Consilierii locali clujeni vor dezbate, în ședința de luni, 22 ianuarie a.c., un proiect de hotărâre privind atribuirea denumirii Vasile Lechințan unei străzi care se desprinde din strada Valea Chintăului.

Potrivit unei ordonanțe de urgență din 2002, actualizată, atribuirea sau schimbarea de denumiri se face de către consiliile locale, prin hotărâre.

Proiectul e pe ordinea de zi la punctul 24.

 

Istoric, arhivist, prozator.Din 1989, angajat al Arhivelor clujene. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Spiru Haret din București; masterat în socio-antropologie istorică la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Doctor în Istorie al Institutului George Barițiu, cu teza Revoluția de la 1848-1849 în comitatele Cluj, Turda și scaunul Arieș. Secretar al Despărțământului Cluj al Asociațiunii ASTRA (din 1997); secretar al Filialei CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) Cluj-Napoca (din 2015); membru în comitetul de redacție al revistelor Orașul (din 2005), Astra Clujeană din Cluj-Napoca și Columna din București.

 

A colaborat la Tribuna, Steaua, Adevărul de Cluj, Făclia de Cluj, Monitorul de Cluj, Mesagerul transilvan, Gazeta de Cluj-Napoca, Iancule Mare, Viața Transilvaniei, Curierul Primăriei municipiului Cluj-Napoca, Formula AS, Românul, Flacăra lui Păunescu, Națiunea, Cuvântul Liber (Târgu Mureș),Informația Harghitei (Miercurea Ciuc) ș.a.

Volume: Comoara lui Mitruț, povești, 2011; Crișan Mircioiu, album, 2013; Instituții și edificii istorice din Transilvania, Românii din Covasna și Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură, Oficiali de stat români din Transilvania. Dicționar, Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei, Portul popular istoric românesc, 2018 etc. În lucru,Jurnal din anii ciumei COVID 19 (publicat în serial pe facebook).

Co-autor la volume colective: Clujul din cuvinte, 2008; Legendele Clujului, 2010; Clujul din povești, 2011.Transilvania din cuvinte, 2017etc.

 

* * *

Istoricul Vasile Lechințan este de mult cunoscut clujenilor pentru istoriile savuroase din trecutul Cetății pe care le scoate la lumina zilei în seriale publicate în presa locală ori în broșuri (în colaborare) precum Legendele Clujului. Poveștile din Comoara lui Mitruț au ca punct de plecare date reale culese de autor din documentele de arhivă pe care le cercetează de o viață. Clujul secolului al XVII‑lea coboară în pagină prin intermediul a trei copilandri. Clujeanul Mitruț e călăuză ocoșă pentru Dan, puiul de țăran ce-și însoțește părinții la târg, și pentru Ian, copil de nobil polonez refugiat la Cluj din cauza prigoanei religioase din țara lui. Cei trei descoperă străzi, oameni, întâmplări, locuri tainice, fiind spectatori curioși și actori de ocazie în felurite peripeții, multe cu tâlc. Autorul intervine adesea, între paranteze, pentru a explica un cuvânt sau pentru a lega denumiri vechi de locurile de astăzi ale orașului. O carte pentru copii, dar și pentru oameni mari, plăcută și instructivă (Irina Petraș)

