Președintele Partidului Mișcarea Populară, Eugen Tomac, a vorbit, într-un interviu pentru Rostonline, despre mișcarea unionistă care în acest an al Centenarului își face mai mult decât oricând auzită vocea, despre întâlnirea cu Traian Băsescu, dar și despre reîntregirea națională, afirmând că „unirea se poate face prin votul parlamentelor de la Chișinău și de la București”. Ceea ce se întâmplă în Repuiblica Moldova, prin acele declarații de unire pe care le fac aleșii locali, oameni care adoptă aceste declarații simbolice de unire, sunt de o importanță uriașă pentru că au încărcătură politică foarte puternică, afirmă Tomac, adăugând că majoritatea parlamentară de la Chișinău, chiar dacă nu e unionistă, măcar nu este ostilă.

Publicăm mai jos pasaje din acest interviu:

„Conjuncturile potrivite apar foarte rar. Dacă Ion Iliescu a avut și motive personale ce țin de convingeri intime și nu a vrut să accelereze discuțiile pe această temă și, din contra, a încercat să oprească orice mișcare de apropiere a celor două maluri ale Prutului, acum situația este total diferită. În primul rând, la Chișinău, s-a creat o majoritate convinsă că drumul spre vest este soluția viitorului pentru majoritatea cetățenilor. Pe de altă parte, există o anume prudență care ține de zgomotul pe care îl fac minoritățile. Însă minoritățile au avut întotdeauna o atitudine de slugărnicie față de cel mai puternic. Și aici mă refer la situația din Găgăuzia, la minoritatea ucraineană din Republica Moldova. România are experiență în gestionarea raporturilor cu minoritățile. După unificare, găgăuzii se vor simți în deplină siguranță într-o Românie reîntregită. La ora actuală, există posibilitatea să se înceapă un proces de unificare printr-un vot în Parlamentul de la Chișinău și un alt vot în Parlamentul de la București. Totul ține de voință. Așa cum, în 1918, nimeni nu-și imagina că, la mijlocul primăverii, se va da un vot în Sfatul Țării pentru unificare, pentru că, inițial, s-a creat Republica Democrată Moldovenească și apoi decidenții de la Chișinău au votat deci unirea cu Patria Mamă, cu o largă majoritate. Vorbim totuși de o generație care s-a născut în Rusia țaristă, s-a educat la Petersburg, dar când au trebuit să opteze, au luat direcția Iași-București. Am convinegera că, la ora actuală, atât frica de instabilitate (Rusia rămâne o amenințare pentru românii de la est de Prut), cât și condițiile sociale extrem de precare împing spre o soluție rapidă și îi determină pe liderii de la Chișinău să țină seama de această tendință. Vectorul european rămâne doar la nivel politic, dar e nerealist. Siungura opțiune care poate fi implementată rapid și care poate aduce peste noapte și prosperitate, și securitate este unirea cu România. Și acest lucru trebuie să-l facem explicându-le oamenilor că altă variantă pentru ieșirea din impas nu există.”

 

