După 33 de ani de la căderea comunismului în loc să fie dați la o parte propagandiștii comuniști care intoxică și azi viața publică ne preocupă eliminarea din istorie a celor care au trăit acum 80 de ani.

Dacă în cazul lui Mircea Vulcănescu acesta este vânat după moarte de un propagandist comunist dovedit care a făcut apologia PCR și a ideologiei criminale bolșevice, pe numele lui legendat Alexandru Florian, iată că în cazul de azi, traseistul politic Cristian Preda, în căutare de atenție - lipsit fiind de felinarele roșii ale presei de când a fost tras pe tușă -, s-a războit cu umbra lui Antonescu la Universitate. Altceva nu mai avea de făcut Universitatea decât să-i retragă titlul de Doctor Honoris Causa oferit Mareșalului Ion Antonescu în urmă cu peste 80 de ani.

FOTO/DOCUMENT DIN EPOCĂ:

 „Membrii Senatului Universității din București au votat cu o majoritate semnificativă - 80 de voturi pentru, 4 contra și 18 abțineri - retragerea titlului de doctor honoris causa acordat de UB în 1941 dictatorului Ion Antonescu, participant la Holocaust.”, scrie Cristian Preda cu mândria proletară a găinii babei rele care a făcut și ea o mărgică în mijlocul drumului. 22 de universitari nu au gustat mărgica lui Preda.

Dar ce-ar fi să începem să retragem - în egală măsură - toate titlurile universitare ale celor care au făcut propaganda regimului comunist ilegitim și criminal, după cum a fost condamnat oficial de statul român?

Din documentele pe care le publicăm aici unul este Cristian Preda, inițiatorul acțiunii, și al doilea ar putea fi chiar rectorul Universității, Marian Preda, dacă îl cheamă și Liviu. Document:

Realitatea irefutabilă:

Potrivit Statutului Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România publicat în Viața studențească din 19 noiembrie 1975, UASCR își desfășura întreaga activitate sub conducerea PCR, era parte integrantă a UTC, membră a Frontului Democrației și Unității Socialiste, definită, în fine, ca „organizația unică și reprezentativă a tineretului universitar”, informează Miliția spirituală de azi. Același document menționa faptul că UASCR:

„Educă tineretul universitar în spiritul hotărârii neabătute de a-și consacra avântul și entuziasmul, întreaga energie, capacitatea de muncă și priceperea, înfăptuirii Programului Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism.”

În cadrul Conferinței din 12-13 februarie 1988, a fost aleasă conducerea UASCR formată din membrii și membrii supleanți ai Consiliului UASCR, membrii și membrii supleanți ai Comitetului executiv al Consiliului UASCR, președintele și vicepreședinții Comitetului executiv al Consiliului UASCR, secretarii Comitetului executiv al Consiliului UASCR și Comisia de Cenzori a UASCR.Comisia de cenzori a Consiliului UASCR controla modul în care erau administrate fondurile și bunurile UASCR, felul în care se păstrau documentele organizației precum și modul în care erau soluționate sesizările și cererile studenților. (această comisie se întrunea de două ori pe an).

Raportul Comisiei de cenzori a UASCR privind activitatea desfășurată în perioada mai 1985 – februarie 1988 preciza că în această perioadă, Uniunea a primit din bugetul de stat circa 16 de milioane de lei iar peste 100 de milioane au provenit din venituri proprii. De asemenea, 54.000 de studenți au beneficiat de trimiteri gratuite în tabere de odihnă și tratament, în vreme ce peste 14.500 de studenți au primit ajutoare sociale[3].

Articolul 31, litera „c” din Statutul UASCR menționa una dintre atribuțiile Conferinței UASCR:

Alege Consiliul Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România și Comisia de Cenzori, pe baza candidaturilor propuse în conferințele (adunările generale) organizațiilor subordonate, precum și de către delegații la conferință[4].

Printre cei care au participat la conferința din februarie 1988 s-au numărat o serie de personaje publice post-decembriste cum ar fi: 

Mariana Diaconescu – secretar al Consiliului UASCR (soția lui Cristian Diaconescu, și președintă a EXIMBANK între 2001 – 2004),

Ioan Rus – asistent universitar la Facultatea de mecanică din Cluj – Napoca și președinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Cluj – Napoca (ministru al Administrației și Internelor între 2001 – 2004), 

Ani Matei – președinte al Consiliului UASCR (subsecretar de stat în MAI între 2003 – 2005) și 

Cristian Preda – membru în Comisia de Cenzori a UASCR.