Vasile Lechințan scotocește de zeci de ani prin arhivele istoriei transilvănene, concentrându-se în vremea din urmă pe cercetarea vieții cotidiene a Clujului din epoci mai mult sau mai puțin îndepărtate. E nevoie de fler și de pricepere ca să descoperi informațiile relevante și, mai ales, să le asamblezi într-o imagine coerentă și sugestivă, iar când e vorba despre secolele de dinaintea apariției presei, un asemenea demers nu-i posibil în absența imaginației și a unei pasiuni ieșite din comun. Pe o asemenea temă, Vasile Lechințan a publicat deocamdată în revistele și ziarele locale niște secvențe factologice, prelucrate sumar, însă de un timp încearcă și proza de coloratură istorică. O narațiune fermecătoare în acest sens este Comoara lui Mitruț. Poveste din Clujul secolului 17, apărută recent la Casa Cărții de Știință, în colecția Scriitorii Transilvaniei (cu o prezentare de Irina Petraș). Scrisă în principiu pentru copii, ea are într-adevăr un aer copilăros, însă centrul de greutate nu îl constituie povestea ca atare, adică peripețiile protagoniștilor, și ei copii, ci orașul Cluj din secolul 17, cu structura sa urbană și cu existența domestică a locuitorilor săi. Performanța autorului constă în faptul că toate informațiile și amănuntele despre această lume sunt conținute în mod firesc și deloc fastidios în discursul narativ. Sunt chiar substanța lui. Altminteri, scenariul epic e simplu și eficient: trei băieți în pragul adolescenței, unul fiu de țărani, unul orășean și altul, fiul unor nobili polonezi unitarieni refugiați din cauza persecuției religioase se întâlnesc la Cluj. Mitruț, copil de căruțaș din cetate, este călăuza celorlalți doi și, în intervalul unei zile, le arată acestora orașul. Clujul avea atunci încă intact zidul de împrejmuire cu vestitele sale turnuri construite și întreținute de diversele bresle. În oraș se intră prin câteva porți păzite. Comunitatea lui e destul de pestriță, formată în principal de unguri și sași, dar și din câțiva români care practică diverse munci utile. Oamenii se cunosc între ei și par să conviețuiască într-o tihnă aproape idilică. Țăranii din împrejurimi, în genere români, își aduc produsele la târgul din Piața Mare, de lângă catedrala Sf. Mihail; din viile orașului din afara zidurilor se culeg strugurii; în Casa Sfatului se aprobă o hotărâre care interzice introducerea obiectelor contondente în cetate; trâmbițașul urbei trimite o scrisoare de dragoste iubitei sale prin curierul Mitruț; la hanul doamnei Razman se pregătește cina pentru oaspeții printre care se află și Dan cu părinții, aceștia veniți la târg cu șindrilă din Țara Călatei. Foarte expresivă prin cromatica și dinamismul ei rămâne imaginea pieței. Impresia e de abundență și forfotă omenească: un tablou jubilant al pestriței lumi medievale. De un efect surprinzător, ca într-un fel de poezie concretă, este lista produselor, a proprietarilor și satelor de unde aceștia provin. Încă și mai pline de culoare sunt fabuloasele rețete vegetale de vopsele pentru haine, rețete pe care le știe o femeie pitorească din Feleacu. Textul e înțesat de asemenea întâmplări și amănunte despre viața orașului, care, deși foarte bine documentate, nu alterează convenția ficțiunii și atmosfera de poveste. Topografia Clujului este riguros desenată, însă mai importantă, în ordinea creației, e ambianța cu patina ei autentică de vechime, realizată de autor. Istoricului și chițibușarului arhivar Vasile Lechințan i se substituie aici prozatorul cu expresia în aparență ingenuă și naivă, dar în realitate nu lipsită de ingeniozitate. Autorul configurează, în cele din urmă, o imagine estetică a orașului, fie cu liniile sobre și concise ale gravurii, fie trăgând cu ochiul la figurativul dens din pictura flamandă, când descrie piața, cu aglomerație de personaje și cu abundența ei de mărfuri. În bibliografia istoriei Clujului, Povestea lui Lechințan este, așadar, un reper, alături de alte câteva lucrări apărute în ultima vreme la aceeași editură: Legendele Clujului – la care Vasile Lechințan e coautor, Clujul în legende, repovestit de Irina Petraș și Ovidiu Pecican, Aventurile lui Matiaș Corvin la Cluj, carte semnată de Ovidiu Pecican, dar și antologia Clujul din povești, continuare a Clujului din cuvinte, ambele editate de Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor. E un fenomen emergent acesta, de renaștere a sentimentului apartenenței și de afirmare a identității (Petru Poantă).

Vasile Lechințan a trecut la cele veșnice pe 9 iulie 2021.