ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


După ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat joi o hotărâre în favoarea vaccinării obligatorii a unui preșcolar din Cehia, referindu-se la bolile copilăriei, nu la coronavirus, în România s-a declanșat o dezbatere aprinsă privind transformarea vaccinării Covid, care are caracter opțional, în vaccinare obligatorie. Deși nu era nici o legătură între una și alta, în afara cuvântului „vaccinare”, scopul scuză mijloacele!
 
Astfel, am putut afla interpretarea lui Augustin Zegrean, fost președinte al CCR, care consideră că s-a creat un precedent la CEDO și nu mai e decât un pas până la obligativitatea vaccinării și în privința noului coronavirus. A doua zi, președintele Camerei Deputaților, liberalul Ludovic Orban, a preluat subiectul și a spus că proiectul legii vaccinării obligatorii, aflat de 4 ani în Parlament și care a scos lumea în stradă din nou în primăvara aceasta, ar putea suferi modificări pentru a include și vaccinarea Covid.
 
Molipsitoarea boală de a face din țânțar armăsar a inflamat televiziunile și „vectorii de opinie” din tabăra vaccinistă, uitându-se de unde s-a plecat și țintindu-se spre singura obsesie națională din tragicul an 2021: vaccinarea Covid. Ca să revenim cu picioarele pe pământ, mai precis în curtea CEDO, am apelat la opinia avizată a doi specialiști: jurnalistul Valentin Busuioc de la publicația Lumea Justiției și avocata Graziela Bârlă, care a pledat în toate instanțele române, precum și la CEDO și CJUE.
 
În plus „CEDO nici nu ar putea impune, prin soluția respectivă, vaccinarea obligatorie, pentru că soluțiile CEDO nu pot constânge statele să facă sau nu un anume demers, ci doar le recomandă o anumită conduită”, ne informează doamna avocat.  
 

„Un fake news de proporții s-a rostogolit în spațiul public în ultimele 24 de ore: cum că CEDO ar fi dat undă verde pentru vaccinarea obligatorie în masă, în contextul pandemiei de coronavirus. Este vorba despre hotărârea pronunțată în cauza Vavricka și alții versus Republica Cehă.

Mistificarea la care s-au dedat numeroase mass media a pornit de la o interpretare distorsionată pe care presa a dat-o unei declarații făcute de Nicolas Hervieu, un jurist specializat în jurisprudența CEDO. Deci nu „jurist specialist al CEDO”, cum greșit a scris AFP aici, iar aproape toată presa din România a preluat pe nemestecate această sintagmă, fără a se obosi să verifice identitatea lui Hervieu. În realitate, omul este profesor de drept la universitatea Sciences Po din Paris – nicidecum angajat al CEDO.

Dar să vedem mai întâi ce a spus francezul:

„Această decizie (n.r. a CEDO) tocmai a întărit posibilitatea unei obligații de vaccinare în condițiile actualei epidemii de COVID-19”.

Deci a fost o simplă opinie a unui jurist, nu o idee conținută în comunicatul prin care CEDO și-a anunțat hotărârea.

Totuși, Nicolas Hervieu a subliniat că în hotărârea CEDO este vorba despre „marja lăsată de Curte la aprecierea statelor în politica lor de vaccinare”. De asemenea, Hervieu a menționat că hotărârea CEDO „constată un consens general în ceea ce privește efectele benefice ale vaccinării, care nu sunt surclasate de efectele secundare inevitabile, asupra cărora există un control științific strict”. Totodată, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului susține „principiul solidarității sociale care poate justifica impunerea vaccinării asupra tuturor, chiar și a celor care se simt mai puțin amenințați de boală, câtă vreme este vorba despre protejarea celor mai vulnerabile persoane”, a mai spus Nicolas Hervieu.

CEDO a mers strict pe proporționalitate

Dacă primul și ultimul citat din Hervieu reprezintă opinii ale acestuia, celelalte două în schimb sunt idei conținute în hotărârea CEDO.

Totul a început de la nemulțumirea mai multor părinti cehi, ai căror copii au fost refuzați la înscrierea la grădiniță, din cauză că nu primiseră unele sau niciunul dintre vaccinurile obligatorii pentru copii, care în Cehia se fac de multă vreme. Ba chiar una dintre familii (Vavricka) a fost amendată din această cauză.

La rândul ei, instanța de la Strasbourg a pus în balanță sancțiunile primite de reclamanți cu interesul superior al copilului – și anume: dreptul la sănătate. Subliniind că vaccinurile respective (nouă la număr, al zecelea fiind obligatoriu doar în anumite condiții) sunt atent reglementate și există un consens al comunității științifice asupra eficacității lor, CEDO a concluzionat că refuzul directorilor de grădinițe de a-i accepta pe copii, precum și amenda primită de familia Vavricka nu au fost sancțiuni exagerate, ele fiind proporționale cu obiectivul urmărit – respectiv: protejarea sănătății celorlalți copii de la grădinițe. (în ce fel sănătatea tuturor vaccinaților, care se consideră a fi „imunizați” prin vaccinare, poate fi amenințată de prezența nevaccinaților e o dilemă pe care nici oamenii de știință, nici juriștii nu se chinuie s-o dezlege - n.red. ActiveNews)

Din punct de vedere convențional, cele cinci familii care s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului au reclamat încălcarea articolului 8 din Convenția EDO.

