Profesorul Ilie Badescu vorbește, într-un interviu pentru cotidianul.ro, despre  situația actuală din România unde are loc o „epurare” a intelectualilor români neînregimentați , după tipicul anilor ’50 precu și despre faptul că ce nu s-a reușit în anii comunismului pare să se izbândească acum: ridicarea unei majorități contra Bisericii.  Sau, cum spune renumitul sociolog, semănarea unui indiferentism religios.

Ne dăm seama așadar că salvarea vine de la o întoarcere în Biserică adică de la o reformă spirituală a elitelor și a popoarelor deopotrivă. Soluția este spirituală și NU economică, așa cum se crede îndeobște, spune, ca o concluzie, profesorul Ilie Badescu.

„Ținta acestor vremuri este generația fără identitate. Un psiholog umanist american a cercetat maladia acestui tipar uman prin ceea ce el a denumit „sand-box syndrom”- sindromul cutiei de nisip- , adică inducția la scara popoarelor a unor modele de viață care amestecă uitarea de sine cu stări ludice capabile să anuleze percepția realistă și gravă, matură a lucrurilor.

În „Statul și revoluția” Lenin legitimează crima colectivă, execuția unei clase sociale de către o altă clasă. Pentru Marx, proletariatul este „groparul burgheziei”, deci discursul sepulcral este cel convocat spre a explica și a legitima istoria. Noțiunea pivot a unei asemenea viziuni este moartea nu viața. Duhul destrămării ludice, al plăcerilor și pornografiei este una dintre cele mai teribile amenințări ale omului. Un scriitor britanic, Aldous Huxley, a profetizat emergența unui altfel de stat în istorie pe care l-a numit „stat magic”, în care „spălarea creierului nostru” se realizează „prin mijloace blânde”, precum: cultivarea unei sexualități deșănțate, forme de viață care „excită simțurile și imaginația”, cultivarea iluziei puterii, a unei „plăceri ce zguduie simțurile și mintea până la epuizare”, cum sesiza un remarcabil comentator al acestei terifice profeții, domnul Virgiliu Gheorghe. Dictatura acestui stat magic este mai teribilă decât cealaltă, a statului posomorât al idolatriei ideologice, așa cum l-a imaginat Marx și l-a pus în practică Lenin”, spune profesorul Ilie Bădescu în interviu.

„Multe dintre etichetele acestea au fost lansate din laboratoarele unor facultăți și universități prestigioase. Probabil că mulți dintre cei care-și scriu astăzi memoriile detaliază fenomenul. La multe dintre sciziparitățile sociale și politice, au fost adăugate altele cu scopul de a induce un fel de război al tuturor împotriva tuturor, o anarhie de mari proporții, pe orizontala și pe verticala societății și, dacă s-ar fi putut, să energizeze o demoniacă rebeliune a omului împotriva lui Dumnezeu. Ceea ce nu s-a reușit în vremea comunistă urma să izbândească acum: ridicarea unei majorități contra Bisericii, ceea ce ar fi fost mai mult decât o dezbisericire, adică semănarea unui indiferentism religios. Discuția este lungă fiindcă vremurile sunt teribil de posomorâte”, explică el.

Profesorul Bădescu spune că „Soluția este la poporul îmbisericit, adică readus la un tip de educație care să-l facă destul de puternic în fața inducției anarhiei. Numai poporul despărțit de Biserica lui Dumnezeu se află în primejdia rătăcirii, care este și cea finală, adică aceea care-i aduce pieirea. Aceeași este lecția pe care ne-o transmite învățătura Templului ridicat de Solomon la chemarea lui Dumnezeu către poporul Său, care este popor al lui Dumnezeu, ales de Dumnezeu întrucât se menține în templu, adică unit în rugăciune, printr-o legătură pe care generic o numim Biserică sau Templu.

Pe de altă parte, manifestările creatoare în sânul popoarelor sunt o dovadă care ne spune că Dumnezeu păstrează perpetuu în lume mila față de popoare, că darul său nu e retras niciodată popoarelor care au darul acesta activ sau virtualizat, ca latență sufletească, deci ca sumă de protovirtuți, de preînclinații spre bine, spre fapta cea bună, spre dreptate, ca tânjire după adevăr și dreptate....

Încât doar popoarele poartă în mediul lor sufletesc, prin latențele difuze, șansa energiilor înnoitoare ceea ce și explică faptul că popoarele găsesc ușor calea spre Dumnezeu, chiar atunci când sunt lipsite de școli speciale în acest sens.

Tradițiile și cultura acestora, ca semne ale puterii lor creatoare, sunt binevoite de Dumnezeu, adică sunt daruri aduse la împlinire, ceea ce arată că Dumnezeu a binevoit în și prin popoare; altfel acestea ar fi fost lipsite de darul culturii. Substratul peren al popoarelor se află astăzi sub amenințări multiple punând sub primejdie și înfrățirea popoarelor. Cea mai teribilă amenințare este cea direcționată contra proprietății identitare a indivizilor și a popoarelor însele. Modernitatea a declanșat un masiv proces de desproprietărire identitară ceea ce agravează criza mondială actuală”.

Interviul integral poate fi citit AICI.