 „Sigur că procesul de reîntregire va dura. Vorbim totuși de o populație românească deznaționalizată în mare parte, rusificată. Eu cred că generația din care fac eu parte va avea forța necesară pentru a duce acest proces de de-rusificare până la capăt într-un ritm mult mai alert. Avem și mijlooace mult mai moderne la dispoziție. Statul român trebuie să fie pregătit în fiecare zi în acest moment. Cred că, din punct de vedere instituțional, trebuie să trecem la un nivel mult mai avansat. La nivelul Guvernului, e nevoie să se creeze un minister care să se ocupe de relațiile cu Republica Moldova tocmai pentru a pregăti acest proces inevitabil. Diplomația românească trebuie să iasă din starea de amorțeală în care a intrat, considerând că, din moment ce am intrat în UE, am atins toate obiectivele. Nu, Uniunea Europeană a fost un obiectiv important, dar cel mai greu meci diplomatic în deceniile următoare pentru România este să înfăptuiască unirea și s-o consiolideze pe plan internațional. Statul român trebuie să fie pregătit. Ceea ce se întâmplă în Repuiblica Moldova, prin acele declarații de unire pe care le fac aleșii locali, oameni validați politic, adoptă aceste declarații simbolice de unire, sunt de o importanță uriașă pentru că au încărcătură politică foarte puternică. În anul centenarului, să vezi că oameni responsabili, din tot spațiul politic al Republicii Moldova, inclusiv din partidele pro-ruse, votează alături de primari declarațiile de unire sunt un semnal foarte serios, pe care statul român trebuie să-l ia în seamă. Pentru că aici nu ține de provocare, nu ține de idealism. Aici ține de nevoia de a înțelege cât mai profund mișcările care se produc în rândurile unei comunități românești izolate forțat de restul națiunii române. Este uin proces extrem de complex, care trebuie inteligent gestionat, nicidecum emoțional sau prin abandon, așa cum s-a întâmplat de multe ori. Statul român a avut șansa să rescrie istoria, dar nu a avut decidenți capabili să gestionze asemenea momente importante. Tocmai de aceea, dincolo de discursuri, de abordări pur patriotice este nevoie de mult pragmatism și de acțiune în teren. Insist, un rol esențial în acest proce trebuie să-l aibă diplomația română, care trebuie să posede și capacitatea, și pregătirea necesareă , și inteligența în a argumenta pașii pe care trebuie să-i facă România în această direcție. Am convingerea că vom fi nepregătiți din multe puncte de vedere. Așa este firea românului. Lucrurile nu mai trebuie lăsate la voia întâmplării. Avem de integrat o populație de peste 3 milioane, din care peste 85% sunt români, în sistemul de învățământ, în sistemul de asigurări sociale, în sistemul de muncă din România. Tot acest proces va dura câțiva ani și trebuie tratat cu multă responsabilitate. Toți trebuie să înțeleagă că acest proiect de țară ține de ființa noastră identitară și de moștenirea pe care am primit-o și pe care trebuie s-o ducem mai departe. România de la 1918 nu înseamnă România până la Prut. Este o Românie până la Nistru. Cu Republica Moldova. Chestiunea legată de Ucraina este un alt subiect. Acolo, va fi nevoie de negocieri cu Kievul, cu Moscova legat de Transnistria.”

Atitudinea Rusiei

„Rusia a avut o atitudine nemiloasă față de cei care au pactizat cu ea în proiectele ei geopolitice. Așa s-a întâmplat și după 1990. Igor Smirnov a fost alungat ca ultimul trădător, deși l-au utilizat și toți cei care au urmat după el la Tiraspol. Asta este și relația pe care am moștenit-o noi în relațiile cu Federația Rusă. Au venit sovieticii și ne-au condiționat înapoierea tezaurlui de Basarabia, au continuat această linie și în perioada comunistă din România. Hrușciov a fost profund deranjat când Ceaușescu i-a spus că la întâlnirile pe care le-au avut la Beijing, chinezii au amintit că Moscova ne-a luat Basarabia. Scrie Hrușciov în memoriile lui. Pentru ei, România a fost privită prin această cheie. Până și ieșirile ambasadorului Kuzmin de la București, ex-amabasador la Chișinău, au fost identice cu ieșirile Kremlinului față de România. Incidentele din 2016, provocate de Kuzmin, referitoare la statuia Cumințenia pământului lui Brâncuși, au fost relevante în acest sens. După anexarea Crimeii, Rusia are alte priorități pentru această zonă.”

„Majoritatea parlamentară de la Chișinău, chiar dacă nu e unionistă, măcar nu este ostilă. Dacă mâine aș fi la guvernare în România, aș scoate toate taxele pentru redobândirea cetățeniei, aș cere perfectarea actelor de transcriere a certificatelor de naștere în toate unitățile teritorial-administrative astfel încât acest proces de reîntregire a națiunii prin cetățenia română să se producă rapid. În momentul în care vom avea 1.600.000 de cetățeni români în Republica Moldova, vom vorbi de o majoritate clară, care locuiește într-un stat cu majoritatea cetățeni europeni. Și atunci, partenerii noștri de la Bruxelles vor fi mult mai înțelegători cu acest proces. Și vom putea miza pe sprijinul Franței, Italiei, care au fost alături de guvernul de la București în momente-cheie. Fiind consilier al președintelui Băsescu, am ajvut șansa să asist la multe discuții la nivel înalt, care m-au făcut să fiu încrezător în această șansă pe care noi o avem ca țară să ducem la bun sfârșit proiectul reîntregirii naționale.”