La aproape 50 de ani de la adormirea sa, Părintele Constantin Sârbu, mărturisitor și trăitor al lui Hristos în gulagul comunist, a fost deshumat miercuri, 18 octombrie 2023. Mormântul Părintelui se află în curtea bisericii Sapienței din București, anunță revista Atitudini.

Conform mărturiilor mai multor participanți la deshumare, se pare că trupul Părintelui este plin de bună-mireasmă și transmite o stare de bucurie și har. Pentru moment trupul Părintelui a fost depus în capela din spatele bisericii Sapienței.

„Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Viața lui, urzită din lacrimi și har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu și semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind și 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienței din București, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credință și mărturisire în mijlocul deșertului comunist”, relatează site-ul doxologia.

Pr. Constantin Sârbu a fost hirotonit preot în anul 1934 de către PS Nifon Criveanu pe seama Catedralei Episcopale din Huși și a rămas un slujitor devotat altarului până la sfârșitul vieții sale, spovedind și alinând durerile a multor oameni ce alergau cu nădejde la ajutorul și epitrahilul său.

Despre hirotonia sa, Părintele avea să consemneze: „Stând în fața icoanei Sfintei Fecioare și rugându-mă cu lacrimi, cerându-i sprijin și ocrotire, de unde până atunci eram timid și temător, lipsit de curaj, m-am ridicat plin de putere, numai lumină, numai dorință de a sluji supremul Adevăr, aducând la picioarele lui Iisus propria făptură, fără a avea a mă mai teme de nimeni”.

Alături de soția sa, va oblădui suferințele multor oropsiți, fondând în Huși un cămin social pentru bătrâni și copii orfani.

Întrucât soția sa, Maria Sârbu, licențiată în Litere și Filozofie și scriitoare, fusese încadrată profesoară de Limba germană și franceză la liceul "Nicolae Bălcescu" din București, începând cu data de 1 noiembrie 1938 este transferat de la Huși la parohia nou înființată Parcul Călărași, din cartierul Vergului, fără biserică și fără casă parohială, într-un cartier muncitoresc și sărac (la intersecția dintre Calea Călărașilor și Șoseaua Mihai Bravu). Aici devine, alături de Mareșalul Ion Antonescu, ctitorul renumitei Bisericii Sfinții Constantin și Elena din actuala Piață Eudoxiu Hurmuzachi (fostă Muncii).

În 1941 soția îi moare și rămâne singurul sprijin pentru cele două fetițe ale sale. La 9 octombrie 1954, părintele Constantin Sârbu era condamnat prin Sentința nr. 2168 a Tribunalului Militar București, la 8 ani închisoare și 3 ani interdicție corecțională, pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

Perioada detenției și-o va petrece în penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962), Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959). Torturat și înfometat se îmbolnăvește de ulcer duodenal, însă va rămâne neclintit în mărturisirea de credință până la eliberare: „M-au ars cu fierul roșu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut, dar le-am spus: «Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos»”.

După eliberare, în 1964, va primi cheile bisericii Sapienței care 40 de ani fusese închisă și era într-o stare avansată de degradare, o va restaura și va liturghisi în altarul ei până la sfârșitul vieții. Aici va sluji și Părintele Constantin Voicescu, un alt sfânt al închisorilor.

Mai multe mărturii despre Părintele Constantin Sârbu puteți afla din cartea: Sfinții închisorilor, editată la mănăstirea Paltin Petru-Vodă și la Mărturisitorii.ro.

Să ne reamintim faptul că Biserica Ortodoxă Română a demarat procesul de canonizare a unor martiri și mărturisitori din temnițelor comuniste pentru anul 2025.

Mai multe fotografii la Atitudini