ascultă articolul

O lege străină de România și Constituția ei dar apropiată de sistemul sovietic de pedepsire a românilor este îndreptată zilele acestea de deputatul Daniel Gheorghe, doar pentru ca acesta să fie luat la țintă de autorul legii discriminatorii și anti-constituționale, cu nr. 232/2020, Silviu Vexler.

Concret, ce îl deranjează pe autorul legii ilegitime cu privire la modificarea pe care dorește să o întreprindă deputatul român, în spiritul statului de drept:

În prezent, la art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990 este specificat că:

"Prevederile prezentului decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora.”

În proiectul inițiat de domnul deputat Daniel Gheorghe, se propune modificarea art. 14 din actul normativ menționat în următoarea formă :

"(1) Prevederile prezentului Decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității, cât și a celor în cazul cărora s-a pronunțat o sentință definitivă și irevocabilă, prin care au fost condamnați pentru că au săvârșit crime în scop de persecuție etnică sau pe motive rasiale, precum și nici urmașilor acestora.”

Silviu Vexler încearcă să argumentează împotrivirea sa față de propunerea lui Daniel Gheorghe în felul următor: „În niciun stat democratic nu este acceptabil ca cei care au susținut și încurajat, care au comis, au coordonat, care au ordonat crime împotriva propriilor semeni să fie "recompensați”.”

Citind acest paragraf ne putem întreba dacă dl. Vexler nu se referă cumva la toți membri aparatului comunist - regim declarat ilegitim și criminal chiar în Parlamentul României - cât și la copiii lor. Dar, dacă în cazul celor ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman sau Alexandru Florian ni se spune că nu pot fi făcuți vinovați de crimele fizice și culturale ale părinților lor, în alte cazuri se consideră, iată, că foștii deținuți politici și luptători în munți și urmașii celei mai importante rezistențe anticomuniste din întregul spațiu sovietic pot fi și sunt și azi vinovați de o crimă colectivă imaginată de Silviu Vexler dar neconformă cu legile lumii civilizate. Nu sună cam ciudat, totuși, pentru un stat NATO, să se solicite astăzi, la 31 de ani de la demolarea regimului comunist, pedepsirea celor care au luptat împotriva ocupantului sovietic și a agenților URSS? În timp ce urmașii comisarilor ideologici sovietici zburdă liber, unii chiar prin Universități sau prin Guvernul și Parlamentul României?

Redăm aici integral lecția publică de istorie și drept pe care o face deputatul Daniel Gheorghe însoțită la final de omagierea martirului anticomunist Mircea Vulcănescu:

„Observ cu adâncă surprindere cum dl. Deputat Silviu Vexler face niște asocieri absolut nefericite între propunerea mea legislativă numărul BP77/2021, privind modificarea decretului-lege nr. 118/1990, act care definește și stabilește drepturile foștilor deținuți politici, și regimuri politice de tip extremist care au marcat sângeros Europa în cursul secolului al XX-lea.

În primul rând, actuala formă a legii nr. 232/2020, susținută de dl. Deputat Silviu Vexler, încalcă inclusiv Constituția României în mai multe puncte, prin prevederile de la punctul 14, printre care menționez pe scurt: art. 75 privind bicameralismul, art. 16 privind discriminarea, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind Drepturile Omului, tratate la care România este parte.

Un alt aspect este esențial în această discuție: ca drept urmare a art. 14 a legii 232/2020, fondul legii a fost deturnat dintr-un act normativ care conferă drepturi, într-un act normativ care restrânge arbitrar drepturile cuvenite foștilor deținuți politici din România.

Paradoxal, efectul legii actuale este acela că în România sunt reinstituite legal toate etichetările de natură ideologică, etichetări de care a uzitat securitatea comunistă în perioada represiunii staliniste și chiar mai târziu.

Propunerea legislativă pe care am inițiat-o, BP77/2021, are la bază prevederile din rezoluția 1906/1996 a APCE, respectiv rezoluția 1481/2006 a APCE, elemente configurate inclusiv în Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, prin care la data de 18.12.2006, președintele României declară regimul comunist drept ilegitim și criminal în fața Parlamentului României.

De asemenea, este obligatoriu să menționăm faptul că toate condamnările penale comuniste cu caracter politic, alături de urmările lor, sunt eliminate prin OUG 214/1999, respectiv Legea 221/2009.
Așadar, actuala lege 232/2020, susținută de dl. Vexler și alți colegi parlamentari, impune o suprapunere legislativă cu evident fond neconstituțional, lucru pe care îl putem deduce și din art. 2 al Legii 221/2009 pe care îl citez aici: "Toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept.Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor."

Sub regimul criminal comunist, toate condamnările politice se bazau pe dovezi fabricate de securitate și aparatul represiv controlat strict și direct de NKVD și tentaculele URSS. Metodele ”planurilor de anchetă” puneau pe deținuți, în urma unor violențe fizice și psihice extreme, în fața unor declarații false scrise de anchetatori.
Veți descoperi, analizând dosarele de anchetă ale sistemului represiv, cum termenul de ”legionar”, asemeni celui de ”dușman al poporului”, are rolul de epitet circumstanțial agravant, fiind un element născocit de organul de anchetă pentru a da represiunii un caracter de maximă gravitate.

