioadă de "pâine cu unt de arahide”... dar nu mă pot plange.

Însă cel mai important lucru pe care l-am invatat în Anglia a fost că EU NU VREAU O "ȚARĂ CA AFARĂ” !!! Felul cum mergeau lucrurile acolo, superficialitatea oamenilor ascunsă sub stindardul "civilizației ”, primele semne de "corectitudine politică” (apăruse deja Facebook-ul, dar la noi lumea încă stătea pe Yahoo Messenger si Hi5), felul în care funcționa "Mafia industriei muzicale” unde, ca român nu te băga nimeni în seamă, cum se stabileau relațiile interumane și cum ei NU prea aveau aceleași noțiuni și valori ca mine când venea vorba de viață, prieteni, colegi de trupă etc... toate astea, plus MÂNCAREA (un factor foarte important în viața mea) care, fiind de o calitate net inferioară și totul cu un gust digital insipid, m-au facut să VREAU SĂ MĂ INTORC ÎN ROMÂNIA ȘI SĂ FAC CUMVA SĂ FIE BINE AICI!!! Pot spune despre cei care încă au impresia că în occident aleargă câini cu colaci în coadă că ori nu s-au plimbat prea des cu avionul, ori s-au plimbat dar n-au înțeles nimic, pentru că probabil erau prea ocupați să facă poze sau story-uri sau ceva...

Așa că inițial m-am întors în Botoșani, unde am vrut să reglez niște conturi și am fost profesor de muzică la liceul unde am fost elev ("A.T. Laurian”). Un an mi-a luat să-mi satisfac acest punct de pe ”bucket list”, timp în care am putut să stau și să sedimentez toată informația acumulată în UK și să îmi planific cu migală pașii următori. Plus că am avut ca profesor ocazia să întâlnesc foarte multe tipuri de elevi și să văd foarte multe caractere frumoase și interesante, care m-au ajutat enorm să îmi dezvolt talentul pedagogic. În toți acești ani chiar am avut vreo patru elevi chitariști pe care i-am pregătit pentru admitere la același ICMP din Anglia - toți admiși - iar doi dintre ei deja activează în industria muzicală autohtonă.

Am urmat apoi cursurile facultății School Of Audio Engineering (SAE), sub îndrumarea lui ANDY WARD, un inginer de sunet care a lucrat, printre mulți alții, cu trupe ca MORCHEEBA sau MOTORHEAD. Aici, pe lângă tot ce am învățat în materie de sound design, am mai obținut o "victorie” importantă: costurile facultății fiind destul de mari pentru România (8.500 euro) iar domeniul fiind foarte nișat, am avut ocazia să am colegi pe câțiva oameni care efectiv mi-au deschis ulterior cam toate ușile din cariera mea.

Aici i-am cunoscut pe:

- CEZAR LAZĂR, cu care am pus bazele proiectului Algoryhtm Of Unknown(muzică electronică experimentală, cu modulare, efecte și sunete nemaiauzite, drum machinesetc.) și care m-a introdus în scena de minimal techno din România;

- KEO, cu care am mers în turnee prin țară câțiva ani și care mi-a oferit diferite colaborări din zona mainstream;

- BOGDAN DRAGOMIROIU, cu care am cântat ulterior în trupa TOULOUSE LAUTREC, alături de care am scos 2 albume ("X” și "Dejun pe iarbă") și prin intermediul căruia l-am cunoscut si pe:

- SHIFT (GABI ISTRATE), cu care am avut primul Number 1pe posturile de radio cu melodia "Sus pe toc” (piesa lui SHIFTalături de MARIUS MOGA):

... și pe mulți alții .

Am mers pe o idee simplă: "cine își permite să dea 8.500 euro pentru o școală de sunet?” Pe de-o parte cei care au bani mulți și pentru care suma nu e cine știe ce, iar pe de altă parte cei ce câștigă din muzică suficient cât să își permită să investească suma asta în viitorul și în cariera lor.

Au urmat apoi diverse colaborări din toate zonele: trupe de evenimente, artiștimainstream, trupe de underground... Am fost în turnee cu KEO, ANDREEA BĂLAN și LIDIA BUBBLE, am cântat la primul festival UNTOLD cu TOULOUSE LAUTREC și la al 3-lea cu ȘATRA-BENZ, la foarte multe evenimente private cu trupa RED BLONDE ("Veveritele” de la Măruță) etc... Am avut colaborări - atat live cât și în studio - cu o mulțime de artiști (LOREDANA, MARIUS MOGA, WHAT’S UP, ADDA, SKIZZO SKILLS, KILLAFONIC, ANDRA, MARCIAN Petrescu, IOANA IGNAT, LIVIU TEODORESCU, ROBERT BOTEZAN, IRINA RIMEȘ, ALEXANDRA STAN, THE MOTANS etc.).