Iată ce prevede acesta (sublinierea ne aparține):

„Dreptul la respectarea vieții private și de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora”.

Am subliniat pasajele de mai sus, întrucât ele constituie nucleul argumentației CEDO. Mai exact, Curtea a pus în balanță necesitatea protejării sănătății publice și ingerința statului ceh în viața privată a celor cinci familii. Astfel, instanța de la Strasbourg a concluzionat că, într-adevăr, a existat această ingerință, însă ea a fost proporțională: amenda aplicată familiei Vavricka nu a fost exagerată, iar copiilor nu le-a fost îngrădit dreptul la educație, niciunuia dintre ei nefiindu-le refuzată mai târziu înscrierea în clasa I. (...)

Gogorița cu vaccinarea obligatorie în masă cu voie de la CEDO a pornit de la o simplă opinie a unei persoane private (juristul Nicolas Hervieu), iar nu de la raționamentul juridic al Curții Europene a Drepturilor Omului. În plus, Curtea a scris cât se poate de clar că fiecare stat-membru al CEDO este liber să legifereze cum consideră de cuviință în materie de vaccinare”, explică jurnalistul Valentin Busuioc în Lumea Justiției.

La rândul său, Graziela Bârlă, avocat pledant în toate instanțele române, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, argumentează că „CEDO nu a anulat dreptul la viață privată al cetățenilor europeni”, într-o analiză transmisă redacției ActiveNews.

„Nu, CEDO nu a anulat dreptul la viață privată al cetățenilor europeni!

Toată presa română, mai cu seamă cea on-line, a fost copleșită de informația că tocmai s-ar fi pronunțat CEDO cu privire la obligativitatea vaccinării anti-Covid.

Titlurile sunt de genul: ”CEDO consideră că vaccinarea obligatorie este necesară în democrație”; ”Sentință istorică anunțată de judecătorii CEDO: vaccinarea obligatorie nu încalcă dreptul la respectarea vieții private”; ”CEDO a stabilit că principiul solidarității sociale poate justifica impunerea vaccinării tuturor, când este vorba despre protejarea persoanelor mai vulnerabile”; ”CEDO stabilește că vaccinarea obligatorie este necesară într-o societate democratică”, etc.

Dar: consultand site-ul CEDO, am constat că, în cauzele reunite Vavřička și alții (afacerea nr. 47621/13), Novotná (3867/14), Hornych (73094/14), Brožík Dubský (19306/15 și 19298/15), Roleček (43883/15), toate împotriva Republicii Cehe, de la soluția cărora a pornit toată această avalanșă de atenționări și extrapolări media, Curtea nu indică o răspundere implicită a țărilor de a accepta și vaccinarea obligatorie contra Covid 19! 

Iată ce zice Curtea, în brefing-ul său cu privire la acest subiect: În afacerea Vavřička și alții contra Republica Cehă „privind vaccinarea infantilă obligatorie, Curtea a conchis că nu există o violare a articolului 8 al Convenției cu privire la viața private”. … „Curtea a estimat că, măsurile luate de Statul Ceh și denunțate de reclamanți, evaluate în contextul national, se situează într-un raport rezonabil de proporționalitate cu scopul legitim urmărit de Statul Ceh… Curtea își începe raționamentul precizând că afacerea (dedusă judecării) vizează vaccinarea curentă a copiilor contra maladiilor care sunt binecunoscute de medicină” (în număr de 9, n.n.), în condițiile în care, în politica statului Ceh, prevalează caracterul obligatoriu al vaccinării copiilor. 
*
Presa noastră prezintă însă poziția unui domn, francez de felul lui, dar care se bagă în seamă și interpretează soluția Curții ca pe o sabie care s-a prăbușit deja, imuabil, dacă nu peste planetă, măcar peste Europa, retezând definitiv mai multe drepturi, între care cel la viața privată, generic vorbind, dar și la libertatea de a dispune de propriul corp! 
De fapt, informația care tulbură inutil netul, a fost preluată de la France Presse, via Agerpres, si reprezintă exclusiv punctul de vedere deloc profesional al unui oarecare Nicolas Hervieu, jurist specialist al CEDO.

Și eu sunt specialist în CEDO și, ca mine, sunt cel puțin câteva sute de avocați din lume care pledează și s-au specializat în procesele și procedurile CEDO.
Deci nu văd ce ce nu ați lua de bună și opinia mea?

