ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Judecătoarea Adriana Stoicescu din Timișoara a avut parte de un weekend tumultuos, după ce a îndrăznit vineri să critice pe Facebook propaganda homosexualității în orașul unde primarul USR-ist a tăiat de la festivaluri cu tradiție ca să le dea bani publici activiștilor LGBT pentru 9 zile de festival „al mândriei” sodomiei în chiar postul Sfintei Marii.

„O mana de imberbi, carora nu le creste barba si care nu se hotarasc daca sa poarte sau nu sutien, a pus mana pe planeta.
In numele unei libertati prost intelese suntem chemati sa intepenim in pozitie de drepti in fata unor specimene care, daca traiau in preistorie, ar fi fost micul dejun  al unui animal mai pricajit.
Barbatii adevarati, avandu-i in preajma, i-ar trimite dupa tigari, daca ar sti ca se pot descurca in trafic.
Femeile, privindu-i, isi redescopera instinctul matern. Altceva, bietii de ei, nu pot sa trezeasca…
Oameni mici si frustrati, intepeniti in traumele copilariei in care, probabil, s-au simtit neiubiti, vor sa legifereze frustrarea lor. Sa ne faca sa ne simtim vinovati pentru neimplinirile lor. Apoi sa intoarca lumea cu susul in jos. Pentru ca vor si pot.
Se pretind torturati si marginalizati si ne cer sa facem doi pasi in spate. Sa ne fie rusine ca ne simtim si ne numim femei si barbati, sa ne ascundem in grote si, atunci cand iesim, sa ingenunchiem cuviincios, in fata oricui, dar  nu in fata Lui.
In numele unei imbecilitati numita corectitudine politica ii lasam sa dea foc planetei.
Si, mai ales, ii lasam sa Ii dea foc Lui Dumnezeu. 
De parca toata nebunia planetara nu ar fi de ajuns, mana lunga a corectitudinii politice a invadat Timisoara. A murdarit-o, distrugandu-i spiritul.
Oameni care nu au nici cea mai mica idee despre ce inseamna Timisoara vor sa ne inregimenteze in nebunia lor.  
De ani de zile avem Festivalul Inimilor. Aveam zilele in care Timisoara devenea o uriasa gradina.
Aveam micile noastre bucurii ale unui oras pe care NU IL MERITATI!
Azi avem o imensa disperare.
Parcurile sunt distruse. Florile au disparut. Timisoara e plina de gunoaie si e in paragina.
Maine veti acoperi Catedrala cu o imensa panza neagra, ca sa nu va mai deranjeze marsurile.
Domul il veti transforma in birt.
Si cand veti termina de transformat planeta dupa chipul vostru, ingropand Chipul Lui, cand noi, penibilii, vom disparea, ce credeti ca se va intampla?
Veti fi fericiti? Cu cine veti mai lupta?
Cand veti distruge orice urma de normalitate veti gasi, de fapt, ceea ce nu vreti sa vedeti acum.
Marele gol care va mana inainte. 
Poate in urmatorii ani ne veti urca in spatele autobuzului si tramvaiului.
Ne veti pune semne distinctive pe haine.
Ne veti trimite in lagare sa ne reeducati si sa acceptam cele 124 de genuri ale voastre.
Mi-e mila de nefericirea voastra, a celor care credeti ca a fi barbat sau femeie e rusinos.
Va inteleg frica de normalitate si frica de moarte.
Dar, intr-o zi, tot veti muri.
Si promit sa va astept Dincolo si sa va intreb: 
A meritat?”, a scris judecătoarea timișoreancă vineri, pe Facebook.

Postarea ei a stârnit valuri de ură din partea „toleranților” învățați cu turnătoria, astfel încât, în urma unor rapoarte anonime, platforma de socializare i-a cenzurat opinia exprimată online.
 
 

„Postarea mea încalcă standardele imbecilității. Deci, nu o veți mai găsi pe pagina mea. Incită la ură...
Gleznuțe goale, aștept deportarea în Siberia, precedată de un sejur într-un lagăr de reeducare.
Mă, nu puteți voi bloca și incita cât pot eu  scrie!
Mulțumesc presei care a preluat-o!”, a scris Adriana Stoicescu sâmbătă pe la prânz.

Câteva zeci de minute mai târziu, mustrat de conștiință sau de spectrul unui posibil nou proces pentru acuzația de cenzură, Facebook a restabilit postarea ștearsă. 

„No, amu FB s-a răzgândit. După ce le-am zis de drag, m-au anunțat că "postarea este din nou vizibilă".
Tare convingătoare pot sa fiu, uneori...”, a scris fosta președintă a Tribunalului Timiș.

Dar dacă Facebook a renunțat s-o prigonească pe nedrept pe autoarea acestor opinii „reacționare”, nu la fel stă treaba cu utilizatorii rețelei, care s-au grăbit să comenteze la postarea inițială sau să facă atacuri la persoană. De pildă, marele detractor al Referendumului despre Căsătorie, judecătorul sau rockerul sau onegistul Cristi Vasilică Dănileț, a făcut o postare în care o cita (doar cu o captură de ecran) pe judecătoarea Adriana Stoicescu, făcând apropouri că n-ar avea un limbaj academic, „grijă pentru aproapele” și atitudine de „apărător al dreptului omului”. „Un astfel de individ nu va fi niciodată urmărit de Inspecția Judiciară”, mai constata Dănileț cu obidă. Răspunsul „individului” Adriana Stoicescu nu s-a lăsat așteptat:

„Ii multumesc domnului judecator Vasilica Danilet pentru comentariu, precum si fanilor domniei sale. Aceste cuvinte " ne doare”. Il anunt sa stea linistit, sunt cercetata din plin pentru postari. Imi cer iertare ca nu sunt in stare sa fac politica, sa cotrobai prin arhive, sa tund iarba si sa ma bat. Multumesc pentru apelativul " individ”, dar sunt individa.Imi iau angajamentul ca, dupa pensie, sa devin fan activ al tururor celor pe care mi-i indica domnia sa. In acelasi timp ma autodenunt pentru incalcarea drepturilor omului. Solicit pedeapsa capitala. Este unicul drept la replica, va asigur!”, a scris Adriana Stoicescu. (articolul continuă după ilustrație)
 

Pentru că nu toți internauții au „manierele” unui judecător, alții au mușcat mai mitocănește la momeala lapidării majorității în numele „toleranței” minorităților. Tuturor, judecătoarea timișoreancă le-a răspuns printr-o postare colectivă:

„Revarsarea de ura pare de neoprit.
Mizeria umana iese la iveala ca uleiul deasupra apei, jignirile nu mai contenesc.
Am agitat un cuib de viespi…
Numele strabunicului mei este Rosenfeld. Hai, curaj, antisemitilor…
Pe antebratul Dorei, sotia strabunicului meu, era tatuat numarul…
Nu a convins-o nimeni, niciodata, ca nu trebuie sa mai stranga firimiturile cand terminam de mancat.
Asadar, nu imi vorbiti despre minoritati si drepturi fundamentale, despre prigoana si discriminare…
Nu ma puteti obliga sa accept ca omul trebuie lasat sa se simta dumnezeu ca sa fiti voi fericiti.
Suntem miliarde cei care credem in El.
Nu va obliga nimeni sa simtiti ca noi.
Dar nici pe noi nu puteti obliga sa acceptam ca vreti sa schimbati lumea, asa cum a fost creata de Dumnezeu. 
Ce faceti in dormitor, va priveste.
Nu ma intereseaza ca Ionica se iubeste cu Petrica sau ca Vasilica se iubeste cu poneiul.
E problema lor.
Dar de ce trebuie sa va veneram pentru asta? De ce trebuie sa iesiti in strada iar noi sa ne inchinam in fata voastra?
De ce trebuie sa dam la o parte doua mii de ani si o Carte?
De ce trebuie sa va lasam sa le vorbiti copiilor despre normalitatea voastra dar nu le putem vorbi despre El?
Aveti tot dreptul sa va simtiti liberi. De 30 de ani nimeni nu va mai incrimineaza. De ce trebuie sa ne incriminati pe noi?
Putem trai impreuna, stiu asta. Dar voi vreti mai mult.
Vreti sa deveniti majoritari. Si e simplu. Copiii de 13, 14 ani sunt usor de influentat si convinsi ca libertatea absoluta e calea spre fericire.
Voi celebrati iubirea, noi celebram Iubirea.
Marsul nostru se cheama Inviere.
Iubirea noastra e Iubirea Lui.
Avem voie sa spunem asta?
O mana de politruci patati la suflet a pornit un razboi cu Dumnezeu si vreti ca noi sa tacem?
Nu putem.
Voi va serbati sexualitatea, nu iubirea si nici libertatea.
Sunteti indreptatiti sa o faceti.
Dar lasati-ne si pe noi sa ne serbam Iubirea. 
Lasati-ne sa iesim in strada si sa vorbim despre Cuvantul Intrupat. 
Primul cuvant rostit de prunc este mama.
Oricat incercati sa schimbati asta, peste milioane de ani va fi tot asa.
Vreti sa va cununati? Cununia este o taina, la fel ca preotia. Oricat incercati sa schimbati asta, peste mii de ani va fi la fel.
Vreti sa Il inlocuiti? Puteti sa incercati.
Nu veti reusi niciodata.
Pentru ca razboiul asta nu este decat vesnicul razboi dintre bine si rau, dintre  Dumnezeu si cel cazut.
Caci la asta se reduce totul.
La Dumnezeu.
Poate veti castiga mici batalii.
Dar, in final, fiti siguri ca va avea El ultimul cuvant.
Lapidati-ma. Maine va aparea altcineva si va lupta in numele nostru!”, a concluzionat cu dârzenie judecătoarea din orașul libertății, după ce a primit reacții ca, dar fără a se limita la, cele de mai jos: