Federația Rusă nu-și va retrage trupele, printre care și așa-zisa misiune de „pacificare” din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, decât după ce va fi găsită „o soluție pașnică” pentru conflictul înghețat de pe Nistru, a declarat joi președintele rus Vladimir Putin, în timpul conferinței sale de presă anuale, informează Agerpres. Putin și-a exprimat regretul pentru neaplicarea „planului Kozak”, convenit de el cu Vladimir Voronin în 2003, care ar fi presupus federalizarea Republicii Moldova astfel încât Transnistria și Găgăuzia - regiuni periferice - să devină subiecți egali în drepturi cu teritoriile controlate de Chișinău. Cum acest memorandum a eșuat, partea transnisteană a desfășurat pe 17 septembrie 2006 un referendum, considerat ilegal de Chișinău și nerecunoscut pe plan internațional, prin care 98% dintre votanți au aprobat independența „Republicii Nistrene” și o potențială viitoare integrare a acesteia în Federația Rusă.

Pe 17 decembrie 2020, în cadrul conferinței de presă anuale, ținute de această dată online, președintele Federației Ruse a comentat invitația Maiei Sandu, proaspăt alese la președinția Republicii Moldova, de a-și retrage trupele din regiunea transnistreană a republicii:  

„Maia Sandu, în calitate de reprezentant al unei forțe politice, nu a spus nimic nou, noi demult auzim declarațiile liderilor occidentali despre necesitatea retragerii contingentului nostru de pacificatori. Maia Sandu este președinte al Republicii Moldova, dar este și cetățeană a României”, a subliniat Putin. „În general, noi suntem pentru retragerea pacificatorilor (ruși), dar după ce va fi creată o situație favorabilă, va fi stabilit un dialog decent între Transnistria și cealaltă parte a Moldovei, atunci când se va merge pe o cale pașnică de aplanare a situației”, a declarat Vladimir Putin. El a omis însă să spună câți dintre politicienii de la Chișinău au și pașaport rusesc și sunt luați în serios de Moscova deși au dublă cetățenie.

Președintele rus a dat ca exemplu „Planului Kozak”, care, consideră el, ar fi putut soluționa problema transnistreană, dacă nu ar fi fost abandonat în ultimul moment în 2003, în urma presiunilor internaționale. 

„Noi cu fostul președinte (al Republicii Moldova, Vladimir) Voronin am fost foarte aproape de aceasta (de soluționare - n.red.). Însă, în ultimul moment, liderii țărilor occidentale l-au presat, el a renunțat, s-a disociat de înțelegerile anterioare și soluționarea problemei transnistrene a fost amânată pe un termen nedeterminat. De ce? Nu este clar deloc! Ulterior i-am întrebat pe omologii mei din UE: de ce ați procedat așa? Au zis ca așa a ieșit! Nu ne vom axa pe detalii, însă, mai devreme sau mai târziu, această problemă va trebui rezolvată”, a explicat Vladimir Putin. 

Este posibil ca prin „mai devreme sau mai târziu” președintele rus să insinueze că totul depinde de subordonarea sau nu a politicienilor de la Chișinău față de interesele Moscovei, având în vedere că și „Planul Kozak” fusese, de fapt, o soluție rusească, după cum îl arată a fi chiar numele - Dimitri Kozak fiind un consilier apropiat al lui Vladimir Putin.

 

După auto-proclamarea independenței Transnistriei, reprezentanții acestui teritoriu nu participă la sesiunile Parlamentului de la Chișinău și îi împiedică pe locuitorii regiunii să își exprime drepturile electorale, dar și de educație-informare, în tandem cu cei care locuiesc între Prut și Nistru. De altfel, această separare brutală s-a manifestat și înainte de 2006, referendumul nerecunoscut internațional venind doar ca o reafirmare a stării de fapt preexistente.

După alegerea în funcția de președinte al Republicii Moldova, candidata pro-UE Maia Sandu a declarat că Federația Rusă trebuie să-și retragă din Transnistria munițiile și trupele din cadrul Grupului Operativ (GOTR), creat pe rămășițele fostei Armate a XIV-a sovietice în Transnistria, iar misiunea de pacificare trebuie transformată în una civilă sub egida OSCE. Declarația este una de bun simț pentru orice stat independent, dacă Moldova chiar ar fi un stat și dacă suveranitatea acesteia s-ar manifesta de facto în regiunea de dincolo de Nistru. 

În era sovietică, depozitul de la Cobasna era cunoscut sub denumirea de „depozitul nr. 1411 de muniții de artilerie”, reprezentând arsenalul strategic al Districtului militar Sud-Vest al URSS. Însă cea mai mare parte a munițiilor a fost stocată acolo după retragerea trupelor sovietice din fosta Republică Democrată Germană (RDG), Cehoslovacia și alte țări din fostul Pact de la Varșovia. Conform datelor oficiale, în depozitul de la Cobasna ar fi stocate în prezent peste 20.000 de tone de arme și muniții, starea de funcționare sau de degradare a acestora fiind necunoscută autorităților moldovene.

 

Merită menționat că, după destrămarea Uniunii Sovietice, rușii au provocat războaie de secesiune în mai multe teritorii-problemă din fostele republici sovietice situate la periferia Uniunii. Transformându-le apoi în conflicte înghețate, Moscova a reușit timp de decenii să șantajeze evoluția independentă a acestor republici cu o posibilă dezintegrare teritorială, reușind astfel să domine în favoarea sa politica internă a statelor respective. Prin conflictul de la Nistru, înghețat după războiul din 1992, Rusia a reușit să împiedice o reunificare a Basarabiei cu România și să țină Republica Moldova departe de o posibilă integrare în Alianța Nord-Atlantică. Principiile independenței, suveranității și neutralității au fost abil strecurate în Constituția Republicii Moldova și sunt mereu invocate chiar de Chișinău atunci când revine în spațiul public vreun subiect incomod Moscovei.