Opinia mea, potrivit căreia CEDO nu a declarat obligatorie vaccinarea anti-Covid - și nici nu o poate declara prin hotărârea din 08.04.2021 - nici nu a anulat efectul articolului 8 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la viața privată, se fundamentează pe:

1. Rezoluția nr. 2361 (2021) – Vaccinul împotriva covid 19: considerații etice, juridice și practice (Vaccins contre la covid-19: considérations éthiques, juridiques et pratiques) - adoptată de adunarea parlamentară a Consiliului Europei în data de 27.01.2021. Faptul că nu se vorbește despre această Rezoluție, nu înseamnă că ea nu există. Rezoluția cere, de îndată, (aceasta este formularea exactă!) statelor membre și Uniunii Europene, să pună la dipoziția populației vaccinul, respectând însă, strict, o serie de condiții, între care:
- Cu privire la vaccin, veghind ca organismele care reglementează producerea vaccinului să fie independente și la adăpost de orice presiune politică (7.1.2) si să existe programe independente care să acorde reparații în caz de daune sau prejudicii nejustificate suportate de cetățeni, consecutive vaccinării (7.1.5). 
- Cu privire la acceptarea vaccinului, de către populație: să se asigure că cetățenii sunt informați că vaccinarea NU este obligatorie și că nimeni nu va suporta presiuni politice, sociale sau de altă natură pentru a accepta să fie vaccinat, dacă nu își dorește să facă lucrul acesta din proprie initiativă (7.3.1.); să vegheze ca nimeni să nu fie victimă a discriminării pentru că nu a fost vaccinat, din rațiuni care țin de riscuri potențiale pentru sănătate sau pentru că nu dorește să se vaccineze (7.3.2).

2. Mă mai bazez pe faptul că spețele de la care ar fi plecat totul, soluționate de CEDO în contradictoriu cu statul Ceh, se referă:
- la o perioadă mult anterioară perioadei Covid 19 (acțiunile au fost introduse la CEDO între 2013 si 2015) și 
- exclusiv la o țară care are deja, în legislația sa, precizarea obligativității vaccinării, dar doar a copiilor și numai contra unui număr de 9 maladii, cu vaccinuri deja testate de zeci de ani.

3. CEDO nici nu ar putea impune, prin soluția de azi, vaccinarea obligatorie, pentru că soluțiile CEDO nu pot constânge statele să facă sau nu un anume demers, ci doar le recomandă o anumită conduită* prin care, în mod individual sau general, să prevină apariția unor încălcări similare, pe viitor, de către stat, a drepturilor cetățenilor lui.

4. CEDO înseamnă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. A spune că, printr-o soluție a acesteia, raportată la o perioadă mult anterioară celei contemporane, în propria cale de atac, cetățenii cehi cărora li s-a respins plângerea au reușit să anuleze generic dreptul la viața privată al tuturor cetățenilor europeni este o aberație și o contradicție în termeni! 
Curtea nu poate anula drepturi, ci poate doar să constate că, la un anumit moment, un anume drept a fost sau nu încălcat de către un anume stat.

Desigur, mulți se vor folosi de această speță care pică mănușă peste multe interese politice și vor continua să afirme că, prin soluția de azi, Marea Cameră ar fi abolit dreptul cuprins în pc. 7.3.1. al Rezoluției Adunării parlamentare nr. 2361 (2021), obligându-ne pe toți să ne vaccinăm și să renunțăm la dreptul la viața privată. 
Dar, potrivit aceleași Rezoluții, pe acest subiect atat de sensibil, adunarea parlamentară a solicitat statelor membre și Uniunii Europene să ia măsuri urgente și pentru a lupta contra falselor informații, dezinformării și neincrederii contra vaccinului (7.3.3). 
Or, ce încredere să mai ai, însă, când ți se spune, printr-o falsă informație rezultată dintre-o lectură trunchiată a unei soluții CEDO, că, de azi, deși vaccinarea nu e obligatorie (potrivit pc. 7.3 din Rezoluția Adunării parlamentare), ea ar fi devenit obligatorie potrivit CEDO, instituție care are rolul de a proteja drepturile omului!

În practică, această obligație este îndeplinită prin implementarea următoarelor două tipuri de măsuri: 
- Măsuri individuale de remediere totală pentru părțile vătămate de readucere, pe cât posibil, la starea de fapt de dinainte de încălcare (acesta este principiul „restitutio in integrum”). Plata despăgubirilor (cunoscută drept „reparație echitabilă”) reprezintă măsura reparatorie cea mai des întâlnită, iar suma este determinată de CEDO.
- Măsurile generale vizează obligațiile statelor DE A PREVENI APARIȚIA UNOR ÎNCĂLCĂRI SIMILARE PE VIITOR. Acest lucru poate presupune adoptarea sau modificarea legilor pe plan intern, introducerea de politici sau proceduri noi sau asigurarea unor anumite practici judiciare. (Executarea hotărârilor CEDO, portal CEDO)”, a scris avocata Graziela Bârlă pentru ActiveNews.
 
 
_____________
*Prin aderarea la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statele membre au obligația legală de a remedia încălcările constatate de CEDO.