Anunțul consilierului prezidențial, Andrei Muraru, cum că efectul principal al legii așa-numite "anti-legionare" este interzicerea cultului pentru fostul președinte...Nicolae Ceaușescu, a suprins opinia publică.

"Această lege include pentru prima dată diseminarea propagandei, prin mijloace electronice. Din acest moment, autorităţile publice trebuie să urmărească aceste lucruri şi să identifice acolo unde există infracţiuni în baza acestei legi. De 48 de ore, vă pot spune că, deşi nu s-a observat acest lucru, cultul lui Nicolae Ceauşescu este interzis oficial în România pentru că această lege sancţionează cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, de crime de război şi genocid. După cum ştiţi, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie la Tribunalul Militar Excepţional pentru genocid: articolul 357, Cod Penal", spunea Muraru la o conferință intitulată "Extremism, antisemitism, nationalism - pericolele contemporane ale Europei". Organizator a fost un ONG, "New Strategy Center", cu sprijinul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", Foreign Policy România și Adevărul.

Surprinderea vine din faptul că nicăieri în această lege nu apare cuvântul "comunism", iar principala noutate a actului normativ este tocmai indicarea exactă a "legionarismului", între pericolele ce trebuie combătute.

Mai mult, nu există indicații cum că în România ar exista un "cult" al lui Nicolae Ceaușescu. De altfel, legea nici nu menționează ce constituie "cult" al fostului dictator și ce nu. În cercurile academice circulă ipoteza că menționarea interzicerii lui Ceaușescu, drept efect principal al legii anti-legionare, este doar o perdea de fum pentru a atrage atenția de la gravele probleme constituționale pe care le ridică acest nou act normativ.

Istoricul Alin Mureșan, din cadrul Centrului de Studii în Istorie Contemporană (CSIC), nu crede că intenția legiuitorului a fost de a-l interzice pe Ceaușescu.

"Este ridicol să prezinți interzicerea lui Ceaușescu ca efect principal al legii, când nicăieri în conținutul ei nu există nici măcar o singură referință la comunism, în schimb titlul spune clar că ea se referă la fascism, legionarism, rasism și xenofobie. De altfel, e greu de înțeles cărei nevoi a societății îi răspunde interzicerea fascismului într-o țară care nu a cunoscut acest regim nici măcar o zi, și încă mai greu de priceput de ce promovarea comunismului este în continuare permisă, în ciuda miilor de oameni omorâți în închisori. Declarația este una politică și încearcă să acopere neajunsurile evidente ale legii.", a declarat istoricul Alin Mureșan pentru ActiveNews.

Una din problemele majore ale legii, "ignorând" dreptul la liberă exprimare, este acela că recunoaște drept valide procesele politice din perioada comunistă. De cele mai multe ori, aceste procese se bazau pe "confesiunile" inculpaților sau pe mărturii care fuseseră smulse prin violență. Aceștia nu beneficiau de o minimă asistență juridică, iar procesele erau mai degrabă spectacole propagandistice.

Spre exemplu, în procesul în care a fost condamnat Mareșalul Ion Antonescu, acuzatorul public Dumitru Săracu era de meserie chelner. Practic prin această lege, statul român recunoaște drept valabile juridic acele procese, deși în raportul de condamnare a comunismului a incriminat legislația pe care s-au dat sentințele. În alte țări, cel mai recent exemplu fiind Serbia, justiția a recunoscut că deținuții condamnați în comunism nu au beneficiat de un proces corect. Aceasta neînsemnând că aceștia sunt nevinovați, ci doar că nu s-au respectat minimele prevederi ale legii pentru un proces echidistant.

În fine, statul român credibilizează procesul prin care a fost executat Nicolae Ceaușescu, deși juristul Corneliu Turianu, fost președinte al Tribunalului București,  a afirmat că a fost vorba despre "o mascaradă judiciară".