Tot pe #BucketList a fost și colaborarea mea cu INNA. Când am revenit în București mi-am "șoptit in barbă”: "eu vreau să cânt cu cel mai în vogă artist din România!”... și cum acel artist la vremea respectivă era INNA,mi-am propus ca în maxim 2 ani să ajung să cânt cu ea. Doar că n-am reușit in doi ani, ci în patru, dar asta din cauza unor "neajunsuri logistice”...

Următoarea pe listă a fost trupa FiRMA, care a fost cam singura trupă românească de după anul 2000 care chiar "mi-a atins urechile” la un nivel demn de contorizat. Am intrat în trupă în 2017, la recomandarea prietenului meu din Botoșani, CONSTANTIN BĂRBĂȘELU, care era deja bateristul formației de câțiva ani și alături de care pot zice că m-am format ca muzician, fiind printre primii oameni cu care am cântat încă de când am terminat liceul și unul din instrumentiștii cu care mă simt cel mai în siguranță oriunde și orice aș cânta.

Am reușit în 2 ani cu FiRMA să ating câteva performanțe notabile, printre care prezența în dechiderea concertului lui BON JOVI din 2019 de la București:

 ... precum și editarea albumului "Poezii Alese - vol.1”, o capodoperă muzicală pe versurile unor poeți celebri precum ANA BLANDIANA - "Dacă ne-am ucide unul pe altul” (melodie care a fost Number 1 în topul Radio "Guerilla”),LEONID DIMOV- "Vis cu cai”, SVETLANA CÂRSTEAN - "Una e, Alta e”,ADELA GRECEANU- "Altă Plasă ” etc.

Am participat împreună cu ei la multe festivaluri, concerte prin țară și prin cluburile din București, unde eram "sold out” de fiecare dată.Câteva filmări, aici: 

YouTube 1

YouTube 2

YouTube 3

Țin minte și acum un concert din clubul "Control”, unde vorbisem cu un prieten de-al meu (ALEXANDRUGHERMAN - un călugăr din Suceava pe care îl cunoscusem în trenul Iași-Bucuresti și care mi-a schimbat un pic viața), să îmi construiască o toacă adevărată, de aia de 3 metri jumate, și am venit cu ea în club, unde Constantin a facut un "solo de toacă” peste care am intrat eu cu "Balada” lui PORUMBESCU, cântată cu arcuș electronic... Mistic.

Din păcate povestea frumoasă n-a durat prea mult deoarece din cauza unor divergențe de opinie referitoare la imaginea mea pe social media, DANIEL "ROCCA” - liderul trupei - a decis să oprim colaborarea, alternativa fiind ca eu să îmi șterg conturile de pe Facebook si Instagram (tot răul spre bine fiindcă asta se întâmpla înainte depLandemie, cand doar făceam "caterincă pe net”, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi reacționat dacă făceam tot "deranjul” ăsta online în timp ce activam în trupa "lui”). Ce-i drept, trebuie să îi dau credit pentru că de la el am învățat să fiu PATRIOT și să vreau să fie bine în țara mea și tuturor oamenilor din jur!

Următoarea "gară” a fost emisiunea "Vocea Romaniei”. Mi-am dorit foarte mult să fac parte din trupa de acolo din varii motive. Și pentru că era ultimul nivel ca session player în România, și pentru că aveam ocazia să cunosc și să lucrez alături de cei mai titrați oameni din industrie și să văd cum se lucrează la ProTv (care erau considerați ca fiind cei mai profiîn domeniu). Muzicienii și trupa sub conducerea lui PAUL ILEA și îndrumarea lui VIOREL SÂRBU erau toți la un nivel foarte avansat și cu multă experiență. În plus, în fiecare săptămână putea să mă vadă la televizor și mama din Italia, căreia i-am putut transmite lejer mesajul celebru "Aici sunt banii dumneavoastră", să dau peste nas haterilor și celor care mereu mi-au pus bețe în roate și m-au disconsiderat, etc. 

A fost hardcore. În prima lună am avut de învățat și de cântat... 180 piese!!! Deja nu mai conta cât de bun ești cu instrumentul, ci cât de bine ești "cu capul” și cu organizarea. Când se filmau blind-urile (audițiile pe nevăzute), efectiv venea mașina, te lua de acasă la 08:00 dimineața, te ducea la Kentauros în Ștefănești și se lucra de la 09:00 dimineața până seara târziu... apoi mă lua iar mașina, mă ducea acasă, dormeam 3 ore, apoi mă uitam peste piesele din ziua următoare… și tot așa.

https://rumble.com/v165hdv-vocea-romaniei-livin-on-a-prayer-with-alexandru-gavril-on-guitar.html

https://rumble.com/v165ipn-vocea-romaniei-show-must-go-on.html

https://rumble.com/v11x80z-vocea-romaniei-blow-alexandru-gavril-on-guitar.html

Cu toate astea m-am simțit foarte bine, mediul de lucru era foarte profesionist și foarte prietenos, când era treabă serioasă se făcea treabă, iar când era de râs în platou se râdea de uitam cât era ceasul și cât mai aveam de stat.

Lăsând la o parte toate experiențele foarte frumoase cu oamenii de acolo și câte am învățat în cei 3 ani cât am lucrat în ProTV, cel mai important lucru a fost ca un fel de "lecție de viață”, care a venit, întâmplător, de la TUDOR Chirilă (față de care am un mare respect ca și artist, actor și om de televiziune, chiar dacă la vremea aceea susținea public #echipacâștigătoare). Acestaa spus într-una din intervențiile sale că "rolul cel mai important al unui Artist Adevărat este să... DERANJEZE!!!”. Am ținut minte asta și am încercat să aplic acest principiu în tot ceea ce am făcut mai departe, în primul rând în "Cruciada” mea pe Social Media începută în aprilie 2020.

Imediat după cele 2 săptămâni de flatten the curve, văzând după numai câteva zile cum mi se anulează un concert la Ateneul Român (unde trebuia să fiu solist alături de o orchestră de violoncele) și două concerte cuANDRAla Sala Palatuluiși totodată cum cei mai mulți oameni din jurul meu, care ȘTIAU despre ce e vorba, au decis că e mai bine "să-și vadă de treabă”, am considerat că este momentul să ies in față și să îmi fac treaba de ARTIST: să DERANJEZ!!!

Ținând cont că am activat cu brio în atâtea ramuri ale industriei muzicale, am avut timp să îmi consolidez o bază foarte variată de urmaritori: de la puști simpatici care îl urmăreau pe fratele meu pe Instagram(GAMI- membru al trupei "5GANG”):

... la fanele interpretelor ANDRA și ANDREEA BALAN, la fani ai Vocii României (care era cea mai urmărită emisiune TV din țară ), de la bătrânii fani ai blues-ului, la mai tinerii așa-ziși roakeri din zona underground,care umpleau până la refuz "Control”-ul și "Expirat”-ul când aveam concerte acolo, sau fani ai muzicii electronice cu care mă văd pe la toate Sunwaves-urile, am reușit să adun in 15 ani de carieră un fan base foarte pestriț și colorat.

Din această cauză însă am fost luat foarte repede în colimatorul activiștilor social de tip neomarxist, tot felu’ de specimene care sprijină agenda LGBT, haștagi "tineri liberi” USR-iști și alte deșeuri umane fără Dumnezeu și gunoaie sociale lipsite de orice elemente de cultură, de cunoștințe sau de bun simț. Ei au început un război total împotriva mea, care a dus pe de-o parte la concedierea mea din echipa de la ProTV fără să mi se comunice ABSOLUT NIMIC DE CĂTRE NIMENI (am vazut din întâmplare la emisiunea "Românii au Talent” că aveau aceeași trupă de acompaniament de la VoceaRomaniei, dar cu un alt chitarist), la concedierea din echipa ANDREI, dar și la ȘTERGEREA COMPLETĂ ȘI DEFINITIVĂ a conturilor mele deFacebook,Instagram și Twitter. Știu că erau efectiv grupuri pe Facebook unde se posta profilul sau comentariile mele ca să poată fi raportate în masă de acești pseudo-intelectuali, mici sclavi conformiști și majoritatea apărători fără voia lor al acestui SISTEM bolnav.

