Profesorul Dragoș Paul Aligică, cunoscut intelectual în România și Statele Unite, este necruțător cu Vasile Bănescu pe Facebook, unde cere demiterea personajului. Nu este singurul. El se adaugă deja unei liste: o asociație de prestigiu ca Pro Vita București, o mănăstire ca cea ctitorită de Părintele Justin la Petru Vodă sau mireni cunoscuți în spațiul public, ca Iulian Capsali și Valerian Stan, ActiveNews ca publicație, împreună cu cititorii săi, și mai mulți preoți - o nouă opinie din sânul preoțimii fiind redată mai jos, după polemica Dintre Dragoș Paul Aligică și Vasile Bănescu. Reamintim în acest context că fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Pr. Constantin Stoica, a dezvăluit recent că Vasile Bănescu cunoștea de mai mulți ani abaterile de la morală ale lui Visarion Alexa, pentru că reclamațiile uneia dintre victime fuseseră prezentate plenului Biroului de Presă de la Patriarhie. În replică, Vasile Bănescu s-a burzuluit pe (același) Facebook susținând că nu a primit nici o reclamație înregistrată oficial. De unde deducem că dacă Bănescu vede un viol pe stradă așteaptă mai întâi ca victima să depună o plângere la Poliție iar până când anchetatorii dovedesc sau nu violul el își se poate întreține cu suspectul ca coleg de propagandă vaccinistă la Trinitas TV. Vorba unui alt purtător de cuvânt: No comment.... Dar este de amintit și scandalul mai recent, al lui Calistrat Chifan, când, cu o autosuficiență vecină cu obrăznicia, Vasile Bănescu aproape îl admonesta pe un grup public cu ziariști din întreaga țară, pe Părintele Constantin Strurzu, Purtător de Cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, pentru că acesta își „permisese” să afirme că monahul acuzat depusese o probă la dosar. „Eu nu disculp, după cum nici nu pot da sentințe, nu acesta e rolul meu. Doar confirm că este o probă la dosar, după principiul „audiatur et altera pars”.”, a fost silit să răspundă, elegant, Pr. Constantin Sturzu, în fața istericalelor civilului Vasile Bănescu, care „încălecându-l” pe omologul său de la Iași își depășise statutul în mod necivilizat și fără precedent în lumea bisericească și practica profesională.

Interesant de observat că, simțindu-și scaunul zgâlțâit, civilul de la Patriarhie, care se regăsește și pe LISTA TUTUROR VACCINIȘTILOR DIN ROMÂNIA, s-a cerut azi la Marius Tucă, probabil pentru a-și intona funebru cântecul de lebedă: Internaționala!

Dragoș Paul Aligică: „Cand esti purtator de cuvant al unei institutii, organizatii, entitati colective etc. treaba ta NU este sa creezi, alimentezi sau starnesti animozitati, conflicte sau polemici care se pot rasfrange negativ asupra institutiei pe care o reprezinti. Esti angajat NU ca -sa zicem, ca sa dam un exemplu- Polemist sau Moralist al Institutiei Religioase Cutare ci ca Purtator de Cuvant.

"Principalul” tau te-a mandatat ca "Agent” exact pentru inversul: sa domolesti polemici, sa temperezi si neutralizezi adversari, sa faci prieteni si sa castigi bunavointa publica. E elementar. E functia optima a oricarui purtator de cuvant.

Sau daca nu poti face cele de mai sus, cel mai bine e sa nu faci nimic: "Ah, Cutare, Purtator de Cuvant: Apa Sfintita! Cum n-ajuta nici nu strica!”. Aceasta e standardul aur in meserie, daca e sa intrebi profesionistii… Macar atat.

Din cauza asta sunt stupefiat sa aud de ceva vreme ecouri ale ispravilor greu de inteles dar indubitabil adevarate ale purtatorului de cuvant al unei venerabile si respectate institutii religioase, aflat in turneu, in postura de vivace comentator, prin subsolurile la varii pagini de Facebook. La inceput am crezut ca nu aud bine, apoi am zis ca isi ia masura erorii si se opreste… Dar nu.

E adevarat, are circumstante atenuante – e nou venit aici. Domnia sa abia acum experimenteza ceea ce cu totii am invatat greu, cu ani si ani in urma, facand aici, in Social Media, cele mai penibile greseli si expunandu-ne celor mai ridicole situatii -pana cand ne-a venit mintea la cap si am inteles, cat de cat, mediul si contextul.

Si o face cu entuziasmul, daruirea si seriozitatea sanctimonioasa inadecvata a debutantului ce se ia in serios: Un spectacol. Dar un spectacol stanjenitor totusi, care induioseaza orice observator pastrator al unei urme de compasiune pentru semenii nostri aflati la grea incercare. Si in cazul de fata, chiar e o mare ispita si incercare. Pentru ca:

O singura problema apare, dar mare. Si anume ca marea noastra majoritate nu ne-am expus opiniile necoapte si inepte, nici scriitura incompetenta, nici autismul social si informarea precara sau lipsa de intelegere a contextului si pretextului, din pozitia de purtatori de cuvant ai unei institutii respectabile. Ne-am exhibiat limitele intelectuale si morale, gongorismul si inadecvarile sociale din simpla calitate de cetateni cu cont de FB, pe cont individual, nu institutional.

Altfel spus si fara false pudori dar cu un zambet nostalgic la adresa trecutului: Am fost penibili si inadecvati si ne-am facut de ras aici, pe FB, pe contul nostru. Nu pe cel al acelor care ne-au dat increderea sa ii reprezentam public.

De asta spun: Daca mi-ar cere cineva aflat in situatia de mai sus sfatul, as sugera -si spun asta prieteneste dar si cu o nota de sfat profesional- inchidera urgenta a contului de FB si o pauza de reflectie. Tentatia si slabiciunea sunt prea mari.

Intentiile bune sunt de apreciat. Intensitatea pasiunii puse in lucrurile marunte, si ea - pana la un punct. Erorile de judecata sunt explicabile. Lipsa de delicatete si impertinenta aroganta sunt scuzabile.

Totusi: Nu se face. Macar atat: NU se face sa fii pricina de sminteala. Si mai ales nu se face sa periclitezi imaginea institutiei pe care se presupune ca o reprezinti, tragand-o dupa tine, prin incontinentele confuziilor si vanitatilor tale, la cel mai mic numitor comun al smintelii publice curente.

Pentru ca Institutia Aceea NU merita un astfel de tratament…

Si pentru ce?!!! Si de ce?!! Sa fiu iertat, dar o situatie mai absurda si o lipsa de discernamant mai stupefianta rar am intalnit…

PS: Si inca ceva, tot profesionist: Rolul de purtator de cuvant este una dintre cele mai rapid erodabile pozitii intr-o organizatie moderna. E o pozitie ingrata care solicita mult, te consuma mult si rotirea deasa a cadrelor este esentiala. Iata de ce cand -dupa o lunga si fructuoasa perioada de serviciu public admirabil- ajungi sa reusesti performata ca din pozitia in cauza sa transformi in mod cu totul gratuit si nejustificat, din senin si fara nicio ratiune, prietenii in adversari, sa alienezi aliati loiali, sa iriti si dispui nefavorabil nenumarati neutri si in general sa te pui in pozitia ca discutia publica sa fie despre conduita ta personala si profesionala si polemicile tale si nu despre pozitia institutiei ce o reprezinti, toate astea sunt semne serioase ca oboseala isi spune cuvatul si ca poate ca a venit momentul sa evaluezi si alte optiuni de cariera. Stresul, epuizarea, discernamnatul slabit, uzura intelectuala isi spun cuvantul. Si inainte de a face altele si mai late, e bine sa faci un gest responsabil si benefic pentru toata lumea dar mai ales pentru Institutia pe care o reprezinti.”

(Ne)Surprinzător, în apărarea lui Bănescu sare Melania Cincea, o comunistă pe stil nou de la revista 22 a Grupului pentru Dialog Social:

„De ce nu ar avea un purtător de cuvânt al unei instituții dreptul și la opinii personale – că plac unora sau nu –, exprimate în termeni civilizați? Nu toate afirmațiile unui purtător de cuvânt sunt oficiale, nu toate sunt făcute în numele instituției pe care o reprezintă.”, scrie aceasta.

„Problema este de a intelege. Mi-e teama ca aici limitele mele sunt evidente. Avem mai tot timpul capacitatea de a-i scuza pe cei care fac erori dar nu prea o aveam pe aceea de a-i face sa intelega in ce consta eroarea, daca ei nu vor sau nu pot sa faca acest efort.”, îi dă replica profesorul de la Universitatea București.

„Problema, doamnă, este că Bănescu - despre el vorbim - nu face niciun efort în a delimita opiniile sale de punctele de vedere ale instituției pe care o reprezintă. El lasă, cu bună știință, ca opiniile sale particulare să fie prezentate drept „punctul de vedere al BOR”, deși știe că nu sunt. Asta pentru a-și duce mai departe micile războaie personale din cadrul instituției.”, îi explică, mai indulgent, comentatoarei în cauză, Radu Ursan.

Un comentariu la obiect este oferit și de Victor Dinu:

„Eu chiar m-aș bucura dacă domnul Aligică ar da mai multe detalii, pentru că nu știu ce a comentat dl. Bănescu prin subsolurile facebook. Dar văd ce scrie oficial pe pagina dânsului și nu pot să nu fiu șocat, comparând cu ceea ce mai știu și eu despre ortodoxie.

E rolul purtătorului ei de cuvânt să vorbească de iubirea aproapelui sau să creeze armate de oameni de paie în care să azvârle cu toate epitetele de ocară pe care le-ar putea găsi?

Mă bucur că domnul se plasează, alături de dumneavoastră și alte personalități de elită în "turma mică" care agită flamura "valorilor occidentale" de la GDS, Dilema Veche, etc. și trebuie să înfiereze mahalaua ineptă a falșilor creștini, conservatori, conspiraționiști, antivacciniști, etc. - în esență baba știrbă a lui Liiceanu, diametral opusă babei lui Țuțea și la fel de extremist definită.

Cu rafale de cuvinte alese, care par scoase fără discernământ din carnețelul unui școlar care vrea să epateze colecționând expresii care să arate că e "cult la cap".

E dreptul lui, doar că religia la care ar trebui să adere este altceva, despre un bine și adevăr care nu sunt ale politicii momentului sau ale hashtagului zilei.

Creștinismul nu e religia zeloților politici, nici a saducheilor elenizați/occidentalizați, ci a iubirii inclusiv față de dușmani.

Dar fie, să nu îi negăm d-lui Bănescu rolul de profet veterotestamentar, că e în afara programului de lucru, cum spuneți. Totuși, nu putem să nu remarcăm fariseismul extrem al luărilor lui de poziție.

Condamnă vedetismul din Biserică, adică exact ce cultivă el la propria persoană.

Scrie: "Există, din păcate, oameni închiși ermetic în autismul unui monolog toxic pentru comunitatea pe care, într-o măsură mai mare sau mai mică, o influențează. ", dar blochează comentariile publicului la postările sale!

Scrie: "Conservatorul real este opusul total al fanaticului, al utopicului, al ideologului, al pervertitului religios, al celui ce urăște alteritatea și al omului-giruetă. ", deși mai tot ce scrie e o negare a alterității în gândire.

Nu poți fi real conservator decât dacă gândești ca domnia sa, care a devenit așa citind, în mod curios, nu pe sfinții părinți ai bisericii lui, ci marile figuri din afara moșiei sale, de la Confucius la Levinas.

"Sursele morale și culturale ale conservatorismului care te menține demn, cu picioarele pe pământ și cu capul întors spre Cerul oglindit pe chipul celuilalt, rămân inaccesibile celor ce ignoră autentica religiozitate sapiențială a omului antic, Revelația iudeo-creștină a Persoanei dumnezeiești întrupate și operele capitale ale gânditorilor conservatori moderni (de la Edmund Burke la Russel Kirk și Roger Scruton). "

E lăudabilă această deschidere, dar atunci de ce nu se vorbește de englezi și de Confucius și la predici și sunt lăsate băbuțele să trăiască nedemn și să ajungă în iad închinându-se la moaște și concepte vetuste?

Fariseul modern a citit o literatură de incontestabilă valoare și, prin ea, sola fide, are acces la Împărăția Cerurilor.

Restul sunt prin definiție impostori, național-comuniști, putiniști, etc.

"Așa cum, nu oricine bălmăjește cuvintele „Doamne, Doamne” prin fițuici online și site-uri cu aer așa-zis „conservator & ortodox”, duhnind de naționalism ceaușist, filetism deșănțat, putinism asumat și conspiraționism smintitor, mimând vitejia mistică de ocazie, promovând „eroica” excentricitate clericală, pozând în vajnic apărător al credinței străbune (cunoscute pe dinafară, nu pe dinăuntru), nu chiar oricine bântuie așadar prin aceste cotloane întunecate ale pantomimei și imposturii „creștine” are și acces la realitatea Împărăției Cerurilor."

Evident că recomand și eu deschiderea intelectuală spre marii autori din toate culturile, dar nu pentru a o folosi ca un crab decorator care se împopoțonează cu alge și animale colorate pentru ca apoi să stabilească că restul crabilor sunt impostori care nu se pot mântui.

Nu cumva ar trebui ca oamenii să fie în primul rând buni unii cu alții pentru nu fi impostori , nu să caute mereu să înfiereze cu mânie sfântă efigii deformate, generalizate grotesc, ale semenilor pe care îi disprețuiesc într-un mod complet necreștinesc? Mai scrie dl. B.:

"Despre iraționalul antivaccinism abuziv justificat religios am vorbit deja anterior. Cei ce îl susțin, predicându-l eventual în biserică, se autodescalifică teologic, cultural și moral. Confundarea, amestecarea planurilor medical și religios, ca și nedeosebirea duhurilor, e foarte periculoasă." - sunt de acord că s-au spus multe lucruri incorecte despre vaccinuri dintr-un scepticism reflex al conservatorilor, dar câte minciuni nu s-au spus de către tabăra "rațiunii"?

Nu cumva însuși domnul Bănescu confundă planurile medical, religios, dar și politic grav?

O idee fundamentală în creștinism e cea de păcat, aceea că omul poate greși și o face mereu și că ar trebui să se judece cu aspră măsură în primul rând pe el, nu pe alții. Adevărul în care credea dl. Bănescu, față cu reacțiunea, e sublim. Eppur... si muove și parcă azi nu mai poate cineva crede chiar tot ce s-a spus ieri despre beneficiile vaccinurilor.

Morala creștină se bazează pe liber arbitru, posibilitatea greșelii, dar și a iertării. Dacă el sau altcineva greșește într-o problemă, se poate lămuri prin discuții, nu ocări. Iisus nu era așa de selectiv când stătea de vorbă cu păcătoșii.

Mai cred și că, dacă există o versiune de religie în care calea îngustă spre mântuire înseamnă să te pliezi pe totalitarismul gândirii bănesciene despre adevăratul creștinism, conservatorii autentici, politica mondială, vaccinuri sau altceva, ea ar trebui comunicată pe o altă cale decât pe facebook, eventual în niște scripturi mai consistente.”

„Individul pe nume Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, s-a descalificat în ochii multora, încă de vremea "vacciniadei". L-am auzit personal, într-o emisiune Trinitas, spunând că cei care refuză să se vacsineze sunt din categoria celor care cred că Pămantul e plat. Îmi pare rău că nu am reținut data emisiunii, dar cred că era un toamna lui 2021- octombrie sau noiembrie. Mi s-a făcut greață, pur și simplu.”, scrie și Cristina Popa. (Emisiunea Trinitas poate fi vizionată aici)

Vasile Bănescu intervine în spiritul postului Nașterii Domnului:

„Ex-stimate dle Aligică,

Vă invit să aduceți la lumină, pe această pagină, orice text sau comentariu al meu care a adus în timp vreun deserviciu public real comunității de credință, speranță și dragoste care este Biserica lui Hristos(!), dar mai ales care v-au făcut pe Dvs să vă ieșiți din minți.

