ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Deși România este poate singura țară care nu a raportat până acum nici măcar o reacție adversă post-vaccinare, numărul acestora crește de la o zi la alta, iar medicii încep să recunoască în scripte cauza îmbolnăvirilor subite: reacție adversă post-vaccinare SAR-CoV-2. Victimele vaccinurilor Covid aleg să-și spună povestea pentru a nu ajunge și alții în situația lor. Este și cazul unui militar din Dolj și al unei profesoare de română din Bihor, care și-au spus povestea pentru Național.ro.

Caporalul Sorin Ștefănescu de 46 de ani de la Brigada Multinațională Craiova, militar cu 3 misiuni efectuate în Afganistan, s-a ales cu parapareză ataxică și status post mielită toracală după ce a făcut a doua doză de ser Covid de la Pfizer. Pentru că nu mai este sigur pe picioarele sale, după 3 spitalizări, a ajuns la concluzia că va trebui să iasă din serviciu pensionându-se pe caz de boală.

Un lucru cu atât mai frustrant cu cât caporalul s-a vaccinat nu pentru că își dorea, ci din cauza presiunilor care se făceau asupra militarilor, șantajați cu plecarea în aplicații sau alternativa testării pe banii lor ori intrarea în carantină.

„M-am vaccinat pe 30 aprilie cu prima doză de Pfizer, iar cu a doua doză, pe 21 mai. La prima doză nu am avut nicio reacție adversă, însă după a doua doză, pe care am făcut-o la 10 dimineața, seara, după ora 21, stând la masă, am simțit că nu mai pot să respir, mă strângea ceva în piept. M-am dus în pat să mă întind puțin și m-a luat un tremurat fantastic, nu mai puteam nici să vorbesc. Timp de aproape o jumătate de oră am trepidat efectiv. Băiatul meu a vrut să dea telefon la Salvare, dar i-am făcut semn să nu facă asta. La un moment dat m-am liniștit și, când m-am dat jos din pat, nu mai aveam stabilitate, aveam picioarele amorțite. Și așa am rămas și în prezent, nu am stabilitate, merg în cârje. În tălpi simt de parcă aș călca pe pioneze”, a povestit caporalul Sorin Ștefănescu pentru Național.ro. 

Având o condiție fizică foarte bună și fiind obișnuit să strângă din dinți, Sorin Ștefănescu s-a mai târât o perioadă scurtă la serviciu, până când l-au luat cu Ambulanța de acolo și l-au dus la Spitalul Militar din Craiova. După analize și RMN, diagnosticele au fost cumplite: parapareză ataxică și status post mielită toracală post-vaccinare SARS-Cov-2.


„După prima externare m-am simțit mai bine, dar după două zile a început iar să mi se îngreuneze picioarele și nu am mai putut merge fără cârje. Iar am luat-o de la capăt, iar m-am dus la Spitalul Militar, iar m-au internat în iulie. Mi-au făcut din nou RMN și mi-au pus același diagnostic. Mi-au dat același tratament, m-am simțit bine o zi-două și după aceea reveneam la aceeași stare. M-am internat și a treia oară, iar apoi m-au trimis la șefa Comisiei medicale. Acolo mi-a spus că trebuie să continui cu procedurile de recuperare, cu kineto-fizioterapie, apoi să revin în noiembrie cu referate de la neurologie. Acum sunt inapt pentru serviciul militar și va trebui să mă pensionez”, i-a mai povestit caporalul Sorin Ștefănescu jurnalistei Claudia Marcu de la Ziarul Național, mărturisindu-i și că ajunsese în perioada internărilor succesive să plângă ca un copil, neștiind ce se va întâmpla cu el.
 
 

Manuela Bârza a făcut prima doză de vaccin Pfizer în ianuarie, iar a doua doză în februarie. În prima oră după a doua doză a simțit furnicături pe față, dar le-a ignorat, pentru că așa este firea ei, dornică să treacă peste toate. Apoi, a doua zi după vaccinare, s-a simțit foarte rău, a avut febră mare, dureri musculare și stări de vomă. 

„Nici în ziua în care am născut nu am simțit așa dureri. Dar, tot așa, am luptat, am zis că nu mă pune pe mine un vaccin la pat. A treia zi, m-am încăpățânat să mă duc la școală și, în următoarea zi, de la catedră m-au luat cei de la Ambulanță. Nu mai puteam să stau pe picioare, nu mai puteam să vorbesc, aveam catalogul în față și nu puteam să citesc. La Oradea mi-au făcut RMN-ul ca să verifice dacă am AVC, pentru că aveam simptomele, dar nu au găsit nimic. Mi-au făcut niște perfuzii, cu perfalgan, și au ameliorat inflamația de pe creier, despre care nu știam la acel moment. Însă tot nu puteam să mișc mâna și piciorul, nu aveam nici o putere să stau în picioare. La câteva zile am fost și mai rău, că de la nivelul mijlocului nu am mai simțit nimic, nu mai puteam merge nici măcar sprijinită”, a povesti Manuela Bârza pentru Național.ro.
 

Diagnostic devastator

Atunci s-a speriat foarte tare și a mers direct la Cluj, unde, după investigații foarte serioase, a reieșit că avea o inflamație pe creier și că, de fapt, acea inflamație presa nervii. Diagnosticul de encefalită a venit ca un trăznet. Boala putea fi produsă din multe cauze, dar medicii din Cluj au eliminat pe rând toate cauzele, până ce au rămas doar la vaccinul Covid. 

„Toate analizele specifice ieșeau foarte bune. Inițial, medicii clujeni mi-au spus doar verbal că encefalita a fost provocată de vaccin, pentru că nu are nimeni curajul, dar acum, pe ultima scrisoare medicală, scrie că este apărută post-vaccin. Eram sănătoasă tun, foarte energică și, la câteva ore după vaccin, am ajuns o legumă. Medicul neurolog de la Cluj îmi spunea că nu are curaj să-mi dea tratament, pentru că nu știa cauza exactă și să nu ascundă alte eventuale afecțiuni. Și am preferat să stau eu în pat peste trei luni și să iau doar medicamente întăritoare ale sistemului nervos. Tratamentul pentru encefalită l-am luat abia din mai, când medicul neurolog a avut certitudinea că a fost cauzată de vaccin”, își amintește Manuela Bârza.
 

Peste 13 medicamente pe zi

Din iunie și până în prezent, tânăra profesoară ia peste 13 medicamente pe zi, aproape toate pentru creier. Medrolul este cel mai greu digerabil, pentru că îi distruge stomacul și îi mănâncă tot calciul din oase, care arată acum ca ale unui om bătrân. Doar medicamentele o mai țin cât de cât în stare de funcționare, dar obosește foarte ușor, are probleme cu memoria și are hemihipoestezie. Face fizioterapie încontinuu, din mai până în azi, și nu știe dacă se va vindeca vreodată. A cheltuit până acum peste 15.000 de lei pe investigații medicale și pe tratamente și se consideră norocoasă că a avut acești bani și a putut să-și afle diagnosticul exact. Iar medicii spun că majoritatea bolnavilor de encefalită nu se recuperează complet și rămân cu probleme pe termen lung provocate de afectarea cerebrală.