Unii au mers până acolo încât au trimis mail-uri la conducerea ProTV, la managerii ANDREI (cu care am avut o relație foarte bună și cu care am întrerupt colaborarea de comun acord și în relații amiabile) - ba chiar și la Poliția METROREX, unde se plângeau că eu nu port mască la metrou și fac filmulețe pe Instagramîn care "instigam la nesupunere” când ziceam că "decât să dai bani pe o cârpă de plastic care nu ajută la nimic, mai bine îți iei un covrig de la Luca pe care îl ronțăi pe durata deplasării cu metroul, sfidând astfel obligativitatea unei măsuri care încalcă orice fel de drepturi sau rațiune logică”. În fiecare zi când mergeam cu mijloace de transport în comun îmi făceam câte o poză fără mască pe care o puneam pe "Story” ca să arăt lumii că există oameni în țara asta care nu s-au vândut și care încă luptă pentru ei și pentru libertățile lor.

Dar tot răul a fost spre bine. În 2021 mi-am luat inima în dinți și mi-am zis: "ia să încep eu să îi DERANJEZ așa cum știu mai bine!”. Împreună cu ziaristul CRISTIAN NICULESCU la partea de versuri, cu pictorul PAUL HITTER- căruia vreau să îi mulțumesc nu doar pentru desene dar și pentru implicarea sa socială (el fiind unul dintre cei care scriu pe aplicația Verdicta DANEI BUDEANU), cu SEBASTIAN NICOLAE pentru animație, precum și cu mentorul meu RAREȘ TOTU pe partea de sunet... am conceput melodia "Another Sheep In The Mall” (VIDEO în deschidere).

Piesa este un cover după celebra piesă "Another Brick In The Wall” a la fel de celebrei trupe PINK FLOYD... raportată însă la perioada de astăzi.

Melodia a avut un succes răsunător. A făcut 76.000 de vizualizări și 2.000 de comentarii (99% pozitive) în doar câteva zile, asta de pe un cont NO NAME și când eu deja eram șters de pe orice platformă de social media. Însă "micii securiști voluntari” s-au ocupat și de asta - au raportat iar piesa a fost ȘTEARSĂ de pe Youtube de către LAIKA NETWORK, cei ce se ocupa de drepturile PINK FLOYD în online.

Piesa a apucat însă să fie înregistrată și auzită la un mare protest ce a avut loc la Bruxelles pe data de 23 ianuarie anul acesta, unde au participat peste 100.000 de oameni:

Ulterior am mai făcut un cover la piesa "Imagine” a lui JOHN LENNON, care acum este considerată a fi Imnul Globalistilor! De data asta am lucrat singur, eu am scris versurile și orchestrația și tot eu am cântat pentru prima oara în viața mea cu vocea! Eu am "venit” cu scenariul și, ajutat de RAREȘ TOTU, am realizat această parodie unde îl joc pe VLADIMIR PUTIN reprezentând Rusia la concursul EUROVISION din 2022.

Însă probabil cea mai mare realizare a mea din această perioada este "Școala de Troli” de pe Telegram. Faptul că AM FOST INTERZIS atât de brutal si fără drept de apel pe platformele de socializare i-a făcut pe multi dintre urmaritorii mei să-și ridice multe semne de întrebare, să înțeleagă pericolul în care ne aflăm și să vrea să ia atitudine! După modelul meu și al încă câtorva ca mine au început fiecare să posteze articole, documentare, să caute informații care să combată "narativul oficial” (care, pe lângă faptul că dă erori grave de logică, mai este și menit să mențină permanent o stare de Frică, Încordare și Dezbinare în rândul populației).

Cel mai important este faptul că toți acești urmăritori ai mei au "atacat” toate publicațiile de mainstream media gen Digi24, Epoch Times, Vice, Adevărul, Antena 3 etc. și au contrazis cu argumente fiecare articol aberant, în ciuda "trolilor inamici” care veneau mereu cu aberații tip "fact checker” sau articole de pe Wikipedia. Am reușit în acest fel să le dăm curaj si să-i facem pe foarte mulți oameni (care erau deja sceptici cu privire la măsurile aberante) să înțeleagă ușor-ușor că SITUAȚIA REALĂ este cu totul alta. Încet-încet tot mai mulți au prins curaj și au acceptat faptul că schimbarea pleacă de la fiecare individ în parte și că fiecare dintre noi are un rol important în tot acest "Război”. Și-au asumat și ei la rândul lor același rol pe care mi l-am asumat eu de la început. În felul acesta au devenit și ei "ARTIȘTI”, pentru că au reușit să DERANJEZE bine de tot. Acum e de ajuns să accesezi orice articol postat de Digi24 despre război sau pLandemie și vaccinare și vei vedea că sunt luați în râs în peste 80% din comentarii. Au ajuns Digi24 să posteze și 8 articole pe oră ca să nu se mai adune atâtea comentarii negative la o singură postare de unde poate fi foarte ușor quantizabilă o analiză reală asupra opiniei publice cu privire la ce se întâmplă acum în România și în lume.

Iar schimbarea opiniei a celor "de pe margine” s-a datorat faptului că "trolii” noștri i-au bătut pe-ai lor foarte clar la toate capitolele. De la bun simț, la cunoștințe, la simțul umorului, dar și la tachinări și înjurături, trolii noștri au câștigat cam orice "bătălie”. Eu personal pot zice - cu toată modestia - că NU am pierdut nicio dispută online, nici cu argumente, nici cu înjurături, nici cu amenințări sau caterincă ieftină. Iar dacă mi s-a dat vreodată peste nas am fost mereu fair playîn a recunoaște ori că nu am avut dreptate, ori că "miștourile” adversarilor erau la un nivel demn de luat în seamă. Însă 99% din situații s-au terminat ori cu block din partea lor, ori cu report din partea lor și block de la ZUCKERBERG... Am ajuns să primesc ban pentru că am urat "Paște Binecuvântat”.

Această situație îmi dă o bucurie imensă și o satisfacție cum nu am primit vreodată , indiferent pe ce scenă m-am urcat sau câți oameni am avut in față. În primul rând îmi dă putere să continui în tot ceea ce fac și să mă culc cu speranța că lucrurile se îndreaptă înspre BINE, pentru că un om odată "trezit” nu mai poate fi adormit cu nicio știre despre molimă, încălzire globală sau alte povești de adormit copiii cu dinozauri, extratereștri sau OZN-uri.

Iar din punct de vedere artistic vreau să menționez ca "ușile ” nu mi s-au închis, ci mai degrabă s-au deschis către alte zone și alți oameni talentați si interesanți. Însăși piesa "Another Sheep In The Mall” mi-a adus o colaborare cu MIKE GODOROJA, un binecunoscut personaj de cultură din lumea rock-ului,blues-ului si jazz-ului românesc. Însă nu mesajul piesei, ci interpretarea soloului de chitară al lui DAVID GILMOUR în manieră proprie și profesionalismul de care dau dovadă în orice proiect mă implic l-au facut pe MIKE să ceară numărul meu de telefon (el fiind vaccinat și probabil cu unele păreri diferite de cele exprimate de mine în videoclip).

Vreau cu această ocazie să îi mulțumesc pentru votul de încredere și pentru posibilitatea de a apărea în viitor pe același album cu DAN ANDREI ALDEA - probabil cel mai mare muzician român contemporan și să subliniez ideea că, pentru a face treabă bună, indiferent că e vorba despre artă, job sau sport de echipă, participarea NU TREBUIE să fie condiționată de idei politice sau de statutul medical, ci doar bazată pe aptitudini, talent și bunul simț al celor implicați.

Închei prin a mai menționa că voi fi mereu un ARTIST care VA LUPTA Împotriva oricărui TIP DE Discriminare, indiferent de CRITERIU și că sunt unul dintre cei care poate afirma cu mâna pe inimă că dacă mi s-ar oferi acum ocazia să țin concertul de la Ateneu "doar pentru nevaccinati” sau ca "să ajutăm Ukraina”, aș refuza politicos.

Cine dorește să ia legatura cu mine, să învețe MUZICĂ sau să vadă cum cânt, o poate face accesând urmatoarele link-uri:

- https://oaianeagra.net/oaia-si-sahul/ - blog personal cu tot felul de revelații, dar mai ales cu idei care vor "justifica” de ce a fost absolut necesar ca eu să fiu interzis peste tot;

- https://rumble.com/user/AbstractSheep- canal pe platforma RUMBLE, unde pe lângă melodii o să mai găsiți și o mulțime de tutoriale de chitară GRATUITE pentru începători;

-https://www.youtube.com/channel/- canalul de Youtube pe care îl foloseam inițial, până să se supere și să-mi șteargă piesa;

-https://www.instagram.com/blacksheeprom/- Instagram

-https://www.facebook.com/BlackSheepRom- Facebook

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi până la final și de a face cunoștință cu mine - ALEXANDRU GAVRIL - OAIE.