În același timp, întrucât vă considerați un maestru al rafinamentului hermeneutic, vă rog să identificați in textele mele orice deviere de la linia pur evanghelică și de la viziunea creștină.

De asemenea, aș vrea să vă rog să justificați, din punct de vedere creștin, instrumentalizarea politică și ideologică a credinței în vederea întreținerii și întețirii unui război. Inclusiv a războiului (duhovnicesc) dintre noi in contextul polarizării fără precedent a societății românești.

Vă mulțumesc.”

Ulterior îi dedică un text vitriolant pe pagina lui, unde constatăm că îl felicită de ziua lui și pe Andrei Pleșu, artizan principal al căderii Referendumului pentru Familie, chestiune care nu pare să-l intereseze pe globalistul vopsit Vasile Bănescu care a recomandat vaccinarea cu seruri experimentale dezvoltate din fetuși umani - copii avortați de vii. Pe aceeași pagină găsim de altfel și o recomandare călduroasă de lectură din Dilema Veche, cunoscută revistă de propagandă homosexuală intelectuală condusă de pupilul lui Pleșu, Sever Voinescu Cotoi, al cărui text despre „conservatorism” și „dreaptă” îl recomandă apăsat Purtătorul de Cuvânt al Patriarhiei Române, la un loc cu Mesajul Patriarhului României adresat - de pe pagina personală (!) - „Majestății Sale CHARLES al III-lea, Regele Regatului Unit al Marii Britanii și al Commonwealth-ului”...

Citiți SABOTORII REFERENDUMULUI, SABOTORII ROMÂNIEI - Elita homosexualistă de la Dilema: Pleșu, Baconschi, Cărtărescu. 4 ani de la torpilarea Referendumului pentru Familie din 6-7 octombrie 2018

Textul plagiat de Bănescu din Politicele lui Patapievici cu dedicație pentru Aligică în care vaccinatul de la Catedrală reușește să-și creioneze un autoportret destul de reușit:

„Învrăjbirea oamenilor nu are o cauză primă strict omenească. Aceasta se află în registrul demonic al ființei, registru din care coboară și se insinuează perfid în mintea noastră gândul automăgulirii de sine, al detașării superioare de ceilalți, al încheierii pactului faustic cu Răul, al mândriei - originea răului universal.
În esență e gândul care ne fisurează progresiv legătura conștiinței cu originea ei dumnezeiască, cu Cel care a venit în lume ca Lumină, Cale, Adevăr și Viață. Nu ca întuneric (ideologic), drum înfundat în crimă, minciună (totalitară) și moarte inclusiv sufletească. Ca Domn al păcii, nu al războiului.

Lumina de natură morală are ca sursă centrală pentru creștini Revelația așternută limpede în Evanghelie. Nu în tomuri sufocate de note ermetice, în indigeste volume saturate de obsedanta analiză „obiectivă” sau în articole cu fals aer savant în care, invariabil, e vorba doar despre „eu, supremul”.

Egolatria și viclenia camuflate în aparente subtilități ideatice, inutile prolixități lingvistice și negre perdele de fum ideologic, după care se ascund opțiuni scandaloase pentru bunul-simț și pentru discernământul incriminat ca nefiind „claritate morală”, orbirea etică care privilegiază mereu eul trufaș și niciodată pe celălalt sau adevărul deplin, care nu poate fi decât cel a victimelor inocente din toate timpurile, toate denunță o deplorabilă orientare: nu cu fața la Hristos, Cel constant răstignit prin orice act de agresiune asupra unui om, ci cu spatele la El.

Contextual vorbind, există oameni preocupați acum exclusiv de răul ideologic difuz emanat din Vest, cu care oricând e comod și niciodată periculos să lupți din fotoliul situat în propria sufragerie, viteji mânuitori de sofisme care aleg pasiv și laș să nu numească tot acum răul concret cotropitor din Est, care ucide fizic, care violează nu doar frontiere, care bombardează și arde nu doar clădiri, ci și trupuri de femei și copii.