Așadar, actuala formă a Legii 232/2020 încalcă Constituția României, dar și Legea 221/2009, lege organică în care găsim toate conceptele de represiune politică dispuse sub regimul comunist.

Mișcarea legionară a fost scoasă în afara legii în anul 1941, însă documentele rezultate din anchetele de securitate acordă epitetul de ”legionar”, inclusiv unor deținuți politici din categoria celor care erau copii, unii născuți cu puțin timp inainte de data rebeliunii legionare ori, absolut șocant pentru orice minimă logică, chiar veniți pe lume după momentul rebeliunii legionare din anul 1941.În momentul de față, forma abuzivă a legii îi duce pe foștii deținuți politici, prin mecanismul public aferent AJPIS-urilor de la nivelul întregii țări, în situația umilitoare de a se găsi judecați din nou prin filtrul securității. Ba mai mult, în momentul de față, în practica administrativă se constată cum deținuții anticomuniști sunt respinși în baza Legii 232/2020 doar pentru că nu dețin acte care să probeze negru pe alb că NU au fost legionari.

 

Practic, avem de-a face cu un sistem de "justiție inversă" prin care li se cere să își probeze "nevinovăția". Efectul pervers al Legii 232/2020 pe care sunt convins că nu și-l doresc nici dl. Vexler, nici ceilalți inițiatori ai legii, se poate constitui într-o adevărată formă indirectă de reabilitare a sistemului de represiune comunistă.

Să nu uităm că, potrivit instrumentarului ideologic al regimului comunist impus de sovietici, cuvinte grele precum cel de ”fascist” erau la ordinea zilei: ziarul Scânteia titra pe prima pagină, nici mai mult și nici mai puțin decât ”Moarte fasciștilor Maniu și Brătianu!”, iar un criminal stalinist sinucis în anul 1992, chiar în preziua arestării sale, explica senin și sadic într-un episod din ”Memorialul Durerii” că a luptat cu” fasciști" care își meritau soarta, nicidecum cu oameni cu vederi democratice care se opuneau unui regim totalitar.

Pentru punerea în acord a Legii 232/2020 cu prevederile Legii 221/2009, ale OUG 214/1999, cât și cu articolele Constituției României, în spiritul adevărului istoric și al deplinului respect pentru cei care s-au opus monstruozității criminale a marxism-leninismului, se elimină prin propunerea actuală un termen impropriu și confuz precum cel de ”dovediți”( dovediți de Securitate, GRU, NKVD, KGB ori de către cine? ) și de asemenea, așa cum este firesc se exclud de la prevederile Decretului-Lege 118/1990 persoanele condamnate pentru crime împotriva umanității, cât și persoanele condamnate pentru infracțiuni cu caracter etnic și rasial.

Menționez că forma art. 14, din BP77/2021, asigură acoperire juridică pentru excluderea tuturor persoanelor și urmașilor acestor persoane care au luat parte la persecuții cu caracter etnic, rasial, antisemit sau care pot fi incluse în această categorie.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, principiu conform căruia poate fi angajată doar răspunderea penală a celor care au participat la săvârșirea unei infracțiuni în calitate de autor, instigator sau complice.

 

Consacrat atât în Codul penal anterior din 1969, cât și în noul Cod penal din 2014, principiul personalității răspunderii penale constituie regula potrivit căreia atât obligația, ce decurge dintr-o normă penală, de a avea o anumită conduită, cât și răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligații, revin persoanei care nu și-a respectat obligația, săvârșind fapta interzisă, și nu alteia sau unui grup de persoane.

În dreptul penal nu se poate antrena răspunderea penală pentru fapta altuia, iar acest articol, anterior menționat, oferă fundamentul juridic pentru excluderea persoanelor mai sus-menționate de la prevederile Legii 232/2020, dar numai dacă au participat în calitate de autor, instigator sau complice la infracțiunile precizate în forma art. 14 din BP77/2021, și nu doar prin simpla lor asociere cu o altă persoană sau persoane dintr-un grup ce au comis astfel de infracțiuni. O astfel de asociere era o metodă de anchetă stalinistă ce nu avea nici un fundament juridic.

Consider fascismul și comunismul două regimuri totalitare criminale, foarte asemănătoare în esența lor, adevărate industrii ale terorismului de stat și ale crimei, care nu pot fi scuzate ori regretate de nici o persoană cu un minim de umanitate sau de bun-simț democratic!

În concluzie, regret că dl. deputat Silviu Vexler asociază indirect problematica respectării drepturilor foștilor deținuți politici cu fotografii în care regăsim infamul semn al zvasticii naziste.

Astfel, eu îmi manifest dialogul și deschiderea față de toate părțile interesate în această chestiune, îi asigur de toată buna mea credință și deschidere.

Cred că doar dialogul ne poate aduce împreună la cea mai bună soluție, nicidecum încrâncenarea ori disputele sterpe care nu duc nicăieri!”

In Memoriam Mircea Vulcănescu la aniversarea nașterii sale din 3 martie 1904: