ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De sărbătoarea Bunei Vestiri, în Catedrala Mitropolitană din Iași a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, și a Sfântului Gheorghe Pelerinul. La slujba de canonizare a luat parte și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Evenimentul a avut o semnificație cu atât mai mare cu cât canonizarea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv de către Biserica Ortodoxă Română are loc la împlinirea a exact 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. Credincioșii vor putea cinsti moaștele sfinților Iosif și Gheorghe, așezate în apropierea raclei Sfintei Parascheva.


Mitropolitul Iosif Naniescu este cinstit de acum în Biserica Ortodoxă Română drept Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, iar nevoitorul Gheorghe Lazăr drept Sfântul Gheorghe Pelerinul. Proclamarea canonizării lor a avut loc duminică, 25 martie 2018, în Catedrala Mitropolitană din Iași, relatează basilica.ro.
 
După oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români, au fost citite tomosurile de canonizare, au fost prezentate icoanele sfinților și s-au intonat troparele lor.

Tomosul de canonizare al Sfântului Iosif a fost citit de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, iar cel al Sfântului Gheorghe Pelerinul de PS Ignatie, Episcopul Hușilor.

Patriarhul României a vorbit despre importanța canonizării sfinților în acest moment, în contextul în care peste două zile, în 27 martie 2018, vom serba 100 de ani de la unirea Basarbiei cu România.

Sfântul Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia (satul Răzălăi), în urmă cu două sute de ani (1818), a viețuit la Iași, la Buzău, la București, la Argeș și apoi din nou la Iași, iar Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în Transilvania (satul Șugag), în anul 1864 și a viețuit în Moldova, la Piatra Neamț, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1916, a amintit Patriarhul Daniel, subliniind că  „acești doi sfinți arată în mod simbolic comuniunea spirituală a românilor viețuind în provincii diferite, dar uniți prin aceeași credință și aceeași iubire de neam”.

În continuare, IPS Teofan a oferit un fragment din moaștele Sfântului Iosif cel Milostiv Mitropoliei Basarabiei. Racla a fost încredințată IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor.

Prezentăm mai jos Cuvântul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, în Catedrala Mitropolitană din Iași, 25 martie 2018:

„Căci am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus
și despre dragostea ce aveți către toți sfinții” (Coloseni 1, 4)

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 5 – 6 octombrie 2017, a aprobat canonizarea ca sfânt a mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei și Sucevei (1875-1902), ierarh cu viață sfântă și cultură teologică, evlavios și milostiv, dascăl înțelept și părinte duhovnicesc, ctitor de catedrală și păstor neobosit al poporului credincios.

În aceeași ședință de lucru a fost aprobată și canonizarea credinciosului mirean, închinător la locurile sfinte, Gheorghe Pelerinul (1864-1916), pildă de iubire jertfelnică, înfrânare, smerenie și povățuire duhovnicească.

Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, binecuvântarea și bucuria pe care ni le aduce sărbătoarea Bunei Vestiri sunt sporite de binecuvântarea și bucuria proclamării canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, precum și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ca sfinți mijlocitori și ocrotitori ai poporului român în fața tronului Preasfintei Treimi.

Este semnificativ faptul că Sfântul Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia (satul Răzălăi), în urmă cu două sute de ani (1818), a viețuit la Iași, la Buzău, la București, la Argeș și apoi din nou la Iași, iar Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în Transilvania (satul Șugag), în anul 1864 și a viețuit în Moldova, la Piatra Neamț, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1916.

Acești doi sfinți arată în mod simbolic comuniunea spirituală a românilor viețuind în provincii diferite, dar uniți prin aceeași credință și aceeași iubire de neam.

Priviți împreună, acești doi fii credincioși ai pământului românesc și sfinți ai Bisericii noastre ne arată lumina Evangheliei lui Hristos care a rodit în poporul român dreptcredincios aceste raze și chipuri de lumină, după cum ne învață Mântuitorul Iisus Hristos, când spunea că „drepții vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor” (Matei 13, 43, cf. Daniel 12, 3). Ei au sfințit timpul și comuniunea între generații, pentru că în ei „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este Același” (Evrei 13, 8).

Cei doi sfinți se adaugă acum celor peste 100 de sfinți străromâni și români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române, astfel încât nu există nicio lună în calendarul Bisericii noastre în care să nu fie pomenit cel puțin un sfânt român.

Prin sfinții români, canonizați în diferite etape (1950-1955, 1992, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2016, 2017) poporul nostru cunoaște și se bucură că are mai mulți mijlocitori sau rugători pentru el în fața Preasfintei Treimi, sfinți care-l ajută să-și păstreze credința ortodoxă necesară pentru a dobândi mântuirea și să o transmită generațiilor tinere, să cultive sfințenia vieții și faptele iubirii milostive.
Cuvântul sfințenie și adjectivul sfânt, precum și verbul a sfinți sunt limbajul cel mai specific și mai popular al Bisericii Ortodoxe. Într-un sens general, Biserica dreptmăritoare este Sfântă și Sfințitoare, ea fiind trupul tainic al lui Hristos Cel Unul Sfânt care cheamă la sfințire: suflet și trup, oameni și activități; casă și natură, timp și veșnicie.

Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfințenia în sine, răspunsul nu este ușor de găsit. Sfințenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existențial, însă definirea ei conceptuală rămâne totuși o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă doar în manifestările ei, în rodirile ei, însă nu poate fi definită în esența ei.

Sfințenia se manifestă în lumea aceasta, în creația lui Dumnezeu, dar nu izvorăște din lumea aceasta, deoarece sfințenia este Însuși Dumnezeu Cel Sfânt, prezent și lucrător în lume, dar fiind în același timp mai presus de lume. De aceea, tot ce apare sfânt sau sfințenie în lumea creată își are izvorul unic în Dumnezeu-Creatorul, singur sfânt în Sine și prin Sine.

Sfânta Scriptură ne spune că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalm 67, 36). Aceasta înseamnă în primul rând că Dumnezeu – Unicul izvor al sfințeniei – împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsură ce oamenii îl caută pe Dumnezeu și împlinesc voia Lui în viața lor.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14). Biserica lui Hristos Cel răstignit și înviat, întemeiată de El prin lucrarea Sa mântuitoare și constituită ca instituție sau comunitate divino-umană prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, este în același timp experiența căutării sfințeniei și a primirii sfințeniei de către oameni.

Ca urmare, scopul principal al Bisericii este realizarea comuniunii sfinților din toate veacurile și din toate locurile în Împărăția cerurilor, care este „dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt” (cf. Romani 14, 17).

Sfinții sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu și cei mai rugători dintre oameni. Sfântul este purtătorul iubirii smerite a lui Hristos pentru lume și sălașul locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite dorește ca orice om credincios să crească duhovnicește spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 26-30).

Biserica Ortodoxă cinstește pe sfinți întrucât recunoaște în ei prezența „harului Domnului Iisus Hristos și împărtășirea Sfântului Duh, și iubirea lui Dumnezeu-Tatăl” (cf. 2 Corinteni 13, 13). Cinstirea sfinților nu este, așadar, o știrbire sau o diminuare a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotrivă, este o preamărire a iubirii Sale milostive pentru oameni și a lucrării Lui de înălțare a omului spre frumusețea și slava veșnică a Preasfintei Treimi.

În raport cu lumea, Dumnezeu nu este minunat trăind într-o singurătate sau într-o izolare veșnică, ci este minunat întru sfinții Săi, adică în comuniunea celor care se împărtășesc și se bucură de iubirea și de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmăritoare cultivă cinstirea sfinților, ca lucrare a harului lui Dumnezeu în oameni, pentru a-i sfinți.

Întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și sfânt, și chemat la asemănare cu El (cf. Facere 1, 26-27), sfințenia este viața adevărată a omului, sau împlinirea umanului. În acest înțeles, noi toți suntem chemați la viețuire sfântă, după cuvântul Domnului Iisus Hristos, Care ne îndeamnă: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Toți oamenii sunt chemați să devină sfinți, însă devin sfinți numai cei care răspund chemării lui Dumnezeu și cultivă comuniunea lor cu El, Cel Unul Sfânt.

Biserica Ortodoxă cinstește pe sfinți ca fiind icoane ale lucrării Duhului Sfânt în oameni, dar și dascălii cei mai siguri și prietenii cei mai apropiați ai oamenilor, pentru că sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu.

Astăzi, în fața fenomenului de secularizare, sfinții ne învață că dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede și valoarea eternă și unică a fiecărui om, deoarece  scopul sfânt al vieții omului pe pământ este căutarea vieții veșnice din Împărăția cerurilor (cf. Matei 6, 33).

În fața tentației de a aduna averi materiale, sfinții ne învață să practicăm milostenia, adică să descoperim forța spirituală de a fi darnici și milostivi ca și Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36).

În fața tentației de a ne afirma prin iubire egoistă de stăpânire asupra altora, sfinții ne învață să aflăm iubirea smerită a lui Hristos pentru toți oamenii.

Sfinții ne învață permanent și stăruitor să descoperim, prin rugăciune, bucuria comuniunii în Biserica lui Hristos, ca arvună a bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Romani 14, 17).

Întrucât în sfinți transpare viața și sfințenia lui Dumnezeu Cel Viu și Sfânt, prezent în lume, viața sfinților este icoană a vieții creștine. De aceea, s-a spus în Biserica primelor veacuri că: „Sfinții sunt (cu adevărat) vii. Iar vii sunt sfinții”[1].

Întrucât „fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (cf. Evrei 12, 14), nici fără sfinți nimeni nu va înțelege deplin ce este Biserica, nici care este rostul ei în lume ca anticameră sau arvună a Împărăției cerurilor, adevăr trăit profund mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii.

Să ne rugăm sfinților moldoveni recent canonizați, Mitropolitul Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul, tuturor sfinților neamului românesc și tuturor sfinților Bisericii Ortodoxe Universale, să ne lumineze mintea, să ne încălzească inima și să ne întărească voința pentru a iubi mai mult pe Hristos și Biserica Sa, în lumina, pacea și bucuria Preasfintei Treimi.

Mulțumim distinșilor ierarhi care au răspuns invitației de a fi prezenți astăzi aici, spre a cinsti pe sfinții nou canonizați și a cultiva comuniunea euharistică în Iisus Hristos.

Mulțumim cuvioșilor părinți și cuvioaselor maici de la mănăstiri, care astăzi au venit la Iași, în capitala Moldovei, ca să arate bucuria lor pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și a Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Mulțumim preoților de la parohii prezenți aici ca semn de iubire față de Hristos și de sfinții Lui, în ascultare față de Biserică și păstorind pe credincioși pe calea mântuirii.

Mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, colaboratorilor de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, precum și tuturor părinților de la Catedrala mitropolitană din Iași, profesorilor de la Facultatea de Teologie Dumitru Stăniloae din Iași, și tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui mare eveniment al proclamării canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul.

Mulțumim autorităților prezente aici și dumneavoastră, iubiți credincioși și credincioase, care v-ați rugat împreună cu noi.

Să ne bucurăm pururea de binecuvântarea lui Dumnezeu, de ajutorul și comuniunea sfinților, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea oamenilor. Amin!”