Mai este de amintit că Preda a aderat la Partidul Comunist în 1987, când muncitorii revoltei anticomuniste de la Brașov erau măcelăriți și torturați de forțele regimului. Fericitul eveniment s-a petrecut imediat după ce a intrat la "filosofie”, care, pe atunci, însemna de fapt "socialism știintific” și o trambulină către o funcție în Partid sau Securitate.

Îl regăsim, oricum, în mai multe documente UASCR de pe vremea Răpostului. Era cadru de nădejde. Cenzor la UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România). Apare ca responsabil de organizarea Conferinței Naționale a UASCR din 1988 și cu ode în lucrarea editată la aceea vreme de Editura Politică.

Preda Cristian, student la Facultatea de Filosofie a Universității București, era expert în marxism. La faza națională a Concursului profesional-științific studențesc de științe sociale, Secțiunea "Materialism dialectic și istoric”, a obținut punctajul maxim – 20 de puncte. La același concurs comunist, Emil Boc a luat doar 18 puncte. Lucrarea sa era o odă la al XIV-lea Congres al PCR și 45 de ani de la „revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944”.

Concursul a fost vizat personal de tovarășa Elena Ceaușescu iar tovarășul Cristian Preda a fost pe podium.

"Majoritatea studenților au dovedit cunoașterea temeinică a problematicii de bază a fiecărei discipline, în spiritul și din perspectivele tezelor și aprecierilor cuprinse în documentele de partid, cu deosebire în recentele expuneri ale Secretarului General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu”, se spunea la timpul respectiv.

Premiant la comunism: tovarășul Preda. Temele la care s-a dovedit eminent: „Concepția PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la ședința Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice și a organizațiilor de masă și obștești din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea și etapele procesului revoluționar în țara noastră, despre marile transformări revoluționare ce constituie conținutul și definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape”. „Ce este partidul revoluționar al clasei muncitoare?”, „Dialectica contradicțiilor în viața socială. Concepția PCR, a Secretarului său General, tovarășul Nicolae Ceaușescu, despre cunoașterea și soluționarea contradicțiior în socialism.”

Culmea, peste ani, chiar în același loc în care tovărășelul Cristian Preda era premiat de Elena Ceaușescu și unde i s-a conferit Mareșalului Ion Antonescu titlul de Doctor Honoris Causa, Cristian Preda îi lansa cartea de memorii lui... Ion Iliescu, scrisă împreună cu o altă progenitură de agent bolșevic, Vladimir Tismăneanu:

Revista „22” a GDS, 26 Aprilie 2004: 

Vladimir Tismaneanu in dialog cu Ion Iliescu

Luni, 5 aprilie, la Facultatea de Drept a avut loc lansarea cartii „Marele soc. Din finalul unui secol scurt, un dialog intre politologul Vladimir Tismaneanu si presedintele Ion Iliescu”, volum aparut la Editura Enciclopedica. (...)

Cristian Preda, decanul Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti, a subliniat importanta volumului ca prima biografie politica a presedintelui Iliescu. Cartea reprezinta, in opinia sa, o discutie extrem de interesanta pentru intelegerea Partidului Comunist ca forta politica. O alta latura importanta a cartii, analizata de Cristian Preda, a fost relatia dintre Securitate si Partidul Comunist, in care aparatul de opresiune este vazut ca un instrument, si nu ca principalul vinovat.

Vladimir Tismaneanu a declarat ca, in ciuda opiniilor politice diferite, domnia sa nu s-a considerat niciodata un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este "un om al stangii democrate”. Profesorul Tismaneanu a urmarit tranzitia omului si intelectualului Iliescu, in cadrul dialogului explorand etapele de invatare politica ale presedintelui.

„Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”, a declarat Vladimir Tismaneanu.

Ca politolog, profesorul Tismaneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist intr-un ganditor modern, dispus sa recunoasca falimentul utopiei. Domnia sa a incheiat spunand ca dialogul cu Ion Iliescu a fost o "placere intelectuala”.Ion Iliescu a spus ca dialogul din carte s-a concentrat pe tema prabusirii sistemului comunist, trecand prin istoria comunismului, in general, si a comunismului romanesc, in special. "Comunismul nu a fost un accident in istoria umanitatii, ci are un fundament obiectiv”, a declarat Ion Iliescu. (R.B.)

La eveniment au mai participat Adrian Severin la prezidiu și ofițerul DIE Daniel Daianu în primul rând din sală.

Pentru că nu suntem istorici, am ales să publicăm pe tema perioadei Ion Antonescu opinia unui cunoscut istoric, dl. Gică Manole, intervievat recent de jurnalistul Pascal Ilie Virgil. VIDEO: