Programul de Burse „Români pentru Români”, la care ActiveNews are onoarea de a fi partener media, a fost demarat în urmă cu puțin timp de Asociația „Calea Neamului’, în colaborare cu Gruparea „Grai Străbun”. Această inițiativă națională a unor organizații civice românești vine să suplinească lipsa implicării autorităților statului român în a asigura protecția elementului românesc din zonele unde populația românească este redusă numeric. Până acum au primit primele burse trimestriale, în valoare de 500 de lei fiecare, zece copii din Târgu-Secuiesc, Valea Mare, Mărtănuș (județul Covasna), Gheorgheni și Tulgheș (județul Harghita), dar și Carei (județul Satu-Mare). În contul Asociației Calea Neamului, deschis la BRD, Cod IBAN: RO77BRDE080SV91101760800, se centralizează fondurile necesare. Asociația „Calea Neamului” mai are un fond de 4.000 lei pentru acordarea de noi burse, în cursul zilelor următoare urmând să fie înscriși în program încă patru elevi din Gheorgheni, Valea Mare, Sfântu Gheorghe și Miercurea-Ciuc. 

Amănunte despre acest proiect cu ample rezonanțe de restaurare românească în zonele unde se desfășoară un amplu proces de maghiarizare i-am cerut liderului Asociației "Calea Neamului”, doctorul Mihai Tîrnoveanu: "Bursele "Români pentru Români” sunt destinate elevilor care învață în unitățile de învățământ cu predare în limba română din județele Covasna, Harghita, Mureș, Satu Mare și Bacău (zona Ghimeș-Făget-Palanca). Răsplătim copii cu rezultate bune la învățătură din familiile cu o situație materială deficitară, încurajând în același timp învățământul cu predare în limba română din aceste județe, ținând cont că statul maghiar oferă burse de studiu elevilor înscriși în unitățile de învățământ cu predare în limba maghiară. Considerăm că tinerii de la școlile cu predare în limba română trebuie să aibă șanse egale la educație cu ceilalți copii care sunt sprijiniți material de statul vecin, mai ales că statul român nu face nimic compensatoriu în acest sens. Prin forțele noastre încercăm să echilibrăm această situație, având certitudinea că orice drum, pentru a fi construit, trebuie să aibă un început. Dacă vom identifica copii de etnie maghiară sau din familii mixte, cu o situație materială grea, care sunt înscriși la secțiile cu predare în limba română, cu rezultate bune la învățătură, inclusiv la Limba Română, le vom acorda cu toată dragostea și lor bursele respective, încurajând astfel și alte familii de etnie maghiară sau mixte să-și dea copii la  o școală în limba oficială a statului român. Sunt arii întregi, mai ales în Covasna sau Harghita, în care limba oficială nu se vorbește mai deloc, nu neapărat din rea voință, ci pur si simplu pentru că nu este cunoscută. Nu este cunoscută nici măcar la nivel elementar, nu numai de către etnici maghiari, dar, uimitor și extrem de grav, nici de românii care trăiesc în zonele compacte maghiarizate pe deplin din județul Covasna, cum ar fi Baraolt-Vârghiș-Doboșeni-Herculian-Căpeni, adugând aici Dobolii de Jos, care se află la doar 20 km de Brașov. Fenomenul este întâlnit bineînțeles și spre satele din jurul Odorheiului Secuiesc și Cristurului Secuiesc, inclusiv în aceste orașe din Harghita. În satul Doboi din comuna Plăieșii de Jos, spre exemplu, toți locuitorii sunt români, dar toți vorbesc în casele lor în limba maghiară, limba română folosindu-se doar în Biserica Ortodoxă. La Ghimeș-Făget și la Tărhăuși, în județul Bacău, chiar si în Palanca, de asemenea sunt români care folosesc în familie, în viața de zi cu zi, limba maghiară, nestăpânind mai deloc limba oficială a statului român. Nu vorbesc din cărți, deși sunt multe mărturii scrise în acest sens, ci din pura realitate pe care am întâlnit-o pe teren de-a lungul acțiunilor noastre. Se creează o realitate paralelă cu România. Aceste comunități sunt rupte informațional și emoțional de tot ce înseamnă stat național românesc. Nu știu cum se vor recupera aceste arii, care vrând, nevrând, pun un semn de mare întrebare pentru siguranța națională a statului român, dar măcar putem încerca să limităm extinderea lor si în alte părți, această preconizată si controlată extindere fiind pe termen scurt o adevărată catastrofă. Nu cunosc niciun stat național care să aibă în interiorul lui zone compacte în care limba oficială a statului respectiv să nu fie cunoscută mai deloc sau chiar deloc de locuitorii acelor zone.

