Despre ruptura tot mai adâncă dintre cele două Europe am mai scris.  La fel despre pericolele pe care le incumbă lipsa unei reale politici externe a României, limitată numai la sărutarea mâinilor și condurilor, în curând întorși și cu ciucuri, ai șefilor de la Berlin și Bruxelles.  Acum însă. Vreau să vă aduc la cunoștință un important pas către configurarea noii Europe de Est ca formulă partenerială de apărare comună și de piață sconomică comună: despărțirea Austriei de partenerii vestici și alipirea la inițiativa comună de apărare est-europeană.

Iată câteva dintre declarațiile făcute în acest sens, în urmă cu trei zile, de ministrul austriac al apărării, Hans-Peter Doskozil (SPO), pentru   Die Welt și incluse într-un articol din 7 februarie:

Noi nu considerăm că frontierele exterioare ale UE sunt protejate în mod adecvat de către UE. Din acest motiv, Austria împreună cu alte 15 state de pe ruta balcanică a migrației, inclusiv statele din grupul de la Visegrad,  pregătește o strânsă cooperare în cadrul unui nou proiect de apărare a frontierei balcanice.

În cazul în care avem de făcut față unui aflux masiv de migratori, statele implicate în inițiativa de protecție a frontierelor vor să fie în stare să reacționeze rapid. În eventualitatea unei crize, vom lucra împreună întrebuințând contactele clar definite și un schimb regulat de informații între conducerile polițiilor și armatelor din statele implicate.

Dat fiind faptul că, conform legilor actuale, trupele austriece pot fi desfășurate în afara țării numai pentru misiunile umanitare, ministrul a declarat că se are în vedere schimbarea legii în sensul multiplicării situațiilor care să permită acest lucru astfel că:

Austria este gata să ofere ajutor unor țări, fie din interiorul UE, sau din exteriorul UE, nu numai pentru scopuri umanitare, dar, de asemenea, pentru protejarea granițelor lor, în cazul în care aceste state ne-ar cere ajutorul, și dat fiind faptul că avem suficientă capacitate pentru aceasta.

Trebuie să ne pregătim intens acum pentru redeschiderea de către guvernul (turc) a „ecluzelor cu migratori” despre care președintele Erdogan a amenințat deja de mai multe ori că o va face. … Erdogan nu este un partener de încredere al UE.

Pledând pentru un cât mai apropiat summit european dedicat repatrierii, Doskozil a sugerat câteva din măsurile care ar putea fi luate:

Centre de repatriere, pedepse mai mari pentru solicitanții de azil care încalcă legile, masive tăieri ale ajutoarelor financiare pentru migratorii ilegali.

Pesimistă însă în ceea ce privește adoptarea unor măsuri hotărâte ale UE pentru stoparea migrației și repatrierea milioanelor de migratori sosiți ilegal în acești ultimi ani, Austria se alătură cooperării dintre statele grupului de la Visegrad și celelalte state est-europene, care a depășit de mult faza de proiect.

Nu mai puțin importantă este cooperarea pe multiple planuri care se naște odată cu cea de apărare comună. După cum am arătat deja, de exemplu, relațiile dintre Ungaria, de o parte, și Serbia și Slovacia, de altă parte, până de curând mult mai reci, din cauza minorității maghiare agitate de pe teritoriul celor două,  sunt acum „calde”.

În același timp, și aceasta este o a doua dimensiune importantă a cooperării despre care vorbim, este deja în construcție o cooperare economică mult mai intensă între toate aceste state. Se prefigurează, astfel, o piață economică comună, cu investiții locale.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, în nu mai mult de un deceniu, poate chiar doar o jumătate, vestul Europei va fi fie islamizat (la început politic, apoi complet, prin trădarea elitelor locale, tot mai iubitoare de islam și tot mai pe față împotriva creștinilor), sau va fi câmpul de desfășurare a unor războaie civile. Cel mai probabil, ambele. În această situație cooperarea dintre satele regiunii este singura cale pentru păstrarea identității și a integralității.

După cum spuneam într-o altă analiză, pe acest teritoriu care, de la nord la sud și de la est la vest, coincide cu Europa de acum peste 7000 de ani, considerat leagăn al civilizației europene actuale, se naște astăzi o altă Europă unită, diferită de UE în principii, obiective și funcționare. Diferită, deci, și în identitate.

O Europă de Vest islamizată va fi un dușman pentru Europa de Est, așa cum în acest moment, elitele locale din vest și o parte dintre musulmanii de acolo sunt un dușman pentru popoarele respective. Nu văd cum islamul, ce urmărește cucerirea întregii planete, se va opri, sau se va mulțumi doar cu partea vestică. Mai ales că acaparea puterii de către musulmanii radicali va aduce după sine și modelul de societate islamică medievală.

Războaiele civile sunt un alt element de pericol pentru Est căci, la rândul lor, vor însemna tot o cădere economică importantă. De aici și importanță acestei piețe comune alternative, care să reușească să satisfacă cererile locale dar să se și deschidă înspre alte piețe: asiatică, africană, sud-americană.

Din acest proiect România pare a lipsi. Mai mult, pare a-l refuza, disprețui. Președintele Iohannis, tot mai clar un pion local al globalismului, manevrat prin butoanele de la Berlin și Bruxelles, nu dă semne că are habar de ce se întâmplă în zonă, devotat până la moarte butoanelor de mai sus.

Nici de la nivelul ministerului de externe nu am avut vești în acest sens. Și nici de la celelalte ministere. Toți ochii autorităților din România au părut ațintiți până acum către „ochiul” veghetor din Vest. Poate așa se explică și înverșunarea președintelui de a lupta pentru valorile europene (mai precis pentru noile valori europene care s-au schimbat cu 180 de grade în ultimii câțiva zeci de ani): corectitudine politică, lgbt-ism, pdepsirea opiniilor, islam).