Acești cinici mercenari intelectuali sunt convinși că cineva se va găsi mereu să le dea dreptate și să vadă în ei niște ultra-rafinați. Ceea ce se întâmplă, desigur. Ceea ce lor le este de ajuns, dar nu suficient pentru a fi și onești, morali sau cât de cât onorabili.

Dumnezeu să ne lumineze pe fiecare pentru a-i găsi și urma Calea!
Postul care tocmai precede uriașa sărbătoare a venirii Sale concrete în istoria omenească îmbibată de minciună, lașitate și crime este un bun prilej de primire a Luminii, de mărturisire a Adevărului, de ieșire curajoasă din întunericul prejudecăților, al falsificării binelui și al urii revărsate în această „iarnă a vrajbei noastre”.”

Dragoș Paul Aligică nu se lasă mai prejos:

„Ne misca sufleteste orice demonstratie publica de solidaritate umana, iar solidaritatea analfabetilor functionali nu este o exceptie. Sa incercam totusi si altfel, cu alta metoda, acolo unde logica elementara nu a reusit. Asadar, de la Epistola Sfantului Mare Apostol Citire: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.” Sa talmacim: Toate opiniile îti sunt îngăduite, dar nu toate opiniile pe care le expui pe FB si aiurea îti sunt de folos. Tie si angajatorului tau. Aici vorbim despre folos, nu despre ingaduinta… Si iara si iara, din alt unghi: Ai toata ingaduinta sa te manifesti ca analfabet functional aici dand like la o mostra de analfabetism functional si solidarizandu-te cu ea, dar nu stiu cat de folos iti este acum ca te-ai manifestat. Sa speram ca apelul la autoritatea religioasa reuseste sa penetreze acolo unde logica elementara si bunul simt comun nu par sa reuseasca.”

Totodată, un preot paroh în Italia, Părintele Sorin Croitoru scrie, la rândul său:

„După domnul Vasile Bănescu ne-ar rezulta următoarele profiluri morale ale unor personaje biblice:

1. Moise, un criminal fugit în munți, erijat în lider spiritual.

2. Ilie Tesviteanul, un criminal cu sânge rece care ucide sute de exponenți ai altor religii (preoții lui Baal)

3. Regele David, un preacurvar nedemn de înalta responsabilitate încredințată lui de către Dumnezeu

4. Regele Solomon, un desfrânat.. Așchia nu sare departe de trunchi!

5. Simon Petru, un laș

6. Zaheu vameșul, un burghez oportunist

7. Femeia prinsă în adulter, o femeie imorală

8. Apostolul Pavel, un om violent și impulsiv.

I-aș aminti totuși domnului Bănescu despre putererea transformatoare a Duhului Sfânt în procesul pocăinței.

"Personajele" pe care le-am enumerat mai sus au comis în viața lor fapte reprobabile și de neînțeles pentru noi. Căci într-adevăr, cine poate înțelege multipla ucidere pe care o săvârșește Sfântul Ilie Tesviteanul?.. Și totuși era un act de mare râvnă față de Dumnezeul cel adevărat.. Despre ceilalți știm că au greșit și că s-au pocăit. Și îi avem SFINȚI în calendarul ortodox. De aceea cred că nu se cade să acuzăm greșelile, chiar și reale, ale fraților noștri. Nu știm ce le-a pregătit Duhul Sfânt, ce lacrimi, ce pocăință, ce întoarcere, ce ridicare..

Trei lucruri iubesc la credința noastră în Hristos: 1. Că Dumnezeu îi privește pe oameni în ochi și că Se lasă privit de ei. 2. Că nu există în creștinism sintagma "prea târziu" și 3. Că marii păcătoși pot deveni mari sfinți. Cel ce aude să înțeleagă. Amin.”

Citiți și IULIAN CAPSALI: CAZUL VASILE BĂNESCU - AMÂNAREA ESTE NEFASTĂ