ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Evacuarea Spitalului Foișor a presupus ca zeci de oameni, mulți dintre ei operați cu nici 24 de ore înainte, să fie scoși în stradă, noaptea, chiar dacă aveau prinse de corp drene și branule, iar mulți aveau dureri și cusături nevindecate.

Adelina, fiica unei paciente de la Spitalul Foișor a povestit cum mama sa, în vârstă de 62 de ani, bolnavă de cancer osos, a aflat în ultimul moment că va fi transferată.

Fiica victimei a declarat jurnaliștilor de la EVZ situația nefericită: 

”În ziua respectivă (n.r. 09.04.2021), am primit un telefon din garda spitalului (n.r. ”Foișor) și mi s-a spus să vin să o iau pe mama că spitalul se transformă în unitate COVID-19. Au specificat clar să vin cu o mașină mare, nu cu turism, pentru ca mama să poată să stea cu piciorul întins, la orizontală. Era vreo șapte seara. Nu înțelegeam nimic…Abia fusese operată cu mai puțin de 24 de ore înainte. I se făcuse un transplant osos, o intervenție dificilă pentru care avea nevoie de refacere….Avea tuburile de drenă, branulele prinse de corp…Avea dureri…A trebuit să mă mișc extrem de repede, să fac rost de o salvare privată și să mă duc la București. Noi suntem din Vălenii de Munte, Prahova. Apoi, mi-am sunat mama și i-am spus că vin să o iau. Până să o sun eu, mi-a spus că nimeni nu o anunțase că va fi trimisă acasă. Doar că toată lumea din spital, medici și asistente, e agitată, dar nimeni nu le spunea nimic. O agitație care, mi-a spus mama, a început pe la ora 18.00, în timpul tratamentului și al mesei". 

”Ziceai că suntem în război și trebuie să fugim ca să ne salvăm. Era haos…Pacienții plângeau, unii erau singuri, puși pe tărgi, pentru că rudele nu ajunseseră la ei. Plângeau și asistentele în timp ce îi îngrijeau pe  oamenii suferinzi…Să nu plece fără consult, fără o evaluare medicală. Doctorii nu aveau curaj să semneze actele de externare, nu voiau să-și asume o asemenea responsabilitate uriașă, aceea de a scoate afară din spital niște oameni operați, bolnavi, care nu mai puteau fi supravegheați din punct de vedere medical. Până la urmă, cred că au fost obligați de situație și au semnat externările. Dar numai după ce au văzut fiecare pacient. Consult la care a participat și directorul spitalului. Așa ceva, atâta cruzime, nu am văzut în viața mea. A fost cumplit. A fost ca o evacuare pe timp de război!”, a precizat Adelina.