Mă încearcă sentimentul că tragicomedia s-a personificat, a ieșit în drum și proaspătă fiindu-i transformarea, o cam apucase cu niscai criză de personalitate. Așa că s-a pus subit pe o redefinire. Acolo, în drum.

Dacă nu apar argumente care să dea de pământ cu toată faza asta despre dezincriminarea tacită a abuzului în serviciu încă din august anul trecut (fiindcă strălucitorul guvern Cioloș nu a îndreptat în 45 de zile articolul, conform deciziei obligatorii a CCR), ar cam rezulta următoarele...

Actualul guvern ar fi reincriminat fapta de abuz în serviciu prin ordonanța aia de urgență, iar suflarea din stradă hulește cu o întârziere de vreo juma’ de an în fața Palatului Victoria.

Cu orice geacă sau fără, tătucul spiritual și nu numai al unui guvern-marionetă, instalat la butoane prin specularea unei tragedii, se află fix în postura de „hoțul strigă hoții”.

„Zâna dreptății” e de multișor fără o bună bucată din obiectul muncii, dar se face că lucrează mai abitir ca niciodată pentru dreptate. Dacă te uiți atent la apucăturile recente, chiar te întrebi cu ce treabă e defapt acolo unde e.

Constituția și statul de drept își iau bătăiță la fundu’ gol de săptămîni în șir fiindcă unui prof’ de fizică nu-i place matematica. Mai precis, rezultatele unor adunări și scăderi consumate pe 11 decembrie.

Minciuna, ipocrizia și manipularea sunt invidioase pe gestul tragicomediei și își fac nebunește de cap în plin drum, pe la televizoare și pe unde mai apucă.

Continuați voi, oameni buni, ar rezulta mai multe...

Oricât s-ar mai zbate în drum, eu sper ca tragicomedia să-și păstreze partea din definiție care zice că are deznodământ fericit. După care sper să se întoarcă în dex și pe scenele avizate.

În rest, îngrozit și complet lipsit de orice intenție de miștouri, constat din nou cât de ușor și cinic poate fi transformată în masă de manevră, împinsă în ridicol și folosită fix în scopuri inverse o întreagă suflare ce strigă după dreptate.