Consider că acest proiect este un început bun, acest lucru datorându-se si partenerilor noștri media care au promovat acțiunea noastră și anume ziarul ,,Cuvântul liber” din Târgu-Mureș (mulțumiri speciale doamnei Mariana Cristescu, un adevărat om de cultură în pieptul căreia bate o mare inimă românească), "Buletin de Carei”, publicație condusă de doamna Daniela Ciută, luptătoarea pentru drepturile românilor de la Granița de Nord-Vest a României, siteului ,,Mesagerul de Covasna”, condus de doamna Maria Crețu-Graur, care ne-a însoțit de-a lungul timpului în mai toate acțiunile noastre, fiind parte activă a acestora și, bineînțeles, siteul ActiveNews, avându-l ca redactor șef pe bunul si vechiul nostru prieten, Victor Roncea. Țin să le mulțumesc în mod deosebit tuturor oamenilor din țară și din diaspora care ne-au sprijinit cu fondurile necesare desfășurării acestui proiect, dovedind încă odată că a fi român este uneori greu, dar întotdeauna atât de frumos! Dumnezeu să le răsplătească jertfa! 

Învățământul în limba maghiară din România beneficiază de zeci de milioane de euro anual alocați atât din partea Guvernului Ungariei, cât și din partea unei rețele de asociații și fundații maghiare. Se acordă burse pentru mii de elevi, stagii de pregătire pentru cadrele didactice, se construiesc sau modernizează grădinițe și școli. Totul într-o întreagă industrie iredentistă maghiară, care sapă necontenit în principiul de stat national, unitar si indivizibil, așa cum este înscris în Constituția României. ”Discursul” ocupării Transilvaniei, care acum poartă numele de co-suveranitate, este mai ales unul pragmatic, financiar, deosebit de generos, atât ca resurse cât și ca adresabilitate, beneficiari putând fi și cetățenii români care nu sunt de etnie maghiară, dar care se declară maghiari. Se investește atât în economie cât si în cultură, educație, biserici catolice si protestante. Este un stat în stat ce se manifestă în cadrul granițelor actuale ale României, dar si în cadrul celor istorice, Ungaria fiind activă și în Basarabia, Rusia deschizându-i și acolo un nou front strategic. Toată această politică are o bază materială solidă care are menirea de a genera o seducătoare "alternativă" economică maghiară în Transilvania, coroborată cu o așa zisă paradigmă istorică menită a genera legitimitate pentru autonomia teritorială pe criterii etnice.  

Se ridică simbolic, ca expresie a acestei expansiuni, noi ”porți secuiești” în Covasna, la Boroșneul Mare și se înalță noi drapele secuiești în județul Bacău, la Slănic Moldova, Vârful Șandru din Munții Nemira. Bătălia pentru Valea Uzului și Valea Trotușului este încă deschisă. Sunt Baricade pe care cu greu le apărăm, dar, copil cu copil, sat cu sat, oraș cu oraș, lupta pentru România continuă. În fiecare suflet sădim o Țară întreagă cu toată Istoria ei. Aceste suflete de români sunt tranșeele noastre în care ducem ultima bătălie... Pe care, frați și surori, nu o putem pierde!”